Faptele Apostolilor 15

Adunarea Bisericii din Ierusalim

1Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” 2Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. 3După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis:

„Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă. 9N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință. 10Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? 11Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.” 12Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

Hotărârea Bisericii

13Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis:

„Fraților, ascultați-mă! 14Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. 15Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16‘«După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou, 17pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu», 18zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.’ 19De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu, 20ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge. 21Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” 22Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. 23Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiteriiși frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! 24Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri. 28Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, 29adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.”

Hotărârea adusă în Antiohia

30Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. 32Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte. 33După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși. 34Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo. 35Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.

Pavel cercetează Bisericile

36După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” 37Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu, 38dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor. 39Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru. 40Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului. 41El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile.

Amos 9

1Am văzut pe Domnul stând pe altar. Și a zis: „Lovește pragul de sus al porții, ca să se cutremure ușorii, și sfărâmă-i peste capetele lor, ale tuturor. Rămășița lor însă o voi pierde cu sabia, așa că niciunul din ei nu va putea să scape fugind și niciunul din cei ce vor scăpa nu va scăpa. 2De ar pătrunde chiar până în Locuința morților, și de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, și de acolo îi voi coborî. 3De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, și acolo îi voi căuta și-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, și acolo voi porunci șarpelui să-i muște. 4De ar merge în robie chiar înaintea vrăjmașilor lor, și acolo voi porunci sabiei să-i piardă; voi pune astfel ochii pe ei ca să le fac rău, nu bine.” 5Domnul Dumnezeul oștirilor atinge pământul și se topește și toți locuitorii lui jelesc. Se înalță ca râul Nil și se coboară ca râul Egiptului. 6El Și-a zidit cămara în ceruri, Și-a întemeiat bolta deasupra pământului; cheamă apele mării și le varsă pe fața pământului. Domnul este Numele Lui! 7„Nu sunteți voi oare pentru Mine ca și copiii etiopienilor, copii ai lui Israel?”, zice Domnul. „N-am scos Eu pe Israel din țara Egiptului ca și pe filisteni din Caftor și pe sirieni din Chir? 8Iată, Domnul Dumnezeu are ochii pironiți peste împărăția aceasta vinovată, ca s-o nimicesc de pe fața pământului; totuși nu voi nimici de tot casa lui Iacov”, zice Domnul. 9„Căci, iată, voi porunci și voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ! 10Toți păcătoșii poporului Meu vor muri de sabie, cei ce zic: ‘Nu ne va ajunge nenorocirea și nu va veni peste noi.’ 11În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile și-l voi zidi iarăși cum era odinioară, 12ca să stăpânească rămășița Edomului și toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu”, zice Domnul, care va împlini aceste lucruri. 13„Iată, vin zile”, zice Domnul, „când plugarul va ajunge pe secerător și cel ce calcă strugurii, pe cel ce împrăștie sămânța, când mustul va picura din munți și va curge de pe toate dealurile. 14Voi aduce înapoi pe prinșii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăși cetățile pustiite și le vor locui, vor sădi vii și le vor bea vinul, vor face grădini și le vor mânca roadele. 15Îi voi sădi în țara lor și nu vor mai fi smulși din țara pe care le-am dat-o”, zice Domnul Dumnezeul tău.

Leviticul 3

Jertfele de mulțumire

1Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulțumire, dacă îl va aduce din cireadă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur înaintea Domnului. 2Să pună mâna pe capul dobitocului, să-l înjunghie la ușa cortului întâlnirii, și preoții, fiii lui Aaron, să stropească sângele pe altar de jur împrejur. 3Din această jertfă de mulțumire, să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, 4cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și prapurul de pe ficat, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. 5Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii-de-tot, care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului. 6Dacă darul pe care-l aduce ca jertfă de mulțumire Domnului va fi din turmă, fie parte bărbătească, fie parte femeiască, s-o aducă fără cusur. 7Dacă va aduce jertfă un miel, să-l aducă înaintea Domnului. 8Să-și pună mâna pe capul dobitocului și să-l înjunghie înaintea cortului întâlnirii; fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 9Din această jertfă de mulțumire, să aducă o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, și anume: grăsimea, coada întreagă, pe care o va desface de la osul spinării, grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de măruntaie, 10cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. 11Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc înaintea Domnului. 12Dacă darul lui va fi o capră, s-o aducă înaintea Domnului. 13Să-și pună mâna pe capul vitei și s-o înjunghie înaintea cortului întâlnirii, și fiii lui Aaron să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 14Apoi, din ea să aducă drept jertfă mistuită de foc înaintea Domnului: grăsimea care acoperă măruntaiele și toată grăsimea care ține de ele, 15cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, pe care-l va dezlipi de lângă rărunchi. 16Preotul să le ardă pe altar. Aceasta este mâncarea unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Toată grăsimea este a Domnului. 17Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile unde veți locui. Cu niciun chip să nu mâncați nici grăsime, nici sânge.’”

