Ieremia 9, Matei 20

Ieremia 9

1O, de mi-ar fi capul un izvor de ape

și ochii o fântână de lacrimi!

I-aș plânge zi și noapte

pe morții fiicei poporului meu.

2O, dacă cineva mi-ar da în deșert

un han de călători!

L-aș părăsi pe poporul meu

și aș pleca de la el.

Căci toți comit adulter

și sunt o adunătură de necredincioși.

3„Ei își întind limba ca un arc.

Au ajuns puternici în țară

prin minciună, nu prin adevăr.

Căci ei merg din răutate în răutate

și nu Mă cunosc“,

zice Domnul.

4„Fiecare să se păzească de prietenul lui;

să nu vă încredeți în niciun frate,

căci orice frate este un înșelător

și orice prieten umblă cu bârfe.

5Fiecare își înșală prietenul

și nimeni nu spune adevărul.

Își deprind limba la vorbe mincinoase

și se trudesc să facă rău.

6Locuința ta este în mijlocul înșelătoriei.

De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască“,

zice Domnul.

7De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Iată, îi voi curăța și îi voi pune la încercare,

căci ce altceva aș mai putea face

din cauza fiicei poporului Meu?

8Limba lor este o săgeată ucigătoare;

ea rostește înșelătoria.

Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,

dar în adâncul inimii, îi întind curse.

9Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri“,

zice Domnul?

„Să nu Mă răzbun Eu pe o națiune ca aceasta?“.

10Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți,

precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite,

căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră;

nu se mai aude în ele behăitul turmelor.

Păsările cerului și-au luat zborul

și animalele câmpului au fugit.

11„Voi preface Ierusalimul într-o movilă de pietre,

într-o vizuină de șacali.

Voi preface cetățile lui Iuda

într-o pustietate lipsită de locuitori“.

12Cine este omul înțelept, care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i-a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce a ajuns devastată, ca un deșert, și nu mai trece nimeni prin ea?

13 Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea, 14ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali, așa cum i-au învățat strămoșii lor“.

15De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi împrăștia printre niște națiuni pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici strămoșii lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi distruge“.

17Așa vorbește Domnul Oștirilor:

„Gândiți-vă bine, apoi chemați bocitoarele să vină!

Trimiteți după femeile înțelepte să vină!

18Să se grăbească

și să înalțe o cântare de jale pentru noi,

până când ni se vor umple ochii de lacrimi

și pleoapele – de șiroaie de apă.

19Strigătul de jale se aude în Sion:

«Cât de devastați suntem

și ce mare este rușinea noastră!

Trebuie să părăsim țara,

căci locuințele noastre sunt surpate»“.

20Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului!

Deschideți-vă urechile la cuvântul gurii Lui!

Învățați-le pe fetele voastre cântări de jale

și învățați-vă bocete unele pe altele,

21căci moartea s-a urcat prin ferestrele noastre

și a intrat în palatele noastre.

A nimicit copiii de pe străzi

și tinerii din piețe.

22Spune: „Așa vorbește Domnul:

«Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse

asemenea gunoiului pe câmp,

precum snopul căzut înapoia secerătorului,

pe care nu-l adună nimeni»“.

23Așa vorbește Domnul:

„Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui,

viteazul să nu se laude cu puterea lui,

iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,

24ci, cel ce se laudă

să se laude că Mă înțelege, Mă cunoaște

și știe că Eu sunt Domnul,

Care arăt îndurare

și Care judec și fac dreptate pe pământ,

fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea“,

zice Domnul.

25„Iată, vin zile“, zice Domnul, „când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în deșert. Căci toate națiunile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă“.

Matei 20

Pilda lucrătorilor viei

1‒ Căci Împărăția Cerurilor se aseamănă cu stăpânul unei case, care a ieșit dis-de-dimineață să-și angajeze lucrători la vie. 2Și, după ce s-a înțeles cu lucrătorii pentru un denar pe zi, i-a trimis în via lui.

