Matei 27:11-66

11Isus a fost adus deci înaintea guvernatorului.

Guvernatorul L-a întrebat, zicând:

‒ Ești Tu Împăratul iudeilor?

Isus a zis:

‒ Tu o spui!

12Dar când a fost acuzat de conducătorii preoților și de bătrâni, n-a răspuns nimic.

13Atunci Pilat I-a zis:

‒ Nu auzi de câte lucruri Te învinuiesc ei?

14Dar Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, astfel că guvernatorul era foarte uimit.

Condamnarea lui Isus

(Mc. 15:6‑15; Lc. 23:13‑25; Ioan 18:39–19:16)

15Guvernatorul obișnuia ca la fiecare sărbătoare să elibereze mulțimii un deținut pe care-l voiau ei. 16La acea vreme aveau un deținut vestit, numit Isus Barabba.

17Așadar, după ce s-a adunat mulțimea, Pilat i-a întrebat:

‒ Pe cine vreți să vi-l eliberez, pe Isus Barabba sau pe Isus, Cel numit Cristos?

18Căci știa că din invidie Îl dăduseră pe mâna lui.

19În timp ce stătea pe scaunul de judecată, soția lui a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic de-a face cu Acel Om drept, pentru că azi am suferit mult în vis din cauza Lui!“.

20Dar conducătorii preoților și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Barabba, iar Isus să fie omorât.

21Guvernatorul a răspuns, zicându-le:

‒ Pe care dintre aceștia doi vreți să vi-l eliberez?

Ei au zis:

‒ Pe Barabba!

22Pilat a zis:

‒ Și atunci ce să fac cu Isus, numit Cristos?

Ei au răspuns cu toții:

‒ Să fie răstignit!

23El i-a întrebat:

‒ Dar ce rău a făcut?

Însă ei strigau și mai tare:

‒ Să fie răstignit!

24Când a văzut Pilat că nu ajunge nicăieri, ci că mai degrabă se face tulburare, a luat apă și s-a spălat pe mâini înaintea mulțimii, zicând:

‒ Eu sunt nevinovat de sângele Acestui Om! Treaba voastră!

25Și tot poporul, răspunzând, i-a zis:

‒ Sângele Lui să fie peste noi și peste copiii noștri!

26Atunci le-a eliberat pe Barabba, iar pe Isus, după ce a pus să-L biciuiască, L-a dat să fie răstignit.

Isus, batjocorit de soldați

(Mc. 15:16‑20; Ioan 19:2‑3)

27Atunci soldații guvernatorului L-au adus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată cohorta. 28L-au dezbrăcat și au pus pe El o mantie roșie, 29au împletit o coroană de spini, I-au așezat-o pe cap, I-au pus o trestie în mâna dreaptă și apoi au îngenuncheat înaintea Lui și și-au bătut joc de El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!“. 30Ei Îl scuipau, Îi luau trestia și-L loveau peste cap. 31După ce și-au bătut joc de El astfel, L-au dezbrăcat de mantie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.

Răstignirea

(Mc. 15:21‑32; Lc. 23:26‑43; Ioan 19:17‑24)

32Când au ieșit, au găsit un om din Cirena, pe nume Simon, și l-au obligat pe acesta să ducă crucea lui Isus. 33Când au ajuns la locul numit Golgota, căruia i se mai zice și „Locul Craniului“, 34I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar când l-a gustat, n-a vrut să-l bea.

35După ce L-au răstignit, și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți pentru ele, ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți pentru cămașa Mea“. 36Apoi s-au așezat jos și Îl păzeau acolo. 37Îi puseseră deasupra capului acuzația pe care era scris:

„Acesta este Isus, Împăratul iudeilor“.

38Tot atunci au fost răstigniți împreună cu El doi răsculați, unul la dreapta, iar altul la stânga Lui.

39Cei ce treceau pe acolo blasfemiau împotriva Lui, dădeau din cap 40și ziceau: „Tu, Cel Care dărâmi Templul și-l reconstruiești în trei zile, salvează-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, dă-Te jos de pe cruce!“.

