Ioan 1

Cuvântul a devenit trup

1La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. 2El era la început cu Dumnezeu. 3Toate au fost făcute prin El și niciun lucru care a fost făcut, n-a fost făcut fără El. 4În El era viața, și viața era lumina oamenilor. 5Lumina luminează în întunecime, și întunecimea n-a învăluit-o.

6Era un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. 8Nu el era Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

9Aceasta era Lumina cea adevărată, Care îl luminează pe orice om, venind în lume. 10El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. 11A venit la tot ce era al Său, dar ai Săi nu L-au primit. 12Însă tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu, 13născuți nu din sânge, nici din voia firii pământești, nici din voia vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.

14Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit gloria Lui, o glorie ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr.

15Ioan a mărturisit despre El și a strigat, zicând: „Acesta este Cel despre Care spuneam: «Cel Ce vine după mine este mai presus de mine, pentru că era înainte de mine!»“. 16Căci noi toți am primit din plinătatea Lui, adică har după har. 17Fiindcă Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos. 18Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Fiu, Cel Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

Mărturia lui Ioan Botezătorul

(Mt. 3:1‑12; Mc. 1:2‑8; Lc. 3:1)

19Iată mărturia lui Ioan când iudeii din Ierusalim au trimis la el niște preoți și leviți ca să-l întrebe:

‒ Tu cine ești?

20El a mărturisit – nu a negat, ci a mărturisit:

‒ Eu nu sunt Cristosul!

21Ei l-au întrebat:

‒ Atunci cine ești? Ești Ilie?

El a zis:

‒ Nu sunt!

‒ Ești Profetul?

El a răspuns:

‒ Nu!

22Atunci i-au zis:

‒ Dar cine ești? – ca să le dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuți?

23El a zis:

‒ Eu sunt „glasul celui ce strigă în deșert:

«Neteziți calea Domnului!»“,

așa cum a spus profetul Isaia.

24Trimișii erau din partea fariseilor.

25Ei l-au întrebat și i-au zis:

‒ Atunci, dacă nu ești nici Cristosul, nici Ilie, nici Profetul, de ce botezi?

26Ioan le-a răspuns, zicând:

‒ Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru stă Unul pe Care voi nu-L cunoașteți, 27Cel Care vine după mine, Căruia eu nu sunt demn să-I dezleg cureaua sandalei.

28Acestea s-au întâmplat în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.

Isus, Mielul lui Dumnezeu

29În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii! 30El este Cel despre Care spuneam: «După mine vine un Om Care este mai presus de mine, pentru că era înainte de mine. 31Nici eu nu-L cunoșteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă, ca El să fie făcut cunoscut lui Israel»“.

32Ioan a mărturisit, zicând: „Am văzut Duhul coborând din Cer asemenea unui porumbel și rămânând peste El. 33Nici eu nu-L cunoșteam, dar Cel Ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Cel peste Care vei vedea Duhul coborând și rămânând, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt!». 34Iar eu am văzut și am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“.

Primii ucenici

(Mt. 4:18‑22; Mc. 1:16‑20; Lc. 5:1‑11)

35În ziua următoare, Ioan stătea iarăși cu doi dintre ucenicii lui 36și, uitându-se la Isus umblând, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!“. 37Cei doi ucenici ai lui au auzit ce a spus și L-au urmat pe Isus.

38Isus S-a întors și, văzând că aceștia Îl urmează, i-a întrebat:

‒ Ce căutați?

Ei I-au răspuns:

‒ Rabbi – care tradus, înseamnă „Învățătorule“ – unde stai?

39El le-a zis:

‒ Veniți și veți vedea!

Ei s-au dus și au văzut unde stătea. Și în ziua aceea au rămas cu El. Era cam pe la ceasul al zecelea. 40Unul dintre cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan și-L urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41El l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia“ (care este tradus „Cristos“). 42Și l-a dus la Isus. Uitându-Se la el, Isus a zis: „Tu ești Simon, fiul lui Ioan. Tu vei fi numit «Chifa»“ – care este tradus „Petru“.

43A doua zi, Isus a vrut să Se ducă în Galileea. El l-a găsit pe Filip și i-a zis: „Urmează-Mă!“. 44Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru.

45Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis:

‒ Noi L-am găsit pe Cel despre Care a scris Moise în Lege, precum și profeții, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif!

46Natanael i-a zis:

‒ Poate ieși ceva bun din Nazaret?

Filip i-a răspuns:

‒ Vino și vezi!

47Isus l-a văzut pe Natanael venind la El și a zis despre el:

‒ Iată într-adevăr un israelit în care nu este viclenie.

