Galateni 2

Încuviințarea apostolilor

1După paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și am luat cu mine și pe Tit. 2M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur 4din pricina fraților mincinoși, furișați și strecurați printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; 5noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. 6Cei ce sunt socotiți ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la fața oamenilor – aceștia, zic, ei, cei cu vază, nu mi-au adăugat nimic. 7Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur – 8căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur făcuse și din mine apostolul neamurilor – 9și când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. 10Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa am și căutat să fac.

Pavel înfruntă pe Petru

11Dar când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. 12În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiați împrejur. 13Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor. 14Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în fața tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” 15Noi suntem iudei din fire, iar nu păcătoși dintre neamuri. 16Totuși, fiindcă știm că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți ca păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. 21Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Psalmul 67

Către mai-marele cântăreților.

De cântat pe instrumente cu coarde.

Un psalm. O cântare

1Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze,

să facă să lumineze peste noi Fața Lui,(Oprire)

2ca să se cunoască pe pământ calea Ta

și printre toate neamurile mântuirea Ta!

3Te laudă popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele Te laudă.

4Se bucură neamurile și se veselesc,

căci Tu judeci popoarele cu nepărtinire

și povățuiești neamurile pe pământ.(Oprire)

5Te laudă popoarele, Dumnezeule,

toate popoarele Te laudă.

6Pământul își dă roadele.

Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne binecuvântează,

7Dumnezeu ne binecuvântează

și toate marginile pământului se tem de El.

Isaia 42

Robul Domnului

1Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Își găsește plăcere sufletul Meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata. 2El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe ulițe. 3Trestia frântă n-o va zdrobi și mucul care mai arde încă nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. 4El nu va slăbi, nici nu Se va lăsa, până va așeza dreptatea pe pământ; și ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui.” 5Așa vorbește Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pământul și cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc și suflet celor ce merg pe el: 6„Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire și Te voi lua de mână, Te voi păzi și Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, 7să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. 8Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu, și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea mea, idolilor. 9Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit și vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.” 10Cântați Domnului o cântare nouă, cântați laudele Lui până la marginile pământului, voi, care mergeți pe mare și cei ce locuiți în ea, ostroave și locuitorii lor! 11Pustia și cetățile ei să înalțe glasul! Satele locuite de Chedar să-și înalțe glasul! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de bucurie din vârful munților! 12Să dea slavă Domnului și să vestească laudele Lui în ostroave! 13Domnul înaintează ca un viteaz, Își stârnește râvna ca un om de război; înalță glasul, strigă, Își arată puterea împotriva vrăjmașilor Săi. 14„Am tăcut multă vreme”, zice Domnul, „am tăcut și M-am ținut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gâfâi și voi răsufla. 15Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface râurile în ostroave și iazurile le voi usca. 16Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor și locurile strâmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: ‘Voi sunteți dumnezeii noștri!’ 18Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19Cine este orb, dacă nu robul Meu, și surd ca solul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu și orb ca robul Domnului? 20Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit.” 21Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o Lege mare și minunată. 22Și totuși poporul acesta este un popor prădat și jefuit! Toți zac înlănțuiți în peșteri și înfundați în temnițe. Sunt lăsați de pradă, și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: „Dă înapoi!” 23Cine dintre voi însă pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? 24Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui și n-au ascultat Legea Lui. 25De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mâniei Lui și grozăviile războiului: războiul l-a aprins din toate părțile și n-a înțeles; l-a ars și n-a luat seama.