Galateni 1

Urare

1Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți, 2și toți frații care sunt împreună cu mine, către Bisericile Galatiei: 3Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos! 4El S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru și Tatăl. 5A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Nestatornicia galatenilor

6Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. 7Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! 9Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema! 10Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.

Evanghelia lui Pavel

11Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească, 12pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 13Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd în ea 14și cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulți din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însuflețit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești. 15Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale 16să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, 17nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. 18După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile. 19Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. 20În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21După aceea m-am dus în ținuturile Siriei și Ciliciei. 22Și eram încă necunoscut la față Bisericilor lui Hristos care sunt în Iudeea. 23Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduiește credința pe care căuta s-o nimicească odinioară.” 24Și slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

2 Cronici 22

Ahazia împăratul lui Iuda

1Locuitorii Ierusalimului au pus împărat în locul lui pe Ahazia, fiul lui cel mai tânăr, căci oastea venită în tabără cu arabii omorâse pe toți cei mai mari în vârstă. Astfel a început să domnească Ahazia, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda. 2Ahazia avea patruzeci și doi de ani când a ajuns împărat și a domnit un an la Ierusalim. Mama sa se chema Atalia, fata lui Omri. 3El a umblat în căile casei lui Ahab, căci mama sa îi dădea sfaturi nelegiuite. 4A făcut ce este rău înaintea Domnului, ca și casa lui Ahab, căci, după moartea tatălui său, ei îi erau sfetnici, spre pierzarea lui. 5Târât de sfatul lor, s-a dus cu Ioram, fiul lui Ahab, împăratul lui Israel, la război împotriva lui Hazael, împăratul Siriei, la Ramot, în Galaad. Sirienii au rănit pe Ioram. 6Ioram s-a întors să se vindece la Izreel de rănile pe care i le făcuseră sirienii la Rama, când se bătea împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Azaria, fiul lui Ioram, împăratul lui Iuda, s-a coborât să vadă pe Ioram, fiul lui Ahab, la Izreel, pentru că era bolnav. 7Prin voia lui Dumnezeu și spre pierzarea lui a venit Ahazia la Ioram. Când a ajuns, a ieșit cu Ioram să se ducă înaintea lui Iehu, fiul lui Nimși, pe care-l unsese Domnul ca să piardă casa lui Ahab. 8Și, pe când se răzbuna Iehu împotriva casei lui Ahab, a dat peste capii lui Iuda și peste fiii fraților lui Ahazia, care erau în slujba lui Ahazia, și i-a omorât. 9Au căutat pe Ahazia și l-au prins în Samaria, unde se ascunsese. L-au adus la Iehu și l-au omorât. Apoi l-au îngropat, căci ziceau: „Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui.” Și n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.

Atalia împărăteasa lui Iuda

10Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat și a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda. 11Dar Ioșabeat, fata împăratului, a luat pe Ioas, fiul lui Ahazia, l-a ridicat din mijlocul fiilor împăratului când au fost omorâți, și l-a pus cu doica lui în odaia paturilor. Astfel l-a ascuns Ioșabeat, fata împăratului Ioram, nevasta preotului Iehoiada și sora lui Ahazia, de privirile Ataliei, care nu l-a omorât. 12A stat șase ani ascuns cu ei în Casa lui Dumnezeu. Și în țară domnea Atalia.

Iov 18

A doua cuvântare a lui Bildad

1Bildad din Șuah a luat cuvântul și a zis:

2„Când vei pune capăt acestor cuvântări?

Vino-ți în minți, și apoi vom vorbi.

3Pentru ce ne socotești atât de dobitoci?

Pentru ce ne privești ca pe niște vite?

4Oare pentru tine, care te sfâșii în mânia ta,

s-ajungă pustiu pământul

și să se strămute stâncile din locul lor?

5Da, lumina celui rău se va stinge

și flacăra din focul lui nu va mai străluci.

6Se va întuneca lumina în cortul lui

și se va stinge candela deasupra lui.

7Pașii lui cei puternici se vor strâmta;

și, cu toate opintirile lui, va cădea.

