Ioan 7

Necredința fraților lui Isus

1După aceea, Isus a călătorit prin Galileea. Nu voia să călătorească prin Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. 2Sărbătoarea iudeilor, cea a Corturilor, era aproape.

3Prin urmare, frații Lui I-au zis:

‒ Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci! 4Căci nimeni nu face ceva pe ascuns când încearcă să devină cunoscut. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii!

5Căci nici chiar frații Lui nu credeau în El.

6Atunci Isus le-a zis:

‒ Vremea Mea n-a sosit încă, dar pentru voi vremea este întotdeauna potrivită! 7Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. 8Duceți-vă voi la sărbătoare. Eu încă nu Mă duc la sărbătoarea aceasta, pentru că nu Mi s-a împlinit încă vremea. 9Și zicând aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Isus la Sărbătoarea Corturilor

10Însă, după ce frații Lui s-au dus la sărbătoare, S-a dus și El, dar nu pe față, ci mai pe ascuns. 11La sărbătoare, iudeii Îl căutau și se întrebau: „Unde este Acela?“. 12Era multă rumoare în mulțime cu privire la El. Unii ziceau: „Este un Om bun!“. Alții ziceau: „Nu, ci duce mulțimea în rătăcire!“. 13Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea deschis despre El.

14Când sărbătoarea era deja la jumătate, Isus S-a dus la Templu și a început să-i învețe pe oameni.

15Iudeii erau uimiți și se întrebau:

‒ Cum de știe Acesta atâta învățătură, fără să fi învățat?

16Atunci Isus le-a răspuns și a zis:

‒ Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M-a trimis. 17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște dacă învățătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine. 18Cel ce vorbește de la el caută gloria lui însuși. Dar Cel Ce caută gloria Celui Ce L-a trimis, Acela este adevărat și în El nu este nedreptate. 19Oare nu v-a dat Moise Legea? Și totuși niciunul dintre voi nu respectă Legea! De ce căutați să Mă omorâți?

20Mulțimea a răspuns:

‒ Ai demon! Cine încearcă să Te omoare?

21Isus a răspuns și le-a zis:

‒ O lucrare am făcut și toți sunteți uimiți. 22Totuși, Moise v-a dat circumcizia – nu că ea este de la Moise, ci de la patriarhi – și voi îl circumcideți pe om în ziua de sabat. 23Dacă un om primește circumcizia în ziua de sabat, ca să nu fie încălcată Legea lui Moise, atunci de ce sunteți furioși pe Mine pentru că am făcut sănătos un om întreg în ziua de sabat? 24Nu judecați după înfățișare, ci judecați cu o judecată dreaptă!

Oamenii se întreabă dacă Isus este Cristosul

25Unii dintre ierusalimiți ziceau:

‒ Nu este Acesta Cel pe Care caută ei să-L omoare? 26Și iată că vorbește deschis, iar ei nu-I zic nimic! Nu cumva conducătorii au ajuns să cunoască într-adevăr că El este Cristosul? 27Totuși, noi știm de unde este Omul Acesta. Însă când va veni Cristosul nimeni nu va ști de unde este.

28Atunci Isus, în timp ce îi învăța pe oameni în Templu, a strigat și a zis:

‒ Mă cunoașteți și știți de unde sunt? N-am venit de la Mine Însumi, însă Cel Ce M-a trimis este adevărat, dar voi nu-L cunoașteți! 29Eu Îl cunosc, pentru că Eu sunt de la El și El M-a trimis.

30Ei încercau să-L aresteze, dar nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

31Însă mulți din mulțime au crezut în El și ziceau:

‒ Când va veni Cristosul, va face El mai multe semne decât a făcut Acesta?

32Când fariseii au auzit mulțimea murmurând aceste lucruri despre El, conducătorii preoților și fariseii au trimis niște gărzi să-L aresteze.

33Atunci Isus a zis:

‒ Mai sunt cu voi încă puțină vreme, apoi plec la Cel Ce M-a trimis. 34Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni.

35Iudeii se întrebau unii pe alții:

‒ Unde urmează să Se ducă Acesta, astfel încât noi să nu-L găsim? Doar nu urmează să Se ducă la cei împrăștiați printre greci și să-i învețe pe greci? 36Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: „Mă veți căuta, dar nu Mă veți găsi, iar unde voi fi Eu, voi nu puteți veni“?

Isus, apa vieții

37În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat și a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. 38Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, așa cum zice Scriptura“. 39Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El. Căci Duhul nu fusese încă dat, pentru că Isus nu fusese încă glorificat.

40Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulțime ziceau: „Acesta este într-adevăr Profetul“. 41Alții ziceau: „Acesta este Cristosul“, iar alții ziceau: „Nu, căci Cristosul nu vine din Galileea, nu-i așa? 42Nu spune Scriptura că din descendenții lui David vine Cristosul, și din Betleem, satul de unde era David?“. 43Și s-a făcut astfel dezbinare în mulțime din cauza Lui. 44Unii dintre ei voiau să-L aresteze, însă nimeni n-a pus mâna pe El.

Necredința conducătorilor religioși

45Gărzile s-au întors la conducătorii preoților și la farisei, iar aceștia le-au întrebat:

‒ De ce nu L-ați adus?

46Gărzile au răspuns:

‒ Niciodată n-a vorbit vreun om astfel!

47Atunci fariseii le-au răspuns:

‒ Nu cumva ați fost duși și voi în rătăcire? 48A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei? 49Însă mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată.

50Nicodim, cel care venise la Isus mai înainte și care era unul dintre ei, le-a zis:

51‒ Oare judecă Legea noastră un om înainte să-l asculte și să știe ce face?

52Ei au răspuns și i-au zis:

‒ Nu cumva ești și tu din Galileea? Cercetează și vei vedea că din Galileea nu se ridică niciun profet.

53Apoi s-a dus fiecare acasă.

1 Samuel 16

Desemnarea lui David ca rege al lui Israel

1 Domnul i-a zis lui Samuel:

‒ Până când vei mai boci pentru Saul, de vreme ce Eu l-am respins, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ți cornul cu ulei și du-te acolo unde te trimit: la Ișai, betleemitul, pentru că pe unul dintre fiii săi Mi l-am ales ca rege.

2Dar Samuel I-a zis:

‒ Cum aș putea să plec? Saul va auzi lucrul acesta și mă va ucide.

Domnul i-a răspuns:

‒ Să iei o juncană cu tine și să zici: „Am venit să aduc Domnului o jertfă“. 3Invită la aducerea jertfei și pe Ișai, iar eu îți voi arăta ce să faci. Vei unge pentru Mine pe acela pe care ți-l voi arăta.

4Samuel a făcut ceea ce-i spusese Domnul și a venit la Betleem. Bătrânilor cetății le era frică să se întâlnească cu el.

Ei au întrebat:

‒ Vii cu pace?

5El a răspuns:

‒ Da, cu pace. Vin ca să aduc o jertfă Domnului. Sfințiți-vă și veniți cu mine la aducerea jertfei.

Samuel l-a sfințit pe Ișai și pe fiii săi și i-a invitat la aducerea jertfei. 6Când au sosit aceștia, Samuel l-a văzut pe Eliab și și-a zis: „Cu siguranță unsul Domnului se află aici, înaintea Lui“. 7Însă Domnul i-a zis: „Nu te uita la înfățișarea sau la înălțimea staturii lui, pentru că l-am respins, căci Domnul nu Se uită la ceea ce se uită omul. Omul se uită la înfățișare, pe când Domnul Se uită la inimă“.

8Atunci Ișai l-a chemat pe Abinadab și l-a pus să treacă prin fața lui Samuel.

El i-a zis:

‒ Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.

9Apoi Ișai l-a pus pe Șama să-i treacă prin față, dar Samuel a zis:

‒ Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.

10Așa i-a pus Ișai pe șapte dintre fiii săi să treacă prin fața lui Samuel, însă Samuel i-a zis lui Ișai:

‒ Domnul nu i-a ales nici pe aceștia.