Leviticul 7

Legea jertfei de vină

1Iată legea jertfei pentru vină: ea este un lucru preasfânt. 2În locul unde se înjunghie arderea-de-tot, să se înjunghie și vita care slujește ca jertfă pentru vină. Sângele ei să se stropească pe altar de jur împrejur. 3Să i se aducă toată grăsimea, coada, grăsimea care acoperă măruntaiele, 4cei doi rărunchi și grăsimea de pe ei, de pe coapse, și prapurul ficatului, care va fi dezlipit de lângă rărunchi. 5Preotul să le ardă pe altar ca jertfă mistuită de foc înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă pentru vină. 6Toată partea bărbătească dintre preoți să mănânce din ea, și anume s-o mănânce într-un loc sfânt, căci este un lucru preasfânt. 7Cu jertfa pentru vină este ca și cu jertfa de ispășire; aceeași lege este pentru amândouă aceste jertfe: vita jertfită va fi a preotului care va face ispășirea. 8Preotul care va aduce arderea-de-tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii-de-tot pe care a adus-o. 9Orice jertfă de mâncare coaptă în cuptor, gătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o. 10Iar orice jertfă de mâncare frământată cu untdelemn și uscată să fie a tuturor fiilor lui Aaron, a unuia ca și a celuilalt.

Legea jertfei de mulțumire

11Iată legea jertfei de mulțumire, care se va aduce Domnului. 12Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă, împreună cu jertfa de mulțumire, niște turte nedospite, frământate cu untdelemn, niște plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, și niște turte din floarea de făină, prăjite și frământate cu untdelemn. 13Pe lângă aceste turte, să aducă și pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă și de mulțumire. 14Din toate acele daruri să aducă Domnului câte o bucată ca dar ridicat; ea să fie a preotului care stropește sângele jertfei de mulțumire. 15Carnea jertfei de laudă și de mulțumire să fie mâncată chiar în ziua în care este adusă; să nu se lase nimic din ea până dimineața. 16Dacă aduce cineva o jertfă pentru împlinirea unei juruințe sau ca dar de bunăvoie, jertfa să fie mâncată chiar în ziua când o va aduce, iar ce va rămâne din ea să se mănânce a doua zi. 17Ce va mai rămâne din carnea vitei până a treia zi să fie ars în foc. 18Dacă s-ar întâmpla să mănânce cineva a treia zi din carnea jertfei lui de mulțumire, jertfa lui nu va fi primită și nu se va ține în seamă celui ce a adus-o, ci va fi un lucru urâcios și oricine va mânca din ea își va purta vina. 19Nici carnea care s-a atins de ceva necurat nu trebuie mâncată, ci trebuie arsă în foc. Orice om curat poate să mănânce carne, 20dar acela care, găsindu-se în stare de necurățenie, va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său. 21Și cine se va atinge de ceva necurat, fie de vreo spurcăciune omenească, fie de un dobitoc necurat, fie de o altă spurcăciune, și va mânca din carnea jertfei de mulțumire, care este a Domnului, să fie nimicit din poporul său.’”

Să nu mănânce grăsimea și sângele

22Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 23„Vorbește copiilor lui Israel și spune:

‘Să nu mâncați grăsime de bou, de miel sau de capră. 24Grăsimea unui dobitoc mort sau sfâșiat de fiară va putea să fie întrebuințată la orice altceva, numai să n-o mâncați. 25Căci cine va mânca din grăsimea dobitoacelor din care se aduc Domnului jertfe mistuite de foc va fi nimicit din poporul său. 26Să nu mâncați sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veți locui. 27Cine va mânca vreun fel de sânge va fi nimicit din poporul său!’”

Darul de mulțumire

28Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 29„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le:

‘Cine va aduce Domnului jertfa lui de mulțumire să aducă Domnului darul lui, luat din jertfa lui de mulțumire. 30Să aducă cu mâinile lui ceea ce trebuie mistuit de foc înaintea Domnului, și anume să aducă grăsimea cu pieptul, pieptul ca să-l legene într-o parte și într-alta, ca dar legănat înaintea Domnului. 31Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aaron și al fiilor lui. 32Din jertfele voastre de mulțumire, să dați preotului și spata dreaptă, aducând-o ca dar luat prin ridicare. 33Spata aceea dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aaron care va aduce sângele și grăsimea jertfei de mulțumire. 34Căci Eu iau din jertfele de mulțumire aduse de copiii lui Israel: pieptul, care va fi legănat într-o parte și într-alta, ca dar legănat, și spata, care va fi adusă ca dar luat prin ridicare, și le dau preotului Aaron și fiilor lui, printr-o lege veșnică, pe care o vor păzi totdeauna copiii lui Israel. 35Acesta este dreptul pe care li-l va da ungerea lui Aaron și a fiilor lui asupra jertfelor mistuite de foc înaintea Domnului, din ziua când vor fi înfățișați ca să fie în slujba Mea ca preoți. 36Iată ce poruncește Domnul să le dea copiii lui Israel din ziua ungerii lor; aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii lor.’” 37Aceasta este legea arderii-de-tot, a darului de mâncare, a jertfei de ispășire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului și a jertfei de mulțumire. 38Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua când a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai.