Isaia 8 , Iacov 2

Isaia 8

Semnul invaziei asiriene

1 Domnul mi-a zis: „Ia o placă mare și scrie pe ea cu un stilet obișnuit: «Maher-Șalal-Haș-Baz»“. 2Iar ca martori ai mei, demni de încredere, i-am chemat pe preotul Urie și pe Zaharia, fiul lui Ieberechia.

3M-am apropiat apoi de profetesă; ea a rămas însărcinată și a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-Șalal-Haș-Baz. 4Căci înainte să știe copilul să zică: «Tatăl meu» și «Mama mea», bogăția Damascului și prada din Samaria vor fi luate de împăratul Asiriei“.

5 Domnul mi-a vorbit din nou, zicând:

6„Pentru că poporul acesta a respins

apele din Șiloah, care curg lin,

și s-a bucurat cu Rețin

și cu fiul lui Remalia,

7de aceea, iată, Stăpânul va ridica împotriva lor

apele mari și puternice ale Râului,

adică pe împăratul Asiriei și toată gloria sa.

El se va ridica deasupra albiei

și se va revărsa peste toate malurile lui!

8Va pătrunde în Iuda,

se va revărsa și le va ajunge până la gât!

Aripile sale întinse

vor acoperi întinderea țării tale, Emanuele!“.

9Scoateți strigăte de război, popoare!

Apoi, pregătiți-vă să fiți zdrobite!

Ascultați cu atenție, voi, toate țările îndepărtate!

Fiți gata de luptă! Apoi, pregătiți-vă să fiți zdrobite!

Fiți gata de luptă! Apoi, pregătiți-vă să fiți zdrobite!

10Faceți planuri, dar să știți că nu vor fi duse la îndeplinire!

Luați decizii, dar să știți că nu vor rămâne în picioare,

pentru că Dumnezeu este cu noi!

Israel să se teamă de Domnul

11 Domnul mi-a vorbit, în timp ce mâna Sa puternică era asupra mea, și m-a avertizat să nu umblu pe calea acestui popor. El a zis:

12„Nu numiți conspirație

tot ceea ce poporul acesta numește conspirație!

Nu vă temeți de ce îi este lui teamă

și nu vă îngroziți!

13Ci pe Domnul Oștirilor să-L priviți ca sfânt;

de El să vă fie teamă și de El să vă îngroziți.

14El va fi un Lăcaș Sfânt,

însă pentru cele două Case ale lui Israel

va fi o Piatră de care se vor împiedica

și o Stâncă din cauza căreia vor cădea.

Va fi un laț și o capcană

pentru locuitorii Ierusalimului.

15Mulți dintre ei se vor împiedica,

vor cădea și vor fi sfărâmați,

vor fi prinși în laț și capturați.

16Leagă această mărturie

și sigilează această lege între ucenicii Mei!“.

17Îmi voi pune speranța în Domnul,

Care Își ascunde fața de Casa lui Iacov.

Îmi voi pune încrederea în El.

18Iată-ne, eu și copiii pe care mi i-a dat Domnul! Suntem semne și prevestiri în Israel de la Domnul Oștirilor, Care locuiește pe muntele Sion.

19Când vă vor zice: „Căutați-i pe cei ce întreabă duhurile morților și pe cei ce cheamă spiritele, pe cei care șoptesc și bolborosesc!“, să răspundeți: „Nu-l va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? De ce să întrebe pe cei morți pentru cei vii? 20La lege și la mărturie!“. Dacă nu veți vorbi potrivit acestui mesaj, nu veți avea parte de lumina zorilor. 21Necăjit și flămând, poporul va hoinări prin țară, iar când îi va fi foame se va mânia și, uitându-se în sus, își va blestema regele și Dumnezeul. 22Apoi se va uita către pământ și iată că va fi numai necaz, întuneric și negură chinuitoare; și va fi alungat în beznă.

Iacov 2

Prejudecățile și Legea împărătească

1Frații mei, să nu vă trăiți viața de credință în Domnul nostru Isus Cristos, Domnul gloriei, favorizând pe cineva. 2Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur, într-o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară, 3iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și-i spuneți: „Tu așază-te aici, pe locul acesta bun!“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază-te lângă scăunașul meu!“, 4oare n-ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n-ați devenit voi judecători cu gânduri rele?

5Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? 6Însă voi l-ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“, bine faceți. 9Dar dacă favorizați pe cineva, comiteți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, s-a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor. 11Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“, a spus și: „Să nu ucizi“. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. 12În felul acesta să vorbiți și să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

Credința și fapta

14Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască? 15Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16iar unul dintre voi le spune: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși.

18Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele. 19Tu crezi că Dumnezeu este Unul, și bine faci. Dar și demonii cred… și se înfioară!“. 20Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare? 21Avraam, tatăl nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l-a oferit pe altar pe fiul său Isaac? 22Înțelegi? Credința lucra împreună cu faptele lui, și, prin fapte, credința lui a fost făcută desăvârșită. 23Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25Tot așa și prostituata Rahab: n-a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i-a primit ca oaspeți pe mesageri și i-a trimis apoi pe un alt drum? 26Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.