41Tot astfel și conducătorii preoților, împreună cu cărturarii și bătrânii, Îl batjocoreau, zicând: 42„Pe alții i-a salvat, dar pe Sine Însuși nu Se poate salva! Doar este Împăratul lui Israel! Să Se coboare acum de pe cruce și vom crede în El! 43S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum Dumnezeu, dacă vrea! Căci a zis: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!»“. 44La fel Îl insultau și răsculații care erau răstigniți împreună cu El.

Moartea lui Isus

(Mc. 15:33‑41; Lc. 23:44‑49; Ioan 19:28‑37)

45De la ceasul al șaselea și până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46Cam pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: „Eli, Eli, lema sabactani?“, care înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.

47Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Acest Om îl strigă pe Ilie!“.

48Imediat unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea. 49Dar ceilalți ziceau: „Lasă să vedem dacă vine Ilie să-L salveze!“.

50Isus a strigat din nou cu glas tare și apoi Și-a dat duhul.

51Și iată că draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos; pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți au fost înviate. 53Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în Cetatea Sfântă și li s-au arătat multora.

54Centurionul și cei ce-L păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul și cele întâmplate, s-au înspăimântat foarte tare și au zis: „Într-adevăr, Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.

55Acolo mai erau și multe femei care priveau de departe, cele care Îl urmaseră pe Isus din Galileea și Îi slujiseră. 56Printre ele erau Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov și a lui Iosif – și mama fiilor lui Zebedei.

Înmormântarea lui Isus

(Mc. 15:42‑47; Lc. 23:50‑56; Ioan 19:38‑42)

57Când s-a făcut seară, a venit un om bogat din Arimateea, pe nume Iosif, care devenise și el ucenic al lui Isus. 58Acesta s-a dus la Pilat și i-a cerut trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit să-i fie dat. 59Iosif a luat trupul, L-a înfășurat într-o pânză de in curată 60și L-a pus în propriul său mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a rostogolit o piatră mare la intrarea mormântului și a plecat. 61Maria Magdalena și cealaltă Maria erau și ele acolo, șezând înaintea mormântului.

Mormântul este păzit

62A doua zi, cea de după Ziua Pregătirii, conducătorii preoților și fariseii s-au adunat la Pilat 63și i-au zis:

‒ Stăpâne, ne-am amintit că înșelătorul acela, în timp ce trăia, a zis: „După trei zile voi învia!“. 64Așadar, poruncește ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină noaptea și să-L fure, apoi să spună poporului: „A fost înviat dintre cei morți!“. Atunci această înșelăciune din urmă ar fi mai rea decât prima!

65Pilat le-a răspuns:

‒ Aveți o gardă. Duceți-vă și întăriți-l cum știți!

66Ei s-au dus împreună cu garda și au întărit mormântul, sigilând piatra.

Geneza 20

Avraam la Gherar

1De acolo, Avraam a călătorit spre regiunea Neghev și s-a așezat între Kadeș și Șur. El a locuit ca străin în Gherar. 2Avraam spunea despre Sara, soția lui: „Este sora mea“. Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara și a luat-o.

3Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea, într-un vis, și i-a zis:

‒ Iată, vei muri din cauza femeii pe care ai luat-o, căci este măritată cu altcineva.

4Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a zis:

‒ Stăpâne, vei ucide Tu o națiune dreaptă? 5Nu mi-a zis el: „Ea este sora mea“? Și ea însăși a zis: „El este fratele meu“. Am făcut acest lucru în curăție de inimă și cu mâini nevinovate.

6Atunci Dumnezeu i-a zis în vis:

‒ Da, știu că ai făcut acest lucru în curăție de inimă, dar te-am oprit să păcătuiești împotriva Mea. De aceea nu te-am lăsat să te atingi de ea. 7Acum, dă-i bărbatului soția înapoi! Pentru că este profet, el se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă nu i-o dai înapoi, să știi că vei muri sigur, tu și toți ai tăi.

