1 Corinteni 2

Propovăduirea lui Pavel

1Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înțelepciune strălucită. 2Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 3Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. 4Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Înțelepciunea creștină

6Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. 7Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci, 8și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” 10Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. 12Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.

Isaia 64

1O, de ai despica cerurile și Te-ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta, 2ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele și ar tremura neamurile înaintea Ta! 3Când ai făcut minuni la care nu ne așteptam, Te-ai coborât, și munții s-au zguduit înaintea Ta, 4cum niciodată nu s-a pomenit, nici nu s-a auzit vorbindu-se și cum nici n-a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. 5Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veșnic sau putem fi mântuiți? 6Toți am ajuns ca niște necurați și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză și nelegiuirile noastre ne iau ca vântul. 7Nu este nimeni care să cheme Numele Tău sau care să se trezească și să se alipească de Tine, de aceea ne-ai ascuns Fața Ta și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre. 8Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul și Tu, olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mâinilor Tale. 9Nu Te mânia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar spre noi, căci toți suntem poporul Tău! 10Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul, o pustietate! 11Casa noastră cea sfântă și slăvită, în care părinții noștri cântau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?

2 Cronici 27

Iotam împăratul lui Iuda

1Iotam avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Ierușa, fata lui Țadoc. 2El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său, Ozia. Numai că n-a intrat în Templul Domnului. Totuși poporul se strica mereu. 3Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului și a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. 4A zidit cetăți în muntele lui Iuda și cetățui și turnuri în dumbrăvi. 5A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon și i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanți de argint, zece mii de cori de grâu și zece mii de orz și i-au plătit tot atât pe anul al doilea și al treilea. 6Iotam a ajuns puternic pentru că și-a urmat necurmat căile înaintea Domnului Dumnezeului său. 7Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui și tot ce a făcut el, sunt scrise în cartea împăraților lui Israel și Iuda. 8El avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. 9Iotam a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în cetatea lui David. Și în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

Psalmul 146

1Lăudați pe Domnul!

Laudă, suflete, pe Domnul!

2Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi,

voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

3Nu vă încredeți în cei mari,

în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.

4Suflarea lor trece, se întorc în pământ

și în aceeași zi le pier și planurile lor.

5Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov,

ferice de cine-și pune nădejdea în Domnul Dumnezeul său!

6El a făcut cerurile și pământul,

marea și tot ce este în ea.

El ține credincioșia în veci.

7El face dreptate celor asupriți;

dă pâine celor flămânzi;

Domnul izbăvește pe prinșii de război;

8Domnul deschide ochii orbilor;

Domnul îndreaptă pe cei încovoiați;

Domnul iubește pe cei neprihăniți.

9Domnul ocrotește pe cei străini,

sprijină pe orfan și pe văduvă,

dar răstoarnă calea celor răi.

10Domnul împărățește în veci;

Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!

Lăudați pe Domnul!