Isaia 39, Apocalipsa 12

Isaia 39

Solia babiloniană la Ierusalim

(2 Regi 20:12-19)

1În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului, i-a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, deoarece auzise că Ezechia fusese bolnav și se făcuse sănătos. 2Ezechia s-a bucurat de ei și le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul cel scump, tot armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. N-a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.

3Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l-a întrebat:

‒ Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

‒ Au venit dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.

4 Profetul l-a întrebat:

‒ Ce-au văzut în palatul tău?

Ezechia a răspuns:

‒ Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n-a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

5Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

‒ Ascultă Cuvântul Domnului Oștirilor: 6„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit strămoșii tăi, până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7Unii dintre propriii tăi fii, care ți s-au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului“.

8Ezechia i-a zis lui Isaia:

‒ Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.

„Căci“, se gândea el, „măcar în timpul vieții mele va fi pace și siguranță“.

Apocalipsa 12

Femeia și dragonul

1În Cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii. 3În Cer s-a văzut un alt semn: iată că un dragon mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, 4a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să-l mănânce. 5Ea a născut un fiu, un băiat, care urma să conducă toate națiunile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. 6Iar femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca să poată fi hrănită acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile.

7În Cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s-au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s-au războit și ei. 8Dar n-au putut învinge și locul lor nu li s-a mai găsit în Cer. 9Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.

10Apoi am auzit în Cer un glas puternic, zicând:

„Acum au venit mântuirea, puterea,

Împărăția Dumnezeului nostru

și autoritatea Cristosului Său,

căci acuzatorul fraților noștri a fost aruncat,

a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.

11Ei l-au învins prin sângele Mielului

și prin cuvântul mărturiei lor

și nu și-au iubit viața, chiar până la moarte.

12De aceea, bucurați-vă, ceruri,

și voi, cei ce locuiți în ele!

Vai de voi, pământ și mare,

pentru că diavolul a coborât la voi

cuprins de o mare furie,

fiindcă știe că are puțină vreme!“.

13Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul. 14Femeii i s-au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în deșert, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui. 15Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s-o facă să fie luată de râu, 16dar pământul a venit în ajutorul femeii și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase dragonul din gură. 17Atunci dragonul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să se războiască cu rămășița urmașilor ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus. 18Apoi dragonul a stat pe țărmul mării.