11Apoi Samuel i-a zis lui Ișai:

‒ Aceștia sunt toți fiii pe care îi ai?

Ișai i-a răspuns:

‒ A mai rămas cel mai tânăr, dar iată că el paște turmele.

Samuel i-a zis lui Ișai:

‒ Trimite după el și adu-l, căci nu ne vom aduna în jurul mesei până nu vine aici.

12 Ișai a trimis după el și a fost adus. El era roșcat, cu ochi frumoși și plăcut la chip. Domnul i-a zis lui Samuel: „Ridică-te și unge-l, căci el este!“.

13Samuel a luat cornul cu ulei și l-a uns în mijlocul fraților lui, iar Duhul Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea. După toate acestea, Samuel s-a ridicat și a plecat la Rama.

David la curtea lui Saul

14Duhul Domnului S-a îndepărtat de la Saul, și un duh rău de la Domnul îl chinuia.

15Slujitorii lui Saul i-au zis:

‒ Iată că un duh rău de la Dumnezeu te chinuie. 16Să poruncească stăpânul nostru slujitorilor tăi, care stau înaintea ta, să caute un om care știe să cânte la liră. Atunci când duhul cel rău de la Dumnezeu va veni peste tine, el va cânta cu mâna lui și te vei simți mai bine.

17Saul le-a zis slujitorilor săi:

‒ Găsiți-mi un om care știe să cânte bine și aduceți-l la mine.

18Atunci unul dintre tinerii slujitori a zis:

‒ Iată, l-am văzut pe unul dintre fiii lui Ișai din Betleem, care este iscusit la cântat. Este un războinic viteaz, priceput la vorbire și cu o înfățișare plăcută, iar Domnul este cu el.

19Saul a trimis mesageri la Ișai, zicând:

‒ Trimite-mi-l pe David, fiul tău, cel care este cu turmele.

20Ișai a luat un măgar încărcat cu pâine, un burduf de vin și un ied și le-a trimis lui Saul prin fiul său David. 21David a venit la Saul și s-a înfățișat înaintea lui. Acestuia i-a plăcut foarte mult de David și l-a luat să-i poarte armele.

22Saul a trimis la Ișai să-i spună:

‒ Dă-i voie lui David să rămână în slujba mea, pentru că a găsit bunăvoință înaintea mea.

23Ori de câte ori venea duhul de la Dumnezeu asupra lui Saul, David lua lira și cânta. Atunci Saul avea parte de alinare, se simțea mai bine, iar duhul cel rău pleca de la el.

Psalmii 114

1Când a ieșit Israel din Egipt,

când a ieșit Casa lui Iacov din poporul cu limbă încâlcită,

2Iuda a devenit Lăcașul Lui cel sfânt,

și Israel – tărâmul stăpânirii Lui.

3Marea a văzut și a fugit,

Iordanul s-a dat înapoi,

4munții au sărit ca niște berbeci,

și dealurile – ca niște miei.

5Ce ai, mare, de fugi?

Iordane, de ce dai înapoi?

6Munților, de ce săriți ca niște berbeci,

și voi, dealurilor, ca niște miei?

7Cutremură-te, pământule, înaintea Stăpânului,

înaintea Dumnezeului lui Iacov,

8Cel Care transformă stânca în iaz,

și cremenea în izvor!

Psalmii 129

O cântare de pelerinaj

1„Mult m-au mai dușmănit încă din tinerețea mea“ –

să spună acum Israel lucrul acesta –

2„mult m-au mai dușmănit încă din tinerețea mea,

dar nu m-au învins.

3Pe spatele meu au arat plugarii

și au tras brazde lungi.

4Însă Domnul este drept;

El a tăiat funiile celor răi“.

5Să se rușineze și să dea înapoi

toți cei ce urăsc Sionul.

6Să fie ca iarba de pe acoperișuri,

care se usucă înainte de a fi smulsă.

7Secerătorul nu-și umple mâna cu ea,

și cel ce leagă snopii nu-și încarcă brațul cu ea.

8Trecătorii să nu zică:

„Fie binecuvântarea Domnului peste voi!“

sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului