Cântarea Cântărilor 6, Evrei 6

Cântarea Cântărilor 6

Corul

1Spune-ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei,

unde a plecat iubitul tău?

Pe unde s-a întors iubitul tău,

ca să-l căutam și noi împreună cu tine?

Șulamita

2Iubitul meu a coborât în grădina lui,

la straturile de mirodenii,

ca să-și păstorească turma în grădini

și să culeagă crini.

3Eu sunt a iubitului meu, iar iubitul meu este al meu.

El își paște turma printre crini.

Iubitul

4Ești frumoasă, draga mea, ca Tirța,

încântătoare ca Ierusalimul,

grozavă, asemenea unei armate cu steaguri.

5Întoarce-ți ochii de la mine

fiindcă mă tulbură.

Părul tău este ca o turmă de capre

care coboară din Ghilad.

6Dinții tăi sunt ca o turmă de oi

care ies din scăldătoare;

fiecare dintre ele are gemeni

și niciuna din ele nu este singură.

7Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,

în spatele voalului.

8Deși am șaizeci de prințese,

optzeci de țiitoare

și nenumărate fecioare,

9doar una este porumbița mea, desăvârșita mea,

singura fată a mamei sale,

cea mai pură odraslă a celei ce a născut-o.

Fetele o privesc și o numesc binecuvântată;

prințesele și țiitoarele o laudă.

Corul

10Cine este aceasta, care se ivește asemenea zorilor,

frumoasă precum luna, pură precum soarele,

grozavă asemenea unei armate cu steaguri?

Șulamita

11Am coborât la grădina cu nuci

ca să văd verdeața proaspătă din vale,

ca să văd dacă a înmugurit vița

și dacă a înflorit rodiul.

12Fără să-mi dau seama, sufletul meu m-a purtat

în carele poporului prințului.

Corul

13Întoarce-te, întoarce-te, Șulamita;

întoarce-te, întoarce-te, ca să te putem privi.

Iubitul

De ce vă uitați la Șulamita

ca la dansul a două tabere?

Evrei 6

1De aceea, lăsând învățătura începătoare despre Cristos, să ne îndreptăm spre maturitate, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2a învățăturii despre ritualurile de spălare, a punerii mâinilor, a învierii celor morți și a judecății veșnice. 3Și vom face aceasta dacă va îngădui Dumnezeu.

4Căci este imposibil pentru cei ce au fost luminați o dată pentru totdeauna, au gustat darul ceresc, au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt 5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului care vine, 6dar care apoi au căzut, să fie înnoiți iarăși spre pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. 7Când pământul absoarbe ploaia care cade adesea pe el și dă o recoltă folositoare celor pentru care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu. 8Dacă însă dă spini și ciulini, atunci este nefolositor și este aproape să fie blestemat. Sfârșitul lui este în foc.

9Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, totuși, în ce vă privește, suntem convinși că sunteți în stare de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea. 10Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, prin faptul că i-ați slujit și continuați să-i slujiți pe sfinți. 11Însă ne dorim mult ca fiecare dintre voi să arate același devotament, ca să păstreze până la sfârșit o speranță deplină, 12astfel încât să nu deveniți leneși, ci să urmați exemplul celor ce, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.

Garanția promisiunii lui Dumnezeu

13Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși, 14zicând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și-ți voi înmulți foarte mult urmașii“. 15Și, astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, Avraam a obținut promisiunea.

16Într-adevăr, oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar jurământul pentru confirmare este sfârșitul oricărei dispute între ei. 17În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, 18pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, cu privire la care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem parte de o puternică încurajare, noi, cei a căror scăpare a fost să ne ținem strâns de speranța care ne-a fost pusă înainte. 19Și avem această speranță ca pe o ancoră a sufletului, sigură și fermă, care pătrunde dincolo de draperia din interiorul Templului, 20acolo unde predecesorul nostru, Isus, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pe veci, după modelul preoției lui Melchisedek.