Faptele Apostolilor 14

Pavel în Iconia

1În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel că o mare mulțime de iudei și de greci au crezut. 2Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraților. 3Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alții cu apostolii. 5Neamurile și iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre. 6Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. 7Și au propovăduit Evanghelia acolo.

Vindecarea unui olog

8În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. 9El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el, și fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit, 10a zis cu glas tare: „Scoală-te drept în picioare.” Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble. 11La vederea celor făcute de Pavel, noroadele și-au ridicat glasul și au zis în limba licaoniană: „Zeii s-au coborât la noi în chip omenesc.” 12Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel, Mercur, pentru că mânuia cuvântul. 13Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetății, a adus tauri și cununi înaintea porților și voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. 14Apostolii Barnaba și Pavel, când au auzit lucrul acesta, și-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului și au strigat: 15„Oamenilor, de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni de aceeași fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele. 16El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, 17măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.” 18Abia au putut să împiedice, cu vorbele acestea, pe noroade să le aducă jertfă.

Pavel în Derbe și Antiohia

19Atunci, au venit pe neașteptate din Antiohia și Iconia niște iudei, care au ațâțat pe noroade. Aceștia, după ce au împroșcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. 20Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat și a intrat în cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe. 21După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta și au făcut mulți ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia și la Antiohia, 22întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. 23Au rânduit prezbiteri în fiecare Biserică și, după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat în mâna Domnului, în care crezuseră. 24Au trecut apoi prin Pisidia, au venit în Pamfilia, 25au vestit Cuvântul în Perga și s-au coborât la Atalia. 26De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o săvârșiseră. 27După venirea lor, au adunat Biserica și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei și cum deschisese neamurilor ușa credinței. 28Și au rămas destul de multă vreme acolo, cu ucenicii.

Deuteronomul 11

Aducerea aminte de minunile făcute de Dumnezeu cu poporul Său

1Să iubești dar pe Domnul Dumnezeul tău și să păzești totdeauna învățăturile Lui, legile Lui, rânduielile Lui și poruncile Lui. 2Recunoașteți astăzi – ce n-au putut recunoaște și vedea copiii voștri – pedepsele Domnului Dumnezeului vostru, mărimea Lui, mâna Lui cea tare și brațul Lui cel întins, 3semnele Lui și faptele pe care le-a săvârșit în mijlocul Egiptului împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, și împotriva întregii lui țări. 4Recunoașteți ce a făcut El oștirii Egiptului, cailor lui și carelor lui, cum a făcut să vină peste ei apele Mării Roșii, 5când vă urmăreau, și i-a nimicit pentru totdeauna; 6ce v-a făcut în pustie, până la venirea voastră în locul acesta; ce a făcut lui Datan și lui Abiram, fiii lui Eliab, fiul lui Ruben, cum pământul și-a deschis gura și i-a înghițit, cu casele și corturile lor și cu tot ce aveau în mijlocul întregului Israel. 7Căci ați văzut cu ochii voștri toate lucrurile mari pe care le-a făcut Domnul. 8Astfel, să păziți toate poruncile pe care vi le dau eu astăzi, ca să puteți pune mâna pe țara în care veți trece ca s-o luați în stăpânire 9și să aveți zile multe în țara pe care Domnul a jurat părinților voștri că le-o va da, lor și seminței lor, țară în care curge lapte și miere. 10Căci țara în stăpânirea căreia vei intra nu este ca țara Egiptului, din care ați ieșit, unde îți aruncai sămânța în ogoare și le udai cu piciorul ca pe o grădină de zarzavat. 11Țara pe care o veți stăpâni este o țară cu munți și văi, care se adapă din ploaia cerului; 12este o țară de care îngrijește Domnul Dumnezeul tău și asupra căreia Domnul Dumnezeul tău are neîncetat ochii, de la începutul până la sfârșitul anului. 13Dacă veți asculta de poruncile mele pe care vi le dau astăzi, dacă veți iubi pe Domnul Dumnezeul vostru și dacă-I veți sluji din toată inima voastră și din tot sufletul vostru, 14El va da țării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie, și-ți vei strânge grâul, mustul și untdelemnul; 15de asemenea, va da iarbă în câmpiile tale pentru vite și vei mânca și te vei sătura. 16Vedeți să nu vi se amăgească inima și să vă abateți ca să slujiți altor dumnezei și să vă închinați înaintea lor. 17Căci atunci Domnul S-ar aprinde de mânie împotriva voastră; ar închide cerurile și n-ar mai fi ploaie; pământul nu și-ar mai da roadele și ați pieri curând din țara aceea bună pe care v-o dă Domnul.

Îndemn la păzirea poruncilor

18Puneți-vă dar în inimă și în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legați ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre și să fie ca niște fruntarii între ochii voștri. 19Să învățați pe copiii voștri în ele și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca și când te vei scula. 20Să le scrii pe ușorii casei tale și pe porțile tale. 21Și atunci, zilele voastre și zilele copiilor voștri, în țara pe care Domnul a jurat părinților voștri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului. 22Căci dacă veți păzi toate aceste porunci pe care vi le dau și dacă le veți împlini, dacă veți iubi pe Domnul Dumnezeul vostru, veți umbla în toate căile Lui și vă veți alipi de El, 23Domnul va izgoni dinaintea voastră pe toate aceste neamuri și vă veți face stăpâni pe toate aceste neamuri, care sunt mai mari și mai puternice decât voi. 24Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru va fi al vostru: hotarul vostru se va întinde din pustie până la Liban și de la râul Eufrat până la Marea de Apus. 25Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul Dumnezeul vostru va răspândi, cum v-a spus, frica și groaza de tine peste toată țara în care veți merge.

Binecuvântarea și blestemul

26Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea și blestemul: 27binecuvântarea, dacă veți asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru pe care vi le dau în ziua aceasta; 28blestemul, dacă nu veți asculta de poruncile Domnului Dumnezeului vostru și dacă vă veți abate de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta și vă veți duce după alți dumnezei pe care nu-i cunoașteți. 29Și când Domnul Dumnezeul tău te va aduce în țara pe care o vei lua în stăpânire, să rostești binecuvântarea pe muntele Garizim și blestemul pe muntele Ebal. 30Munții aceștia sunt dincolo de Iordan, înapoia drumului care merge spre apus, în țara canaaniților care locuiesc în câmpie, față în față cu Ghilgal, lângă stejarii More. 31Căci veți trece Iordanul și veți intra în stăpânirea țării pe care v-o dă Domnul Dumnezeul vostru, ca s-o stăpâniți și să locuiți în ea. 32Să păziți și să împliniți toate legile și poruncile pe care vi le dau eu astăzi.

Psalmul 81

Către mai-marele cântăreților. De cântat pe ghitit. Un psalm al lui Asaf

1Cântați cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră!

Înălțați strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!

2Cântați o cântare, sunați din tobă,

din harpa cea plăcută și din alăută!

3Sunați din trâmbiță la luna nouă,

la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!

4Căci aceasta este o lege pentru Israel,

o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.

5El a rânduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif,

când a mers împotriva țării Egiptului…

Atunci am auzit un glas pe care nu l-am cunoscut:

6„I-am descărcat povara de pe umăr

și mâinile lui nu mai țin coșul.

7Ai strigat în necaz și te-am izbăvit;

ți-am răspuns în locul tainic al tunetului

și te-am încercat la apele Meriba.(Oprire)

8Ascultă, poporul Meu, și te voi sfătui!

Israele, de M-ai asculta!

9Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău

și să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!

10Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,

care te-am scos din țara Egiptului;

deschide-ți gura larg și ți-o voi umple!

11Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu,

Israel nu M-a ascultat.

12Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor

și au urmat sfaturile lor.

13O! de M-ar asculta poporul Meu,

de ar umbla Israel în căile Mele!

14Într-o clipă aș înfrunta pe vrăjmașii lor,

Mi-aș întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor;

15cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguși,

și fericirea lui Israel ar dăinui în veci.

16L-aș hrăni cu cel mai bun grâu

și l-aș sătura cu miere din stâncă.”

Mica 4

1În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, se va înălța deasupra dealurilor și popoarele vor veni grămadă la el. 2Neamurile se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului. 3El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor, cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța să facă război, 4ci fiecare va locui sub vița lui și sub smochinul lui și nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oștirilor a vorbit. 5Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului Dumnezeului nostru totdeauna și în veci de veci! 6„În ziua aceea”, zice Domnul, „voi aduna pe cei șchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniți și pe aceia pe care-i chinuisem. 7Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic, și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, de acum și până-n veac! 8Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!” 9Pentru ce strigi tu însă acum așa de tare? N-ai împărat? Nu mai ai sfetnic de te apucă durerea ca pe o femeie la naștere? 10Suferă, fiica Sionului, și gemi ca o femeie la naștere! Căci acum vei ieși din cetate și vei locui în câmp și te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmașilor tăi. 11Căci acum multe neamuri s-au strâns împotriva ta și zic: „Să fie pângărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorința față de Sion!” 12Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înțeleg planurile, nu știu că i-a strâns ca pe niște snopi în arie. 13„Scoală-te, fiica Sionului și treieră! Căci îți fac un corn de fier și o copită de aramă, ca să sfărâmi multe popoare și să închini Domnului prada lor, să închini Domnului întregului pământ averile lor!”