Matei 24

Semnele sfârșitului

(Mc. 13:1‑20; Lc. 21:5‑24)

1În timp ce ieșea Isus din Templu și pleca, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului.

2Dar Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Vedeți voi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.

3Apoi S-a așezat pe Muntele Măslinilor, iar ucenicii au venit la El, deoparte, și L-au întrebat:

‒ Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?

4Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Aveți grijă să nu vă ducă în rătăcire cineva! 5Căci vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Cristosul!“, și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 6Veți auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă tulburați, căci acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 7O națiune se va ridica împotriva altei națiuni, și o împărăție împotriva altei împărății. Și vor fi foamete, molime și cutremure în diverse locuri. 8Dar toate acestea vor fi doar începutul durerilor nașterii.

9Atunci vă vor da să fiți chinuiți, vă vor ucide și veți fi urâți de toate națiunile din cauza Numelui Meu. 10Atunci mulți se vor împiedica, se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11Se vor ridica mulți profeți falși și-i vor duce în rătăcire pe mulți. 12Și din cauza înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mulți se va răci. 13Dar cel ce va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 14Această Evanghelie a Împărăției va fi proclamată întregii omeniri, ca o mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul.

15De aceea, când veți vedea „urâciunea pustiirii“, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt (cine citește să înțeleagă!), 16atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 17Cel ce va fi pe acoperișul casei să nu coboare să-și ia lucrurile din casă, 18iar cel ce va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 19Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 20Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de sabat. 21Căci atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi! 22Iar dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, niciun om n-ar fi fost salvat. Dar, de dragul celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate.

Isus vorbește despre revenirea Sa

(Mc. 13:21‑31; Lc. 17:23‑37; 21:25‑33)

23Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Aici este!“, să nu-l credeți. 24Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne mari și minuni, pentru a-i duce în rătăcire, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși. 25Iată că v-am spus mai dinainte! 26Așadar, dacă vă vor spune: „Iată, este în deșert!“, să nu vă duceți; sau: „Iată-L în cămăruțe!“, să nu credeți! 27Căci așa cum iese fulgerul din est și se vede până în vest, tot așa va fi venirea Fiului Omului. 28Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna și vulturii.

29Imediat după necazul acelor zile,

„soarele se va întuneca,

luna nu-și va mai da lumina,

stelele vor cădea din cer

și puterile cerurilor vor fi clătinate“.

30Și atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului. Atunci toate semințiile pământului se vor jeli și-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare glorie. 31El Își va trimite îngerii cu trâmbița cea răsunătoare, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru direcții, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

32Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 33Tot așa și voi, când vedeți toate aceste lucruri, să știți că El este aproape, este chiar la uși. 34Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!

Îndemn la veghere

(Mc. 13:32‑37; Lc. 21:34‑36; 17:26‑27, 34‑35; 12:39‑46)

36Dar despre ziua și ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii din Ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 37Fiindcă așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. 38Căci, așa cum era în zilele de dinaintea potopului, când oamenii mâncau, beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în arcă, 39și n-au știut nimic până când nu a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului Omului. 40Atunci, doi bărbați vor fi la câmp – unul va fi luat, iar altul va fi lăsat. 41Două femei vor măcina la moară – una va fi luată, iar alta va fi lăsată.

42Vegheați, deci, pentru că nu știți în ce zi vine Domnul vostru! 43Să știți lucrul acesta: dacă stăpânul casei ar ști în ce strajă din noapte vine hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. 44De aceea, fiți pregătiți și voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.

Sclavul credincios și înțelept

45Cine este deci sclavul credincios și înțelept, pe care stăpânul l-a desemnat responsabil peste ceilalți sclavi ai săi, ca să le dea hrana la timp? 46Fericit este sclavul acela, pe care stăpânul, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 47Adevărat vă spun că îl va pune responsabil peste toate bunurile sale! 48Dar, dacă sclavul acela rău zice în inima lui: „Stăpânul meu întârzie!“ 49și începe să-i bată pe confrații lui și să mănânce și să bea cu bețivii, 50stăpânul acelui sclav va veni într-o zi în care el nu se așteaptă și la o oră pe care n-o știe. 51El îl va tăia în două și-i va hotărî partea la un loc cu ipocriții. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

Isaia 34

Judecată împotriva națiunilor

1Apropiați-vă, națiunilor, ca să ascultați!

