Efeseni 2

1Voi erați morți în greșelile și în păcatele voastre, 2în care trăiați odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. 3Între ei eram și noi toți odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământești, când făceam voile firii pământești și ale gândurilor noastre și eram din fire copii ai mâniei, ca și ceilalți. 4Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, 5măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți). 6El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, 7ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus. 8Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. 9Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. 10Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. 11De aceea, voi, care altădată erați neamuri din naștere, numiți netăiați împrejur de către aceia care se cheamă tăiați împrejur și care sunt tăiați împrejur în trup de mâna omului, 12aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în Israel, străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. 13Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară erați depărtați, ați fost apropiați prin sângele lui Hristos. 14Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea 15și, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El Însuși un singur om nou, făcând astfel pace, 16și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia. 17El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce erați departe, și pace celor ce erau aproape. 18Căci prin El și unii, și alții avem intrare la Tatăl, într-un Duh. 19Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună-cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu, 20fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul. 22Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Deuteronomul 9

Aducerea aminte de răzvrătirile lui Israel

1Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să te faci stăpân pe niște neamuri mai mari și mai puternice decât tine, pe cetăți mari și întărite până la cer, 2pe un popor mare și înalt la statură, pe copiii lui Anac, pe care-i cunoști și despre care ai auzit zicându-se: ‘Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!’ 3Să știi azi că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuși înaintea ta, ca un foc mistuitor; El îi va nimici, El îi va smeri înaintea ta; și tu îi vei izgoni, îi vei pierde curând, cum ți-a spus Domnul. 4Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: ‘Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea țării acesteia.’ Căci din pricina răutății neamurilor acelora le izgonește Domnul dinaintea ta. 5Nu, nu pentru bunătatea ta, nici pentru curăția inimii tale intri tu în stăpânirea țării lor, ci din pricina răutății acestor neamuri le izgonește Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta și ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinților tăi, lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. 6Să știi dar că nu din pricina bunătății tale îți dă Domnul Dumnezeul tău acea țară bună ca s-o stăpânești, căci tu ești un popor tare încăpățânat. 7Adu-ți aminte și nu uita cum ai ațâțat mânia Domnului Dumnezeului tău în pustie. Din ziua când ai ieșit din țara Egiptului până la sosirea voastră în locul acesta, tot răzvrătiți împotriva Domnului ați fost! 8La Horeb, atâta ați ațâțat mânia Domnului încât Domnul S-a mâniat pe voi și voia să vă nimicească. 9Când m-am suit pe munte, ca să iau tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc pâine și fără să beau apă, 10și Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu și cuprinzând toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat. 11După acele patruzeci de zile și patruzeci de nopți, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului. 12Domnul mi-a zis atunci: ‘Scoală-te și coboară-te în grabă de aici, căci poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut curând de la calea pe care le-am arătat-o: și-au făcut un chip turnat.’ 13Domnul mi-a zis: ‘Eu văd că poporul acesta este un popor tare încăpățânat. 14Lasă-mă să-i nimicesc și să le șterg numele de sub ceruri, iar pe tine te voi face un neam mai puternic și mai mare la număr decât poporul acesta.’ 15M-am întors și m-am coborât de pe munte, care era tot numai foc, cu cele două table ale legământului în amândouă mâinile mele. 16M-am uitat, și iată că păcătuiserăți împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăți un vițel turnat, vă depărtaserăți curând de la calea pe care v-o arătase Domnul. 17Am apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele și le-am sfărâmat sub ochii voștri. 18M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte, patruzeci de zile și patruzeci de nopți, fără să mănânc și fără să beau apă, din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârșiserăți, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mâniați. 19Căci mă îngrozisem la vederea mâniei și urgiei de care era cuprins Domnul împotriva voastră, până acolo încât voia să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat și de data aceasta. 20Domnul, de asemenea, era foarte mâniat și pe Aaron, așa încât voia să-l piardă, și eu m-am rugat atunci și pentru el. 21Am luat vițelul pe care-l făcuserăți, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf și am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte. 22Apoi, la Tabeera, la Masa și la Chibrot-Hataava, voi iarăși ați ațâțat mânia Domnului. 23Și când v-a trimis Domnul de la Cades-Barnea, zicând: ‘Suiți-vă și luați în stăpânire țara pe care v-o dau!’, voi v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, n-ați avut credință în El și n-ați ascultat glasul Lui. 24V-ați tot răzvrătit împotriva Domnului de când vă cunosc. 25M-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile și patruzeci de nopți m-am aruncat cu fața la pământ, pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească. 26M-am rugat Domnului și am zis: ‘Stăpâne Doamne, nu nimici pe poporul Tău, moștenirea Ta pe care ai răscumpărat-o în mărimea Ta, pe care ai scos-o din Egipt prin mâna Ta cea puternică. 27Adu-ți aminte de robii tăi: Avraam, Isaac și Iacov. Nu căuta la îndărătnicia acestui popor, la răutatea lui și la păcatul lui, 28ca nu cumva țara din care ne-ai scos să zică: «Pentru că Domnul n-avea putere să-i ducă în țara pe care le-o făgăduise și pentru că-i ura, de aceea i-a scos ca să-i omoare în pustie.» 29Totuși ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta pe care ai scos-o din Egipt cu mâna Ta cea puternică și cu brațul Tău cel întins.’