8Abimelek s-a sculat dis-de-dimineață, i-a chemat pe toți slujitorii săi, iar când le-a spus toate aceste cuvinte, bărbații s-au temut foarte tare.

9Atunci Abimelek l-a chemat pe Avraam și i-a zis:

‒ Ce ne-ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta ca să aduci un păcat atât de mare asupra mea și asupra regatului meu? Ai făcut față de mine lucruri care n-ar fi trebuit făcute.

10Abimelek l-a întrebat pe Avraam:

‒ Ce urmăreai când ai făcut acest lucru?

11Avraam a răspuns:

‒ Mi-am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele“. 12De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fata tatălui meu, dar nu și fata mamei mele, și a devenit soția mea. 13Când Dumnezeu m-a făcut să părăsesc casa tatălui meu, i-am zis Sarei: „Aceasta este favoarea pe care să mi-o faci: în orice loc în care vom ajunge, să spui despre mine: «El este fratele meu»“.

14Atunci Abimelek a luat oi și vite, slujitori și slujitoare, i le-a dat lui Avraam și i-a dat-o înapoi și pe Sara, soția lui. 15Abimelek i-a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta! Locuiește unde-ți place!“. 16Iar Sarei i-a zis: „Iată, i-am dat fratelui tău o mie de arginți. Iată, aceștia sunt o despăgubire pentru toți cei ce sunt cu tine. Înaintea tuturor ești nevinovată“. 17Atunci Avraam s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a vindecat pe Abimelek, pe soția lui, precum și pe slujitoarele lui, așa încât au putut avea copii. 18Căci Domnul închisese pântecele tuturor femeilor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soția lui Avraam.

Zaharia 6

A opta vedenie: cele patru care

1Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat și iată că patru care ieșeau dintre doi munți. Munții erau niște munți de bronz. 2La primul car erau niște cai roșii, la al doilea car erau cai negri, 3la al treilea car erau cai albi, iar la al patrulea car erau niște cai tărcați și puternici.

4L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

‒ Ce sunt acestea, stăpâne?

5Îngerul mi-a răspuns:

‒ Acestea sunt cele patru vânturi ale cerurilor, care ies de unde stăteau, de lângă Stăpânul întregului pământ. 6Caii cei negri au ieșit, împreună cu carul lor, spre țara din nord, cei albi au ieșit după ei, iar cei tărcați au ieșit spre țara din sud.

7Când cei puternici au ieșit și au cerut să meargă să străbată pământul, El a zis: „Duceți-vă, străbateți pământul!“. Și ei au străbătut pământul.

8Apoi El m-a chemat și mi-a vorbit, zicând:

‒ Privește! Cei ce ies spre țara din nord au făcut să Se odihnească Duhul Meu în țara din nord.

Promisiunea regelui-preot care va reconstrui Templul

9Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 10„Să iei argint și aur de la exilații care au venit din Babilon: de la Heldai, de la Tobia și de la Iedaia. Să te duci tu însuți, în ziua aceea, și să intri în casa lui Iosia, fiul lui Țefania. 11Să iei argint și aur, să faci cu ele o coroană și s-o pui pe capul marelui preot Iosua, fiul lui Iehoțadak. 12Apoi să-i spui următoarele: «Așa vorbește Domnul Oștirilor: ‘Iată-l pe omul, al cărui nume este Vlăstarul. El va da mlădițe din el și va construi Templul Domnului. 13El va construi Templul Domnului și va avea parte de măreție. El se va așeza și va împărăți pe tronul lui. Totodată va fi și preot pe tronul lui, existând armonie deplină între cele două funcții’». 14Coroana va fi pentru Heldai, pentru Tobia, pentru Iedaia și pentru Iosia, fiul lui Țefania, ca o aducere-aminte în Templul Domnului. 15Chiar și cei de departe vor veni și vor construi Templul Domnului. Și veți ști astfel că Domnul Oștirilor M-a trimis la voi. Aceasta însă se va întâmpla dacă veți asculta cu atenție de glasul Domnului, Dumnezeul vostru“.