48Natanael L-a întrebat:

‒ De unde mă cunoști?

Isus i-a răspuns și i-a zis:

‒ Te-am văzut când stăteai sub smochin, înainte ca Filip să te cheme.

49Natanael I-a răspuns:

‒ Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!

50Isus i-a răspuns și i-a zis:

‒ Crezi pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin? Vei vedea lucruri mai mari decât acestea!

51Apoi i-a zis:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.

Țefania 3

Condamnarea Ierusalimului

1Vai de cetatea asupritoare,

răzvrătită și pângărită!

2Ea n-ascultă de niciun glas,

nu primește nicio îndrumare.

Ea nu se încrede în Domnul,

nu se apropie de Dumnezeul ei.

3Conducătorii ei, în mijlocul ei, sunt ca niște lei care răcnesc;

judecătorii ei sunt ca niște lupi seara,

care nu lasă nimic până dimineață.

4Profeții ei sunt aroganți,

sunt niște oameni înșelători.

Preoții ei întinează ceea ce este sfânt

și încalcă în mod violent Legea.

5 Domnul este drept în mijlocul ei.

El nu comite nicio nedreptate.

În fiecare dimineață Își împarte judecata,

în fiecare zori de zi, fără greșeală,

însă cel nedrept nu știe de rușine.

Împietrirea Ierusalimului

6„Am nimicit națiuni!

Turnurile lor sunt în ruină.

Le-am pustiit drumurile.

Acum nimeni nu mai umblă pe ele.

Cetățile lor sunt distruse

și au rămas fără oameni, fără locuitori.

7Am zis: «Sigur te vei teme de Mine

și vei accepta mustrarea!».

În felul acesta, locuința nu i-ar fi fost distrusă

și n-ar fi venit peste ea toate pedepsele Mele.

Dar ei s-au grăbit

să-și pervertească toate faptele.

8De aceea, așteptați-Mă“, zice Domnul,

„până în ziua în care Mă voi ridica să iau pradă.

Căci am hotărât să adun națiunile

și să strâng regatele,

ca să-Mi revărs asupra lor indignarea

și toată mânia Mea.

Tot pământul va fi distrus

de focul geloziei Mele!

Restaurarea rămășiței lui Israel

9Căci atunci le voi da popoarelor buze curate,

pentru ca toți să cheme Numele Domnului

și să-I slujească umăr la umăr.

10De dincolo de râurile din Cuș,

închinătorii Mei, fiica poporului Meu risipit,

Îmi vor aduce daruri de mâncare.

11În ziua aceea, nu va mai trebui să-ți fie rușine

de toate faptele prin care ai păcătuit împotriva Mea,

căci atunci îi voi îndepărta din mijlocul tău

pe cei aroganți cu care te mândreai,

iar tu nu te vei mai mândri vreodată

pe muntele Meu cel sfânt.

12Dar voi lăsa în mijlocul tău

un popor asuprit și umil,

și ei își vor găsi refugiul în Numele Domnului.

13Cei din rămășița lui Israel nu vor mai săvârși nedreptatea;

nu vor mai spune minciuni

și în gura lor nu se va mai găsi

o limbă înșelătoare.

Ci vor găsi pășune, se vor odihni

și nimeni nu-i va mai înspăimânta“.

Cântare de veselie

14Strigă de bucurie, fiică a Sionului!

Strigă tare, Israel!

Veselește-te și bucură-te din toată inima,

fiică a Ierusalimului!

15 Domnul a îndepărtat judecata de la tine,

El l-a alungat pe dușmanul tău.

Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;

nu te vei mai teme vreodată de vreun rău!

16În ziua aceea, se va zice Ierusalimului:

„Nu te teme, Sionule!

Să nu-ți slăbească mâinile!

17 Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău,

un viteaz care poate salva!

El va tresălta de bucurie pentru tine,

te va liniști cu dragostea Lui

și Se va bucura pentru tine cu un strigăt de bucurie“.

18„Îi voi îndepărta din tine

pe cei ce suspină după adunarea de sărbătoare.

Au fost o povară pentru tine,

o rușine.

19Iată, în vremea aceea, îi voi pedepsi

pe toți cei ce te-au asuprit!

Îi voi salva pe cei șchiopi

și-i voi aduna pe cei alungați!

Le voi da onoare și renume

pe întreg pământul unde au fost făcuți de rușine.

20În vremea aceea, vă voi aduce înapoi!

În vremea aceea, vă voi strânge!

Vă voi face parte de renume și cinste

între toate popoarele pământului,

când vă voi aduce înapoi captivii

înaintea ochilor voștri“, zice Domnul.