2 Samuel 24

Numărătoarea poporului

1Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda.” 2Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu la cât se ridică numărul lor.” 3Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?” 4Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii, și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer, la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și lângă Iaezer. 6Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan-Iaan și în împrejurimile Sidonului. 7Au venit până la cetățuia Tir și în toate cetățile heviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba. 8Au străbătut astfel toată țara și au ajuns la Ierusalim după nouă luni și douăzeci de zile. 9Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia și în Iuda cinci sute de mii de oameni.

Ciuma

10David a simțit cum îi bătea inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” 11A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad, văzătorul lui David: 12„Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’” 13Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.” 14David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite, dar să nu cad în mâinile oamenilor!” 15Domnul a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum.” Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna, Iebusitul. 17David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!” 18În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.” 19David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ. 21Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?” Și David a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.” 22Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne.” 23Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te primească!” 24Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Și David a cumpărat aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire.

Atunci, Domnul a fost potolit față de țară și a încetat urgia de deasupra lui Israel.

Psalmul 148

1Lăudați pe Domnul!

Lăudați pe Domnul din înălțimea cerurilor,

lăudați-L în locurile cele înalte!

2Lăudați-L, toți îngerii Lui!

Lăudați-L, toate oștirile Lui!

3Lăudați-L, soare și lună!

Lăudați-L, toate stelele luminoase!

4Lăudați-L, cerurile cerurilor

și voi, ape, care sunteți mai presus de ceruri!

5Să laude Numele Domnului,

căci El a poruncit și au fost făcute,

6le-a întărit pe veci de veci,

le-a dat legi și nu le va călca.

7Lăudați pe Domnul de jos, de pe pământ,

balauri de mare și adâncuri toate,

8foc și grindină, zăpadă și ceață,

vânturi năprasnice, care împliniți poruncile Lui,

9munți și dealuri toate,

pomi roditori și cedri, toți,

10fiare și vite, toate,

târâtoare și păsări înaripate,

11împărați ai pământului și popoare toate,

voievozi și toți judecătorii pământului,

12tineri și tinere,

bătrâni și copii!

13Să laude Numele Domnului!

Căci numai Numele Lui este înălțat:

măreția Lui este mai presus de pământ și ceruri.

14El a înălțat tăria poporului Său:

iată o pricină de laudă pentru toți credincioșii Lui,

pentru copiii lui Israel, popor de lângă El.

Lăudați pe Domnul!

Isaia 57

1Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. 2El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul lui. 3„Dar voi apropiați-vă încoace, fii ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5care se încălzește pentru idoli sub orice copac verde, care înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7Pe un munte înalt și ridicat îți faci culcușul; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9Te duci la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10Obosești mergând și nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11Și de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” 14Și El zice: „Croiți, croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!” 15Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care le-am făcut. 17Din pricina păcatului lăcomiei lui M-am mâniat și l-am lovit, M-am ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18I-am văzut căile, și totuși îl voi tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng împreună cu el. 19Voi pune lauda pe buze: Pace, pace celui de departe și celui de aproape!”, zice Domnul. „Da, Eu îl voi tămădui! 20Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21Cei răi n-au pace”, zice Dumnezeul meu.