3Pe la ceasul al treilea a ieșit și i-a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4El le-a zis acestora: „Duceți-vă și voi în via mea și vă voi da ceea ce este drept!“. 5Și ei s-au dus.

A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, i-a găsit pe alții stând în piață și i-a întrebat: „De ce stați aici toată ziua fără lucru?“.

7Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a angajat nimeni!“.

Atunci el le-a zis: „Duceți-vă și voi în via mea și veți primi ceea ce este drept“.

8Când s-a făcut seară, stăpânul viei i-a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi“.

9Au venit cei de la ceasul al unsprezecelea și au primit fiecare câte un denar. 10Când au venit cei dintâi, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un denar fiecare. 11După ce i-au primit, și-au arătat nemulțumirea înaintea stăpânului casei, 12spunând: „Aceștia din urmă au muncit doar o oră și i-ai făcut egali cu noi, care am îndurat greul și arșița zilei!“.

13Stăpânul, răspunzându-i unuia dintre ei, a zis: „Prietene, eu nu te nedreptățesc! Nu te-ai înțeles tu cu mine pentru un denar? 14Ia ce-ți aparține și pleacă! Eu vreau să-i dau și acestuia din urmă ca și ție! 15Nu am voie să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparține? Sau ochiul tău este rău fiindcă eu sunt bun?“.

16Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, iar cei dintâi vor fi cei din urmă. Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mc. 10:32-34; Lc. 18:31-34)

17În timp ce mergea spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis pe drum: 18„Iată că mergem spre Ierusalim, și Fiul Omului va fi dat pe mâna conducătorilor preoților și a cărturarilor. Ei Îl vor condamna la moarte 19și-L vor da pe mâna neevreilor, ca să fie batjocorit, biciuit și răstignit. Dar a treia zi va învia“.

Cererea unei mame

(Mc. 10:35-45; Lc. 22:24-27)

20Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei, împreună cu fiii ei. I s-a închinat și a cerut ceva de la El.

21Isus a întrebat-o:

‒ Ce dorești?

Ea I-a zis:

‒ Poruncește ca acești doi fii ai mei să stea unul la dreapta și altul la stânga Ta, în Împărăția Ta.

22Isus, răspunzând, a zis:

‒ Nu știți ce cereți! Puteți voi să beți paharul pe care urmează să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu?

Ei I-au zis:

‒ Putem!

23 Isus le-a zis:

‒ Veți bea într-adevăr paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu, dar privilegiul de a ședea la dreapta și la stânga Mea nu ține de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit de Tatăl Meu.

24Ceilalți zece, când au auzit, s-au indignat din cauza celor doi frați. 25Atunci Isus i-a chemat la El și a zis: „Știți că domnitorii națiunilor stăpânesc peste ele, iar conducătorii lor își exercită autoritatea asupra lor. 26Dar între voi nu va fi așa! Dimpotrivă, oricine vrea să fie mai mare între voi va fi slujitorul vostru, 27iar cel ce vrea să fie primul între voi va fi sclavul vostru, 28tot așa cum și Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți“.

Isus vindecă doi orbi la Ierihon

(Mc. 10:46-52; Lc. 18:35-43)

29Când au ieșit din Ierihon, o mulțime mare de oameni L-a urmat pe Isus.

30Și iată că doi orbi care ședeau lângă drum, când au auzit că trece Isus, au început să strige, zicând:

‒ Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

31Mulțimea îi mustra ca să tacă, dar ei strigau și mai tare:

‒ Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!

32Isus S-a oprit, i-a chemat și i-a întrebat:

‒ Ce doriți să fac pentru voi?

33Ei au răspuns:

‒ Doamne, să ne fie deschiși ochii!

34Lui Isus I s-a făcut milă de ei și le-a atins ochii. Imediat le-a revenit vederea și L-au urmat.