8Căci calcă cu picioarele pe laț

și umblă prin ochiuri de rețea;

9este prins în cursă de călcâi

și lațul pune stăpânire pe el;

10capcana în care se prinde este ascunsă în pământ

și prinzătoarea îi stă pe cărare.

11De jur împrejur îl apucă spaima

și-l urmărește pas cu pas.

12Foamea îi mănâncă puterile,

nenorocirea este alături de el.

13Mădularele îi sunt mistuite unul după altul,

mădularele îi sunt mâncate de întâiul născut al morții.

14Este smuls din cortul lui, unde se credea la adăpost,

și este târât spre împăratul spaimelor.

15Nimeni din ai lui nu locuiește în cortul lui,

pucioasă este presărată pe locuința lui.

16Jos i se usucă rădăcinile;

sus îi sunt ramurile tăiate.

17Îi piere pomenirea de pe pământ,

numele lui nu mai este pe uliță.

18Este împins din lumină în întuneric

și este izgonit din lume.

19Nu lasă nici moștenitori, nici sămânță în poporul său,

nicio rămășiță vie în locurile în care locuia.

20Neamurile care vor veni se vor uimi de prăpădirea lui,

și neamul de acum va fi cuprins de groază.

21Aceasta este soarta celui rău,

aceasta este soarta celui ce nu cunoaște pe Dumnezeu.”

Iov 22

A treia cuvântare a lui Elifaz

1Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2„Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu?

Nu, ci înțeleptul nu-și folosește decât lui.

3Dacă ești fără prihană, are Cel Atotputernic vreun folos?

Și dacă trăiești fără vină, ce va câștiga El?

4Pentru evlavia ta te pedepsește El oare

și intră la judecată cu tine?

5Nu-i mare răutatea ta?

Și fărădelegile tale, fără număr?

6Luai fără pricină zăloage de la frații tăi,

lăsai fără haine pe cei goi.

7Nu dădeai apă omului însetat,

nu voiai să dai pâine omului flămând.

8Țara era a ta fiindcă erai mai tare,

te așezai în ea fiindcă erai cu vază.

9Dădeai afară pe văduve cu mâinile goale

și brațele orfanilor le frângeai.

10Pentru aceea ești înconjurat de curse

și te-a apucat groaza dintr-odată.

11Nu vezi dar acest întuneric,

aceste ape multe care te năpădesc?

12Nu este Dumnezeu sus în ceruri?

Privește vârful stelelor. Ce înalt este!

13Și tu zici: ‘Ce știe Dumnezeu?

Poate să judece El prin întunericul de nori?

14Îl înfășoară norii, nu vede nimic,

bolta cerească abia dacă o străbate!’

15Ce, vrei s-apuci pe calea străveche,

pe care au urmat-o cei nelegiuiți,

16care au fost luați înainte de vreme

și au ținut cât ține un pârâu care se scurge?

17Ei ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi!

Ce ne poate face Cel Atotputernic?’

18Și totuși Dumnezeu le umpluse casele de bunătăți.

– Departe de mine sfatul celor răi! –

19Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor și se vor bucura,

cel nevinovat va râde de ei

20și va zice: ‘Iată pe potrivnicii noștri nimiciți!

Iată-le bogățiile arse de foc!’

21Împrietenește-te dar cu Dumnezeu, și vei avea pace;

te vei bucura astfel iarăși de fericire.

22Primește învățătură din gura Lui

și pune-ți la inimă cuvintele Lui.

23Vei fi așezat iarăși la locul tău dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic,

dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

24Aruncă dar aurul în țărână,

aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor!

25Și atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău,

argintul tău, bogăția ta.

26Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta,

și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.

27Îl vei ruga, și te va asculta

și îți vei putea împlini juruințele.

28Pe ce vei pune mâna îți va izbuti,

pe cărările tale va străluci lumina.

29Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta:

Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați.

30El va izbăvi chiar și pe cel vinovat,

care își va datora scăparea curăției mâinilor tale.”