Ascultați cu atenție, popoare!

Să asculte pământul și tot ceea ce-l umple,

lumea și toate făpturile ei!

2Căci Domnul este mânios pe toate națiunile

și este furios pe toate armatele lor.

El le nimicește cu desăvârșire,

le dă să fie măcelărite.

3Morții lor vor fi aruncați;

cadavrele lor vor răspândi un miros greu,

iar munții vor șiroi de sângele lor.

4Toată armata cerurilor se va descompune,

iar cerurile vor fi înfășurate ca un sul.

Toată armata lor va cădea

asemenea frunzei veștejite a viței

și asemenea smochinei stricate din pom.

5„Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri;

iată, ea coboară asupra Edomului,

asupra poporului pe care l-am dat judecății spre nimicire“.

6Sabia Domnului este scăldată în sânge,

este unsă cu grăsime,

cu sângele mieilor și al țapilor

și cu grăsimea rinichilor berbecilor.

Căci Domnul aduce o jertfă la Boțra

și face un mare măcel în Edom.

7Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei

și tăurașii împreună cu taurii puternici.

Țara lor va fi scăldată în sânge,

iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime.

8Căci Domnul are o zi a răzbunării,

un an al răsplătirii pentru cauza Sionului.

9Pârâurile Edomului vor fi transformate în rășină,

iar pulberea lui în sulf.

Țara lui va fi ca rășina aprinsă!

10Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua,

iar fumul ei se va înălța veșnic.

Din generație în generație va rămâne pustie

și nimeni nu va mai trece vreodată prin ea.

11Ciușul și cucuveaua o vor stăpâni,

bufnița și corbul își vor face cuib acolo.

El va întinde peste ea

sfoara de măsurat a pustiului

și măsura de greutate a golului.

12Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo

care să poată fi numit împărăție;

toți conducătorii lui vor ajunge o nimica.

13Spini vor crește în palatele lor,

urzici și mărăcini vor răsări în fortărețele lor.

Va deveni vizuină pentru șacali

și adăpost pentru struți.

14Animalele deșertului se vor întâlni cu hienele,

iar țapii sălbatici se vor chema unul pe altul.

De asemenea, animalele de noapte se vor culca

și își vor găsi un loc de odihnă acolo.

15Bufnița își va face cuibul acolo și va depune ouă,

le va cloci și își va strânge puii sub umbra aripilor sale.

Șoimii se vor aduna și ei,

fiecare cu perechea lui.

16Cercetați sulul Domnului și citiți!

Niciuna dintre acestea nu va lipsi;

niciuna nu va fi fără perechea ei,

căci gura Domnului a poruncit

și Duhul Său le-a adunat împreună.

17El a tras la sorți pentru ele

și mâna Sa le-a împărțit pământul cu sfoara de măsurat;

ele îl vor stăpâni pentru totdeauna

și-l vor locui din generație în generație.

Daniel 12

Vremea sfârșitului

1În vremea aceea, se va ridica Mihail, marea căpetenie, protectorul poporului tău. Va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul națiunilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va fi mântuit, și anume oricine va fi găsit scris în Carte. 2Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și pentru dispreț veșnic. 3Înțelepții vor străluci ca strălucirea cerului, iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor. 4Tu însă, Daniel, ține ascunse aceste cuvinte și sigilează cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.

5Apoi eu, Daniel, m-am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.

6Unul dintre ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului:

‒ Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?

7Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l-am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel:

‒ Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme! Când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.

8Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat:

‒ Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?

9El mi-a răspuns:

‒ Du-te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt ținute ascunse și sigilate până la vremea sfârșitului. 10Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; niciunul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.

11De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.

13Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a-ți primi partea de moștenire“.

Ezechiel 5

Briciul judecății lui Dumnezeu

1„Tu, fiul omului, ia-ți o sabie ascuțită și folosește-o ca pe un brici de ras! Trece-o peste cap și peste barbă, apoi ia niște talere de cântărit și împarte părul! 2Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetății. Apoi să iei o altă treime și s-o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetății, iar o treime s-o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. 3Totuși, să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. 4Dintre acestea să iei câteva și să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieși un foc împotriva întregii Case a lui Israel“.

5Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l-am pus în mijlocul națiunilor și împrejurul căruia am așezat țări. 6El s-a răzvrătit față de deciziile Mele, devenind chiar mai rău decât națiunile, și față de hotărârile Mele, devenind chiar mai rău decât țările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins deciziile Mele și n-a urmat hotărârile Mele.

7De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că zarva voastră a fost mai mare decât a națiunilor care sunt în jurul vostru, pentru că n-ați urmat hotărârile Mele, n-ați împlinit deciziile Mele și n-ați trăit nici măcar în conformitate cu legile națiunilor din jurul vostru, 8de aceea, așa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta și Îmi voi împlini în mijlocul tău judecățile, înaintea ochilor națiunilor. 9Îți voi face ceea ce n-am mai făcut și nici nu voi mai face, și aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. 10De aceea, în mijlocul tău, părinții își vor mânca copiii, iar copiii își vor mânca părinții. Voi face în tine judecată și voi împrăștia întreaga ta rămășiță în toate direcțiile. 11De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Sfântul Meu Lăcaș cu toate spurcăciunile tale și cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce și Eu ochii de la tine. Nu te voi mai privi cu îndurare și nu te voi cruța. 12O treime din poporul tău va muri de molimă și va fi nimicită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău și o altă treime va fi împrăștiată în toate direcțiile, iar Eu o voi urmări cu sabia. 13Și, astfel, mânia Mea se va sfârși, iar Eu voi da odihnă furiei Mele față de ei. Mă voi liniști și vor ști că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea, când furia Mea împotriva lor se va sfârși. 14Te voi da pradă ruinei și disprețului printre națiunile din jurul tău, înaintea ochilor tuturor trecătorilor. 15Vei ajunge de dispreț și de batjocură, vei fi o pildă și un motiv de groază pentru națiunile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecățile, cu mânie, cu furie și cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. 16Când voi trimite împotriva voastră săgețile ucigătoare ale foametei – care vor fi pentru distrugere și pe care Eu le voi trimite să vă distrugă – voi înăspri foametea în mijlocul vostru și vă voi distruge orice resursă de hrană. 17Voi trimite peste voi foametea și animalele sălbatice și veți fi lăsați fără copii. Molima și vărsarea de sânge vor trece pe la voi și voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit’»“.

Iosua 9

Înșelătoria ghivoniților

1Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de vest a Iordanului, la munte, în zona deluroasă, pe întreaga coastă a Mării cea Mare până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2s-au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.

3Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4s-au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându-se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.

6Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i-au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:

‒ Noi am venit dintr-o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!

7Bărbații lui Israel le-au răspuns însă hiviților:

‒ Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?

8Ei i-au zis lui Iosua:

‒ Suntem slujitorii tăi!

Iosua i-a întrebat:

‒ Cine sunteți și de unde veniți?

9Ei i-au răspuns:

‒ Slujitorii tăi au venit dintr-o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10precum și ce a făcut celor doi regi amoriți care locuiau la est de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11Bătrânii noștri, împreună cu toți locuitorii țării noastre, ne-au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți-vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem slujitorii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“. 12Pâinea aceasta era caldă când am luat-o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s-au învechit mult din cauza călătoriei lungi.

14Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L-au mai întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că-i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le-au jurat lucrul acesta.

16La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Fiii lui Israel nu i-au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

Și întreaga comunitate a protestat împotriva conducătorilor. 19Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l-am încheiat cu ei“. 21Conducătorii le-au zis: „Lăsați-i în viață“. Au fost însă folosiți la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.

22Iosua i-a chemat pe ghivoniți și le-a zis:

‒ De ce ne-ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“ când, de fapt, locuiți în mijlocul nostru? 23Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie sclav. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.

24Ei i-au răspuns lui Iosua, zicând:

‒ Slujitorilor tăi li s-a spus deslușit despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i-a poruncit slujitorului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să-i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne-am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25Și acum, iată-ne în mâinile tale. Fă-ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.

26Iosua le-a făcut așa cum hotărâse. El i-a eliberat din mâna fiilor lui Israel și, astfel, aceștia nu i-au ucis. 27Dar, din acea zi, Iosua i-a pus să taie lemne și să scoată apă pentru adunare și pentru altarul Domnului; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.