11 Iunie

📖 Ieremia 10

1. Ascultaţi cuvântul pe care-l rosteşte Domnul împotriva voastră, casa lui Israel!

2. Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă luaţi după felul de vieţuire al neamurilor şi nu vă temeţi de semnele cerului, pentru că neamurile se tem de ele.

3. Căci obiceiurile popoarelor sunt deşarte: un lemn tăiat din pădure este lucrat cu securea de mâinile meşterului;

4. îl împodobesc cu argint şi cu aur, îl prind cu cuie şi ciocane, ca să nu se clatine.

5. Zeii aceştia sunt ca o sperietoare într-un ogor de castraveţi şi nu vorbesc; trebuie duşi de alţii, pentru că nu pot să meargă. Nu vă temeţi de ei, căci nu pot să facă nici rău, nici bine.”

6. Nu este nimeni ca Tine, Doamne! Tu eşti mare şi Numele Tău este plin de putere.

7. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama. Căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor nu este niciunul ca Tine.

8. Toţi se dovedesc proşti şi fără minte. Învăţătura idolilor nu este decât lemn!

9. Aduc argint bătut din Tarsis şi aur din Ufaz; meşterul şi mâinile argintarului le fac; îmbrăcămintea lor este de albastru şi de purpură – toate sunt lucrate de oameni iscusiţi.

10. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu şi un Împărat veşnic. Pământul tremură de mânia Lui, şi neamurile nu pot să sufere urgia Lui.

11. Aşa să le vorbiţi: „Dumnezeii care n-au făcut cerurile şi pământul vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri.”

12. El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui şi a întins cerurile prin priceperea Lui.

13. La glasul Lui, urlă apele în ceruri, El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere fulgerelor şi ploii şi scoate vântul din cămările Lui.

14. Atunci orice om se arată prost cu ştiinţa lui, orice argintar rămâne ruşinat de idolul lui, căci idolii lui nu sunt decât minciună şi nu au suflare în ei.

15. Sunt nimicire, o lucrare înşelătoare, şi vor pieri, când va veni pedeapsa Domnului.

16. Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Numele Lui este Domnul oştirilor.

17. Ia-ţi lucrurile din ţară, tu, care eşti împresurată!

18. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată, de data aceasta voi arunca deoparte pe locuitorii ţării şi îi voi strâmtora, ca să fie găsiţi.”

19. Vai de mine, din pricina rănilor mele! Rana mea este dureroasă! Dar eu zic: „Cu toate acestea, suferinţa mea este, şi o voi purta.”

20. Cortul meu este pustiit, şi toate funiile mele sunt rupte. Fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt. N-a mai rămas nimeni care să-mi întindă cortul şi să-mi ridice perdelele.

21. Păstorii s-au arătat fără minte şi n-au căutat pe Domnul; de aceea n-au propăşit, şi toate turmele lor sunt risipite.

22. Iată că se aude un vuiet! Vine un mare zbucium din ţara de la miazănoapte, ca să facă din cetăţile lui Iuda un pustiu, un loc pentru şacali.

23. Doamne, ştiu că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar cu măsură, nu în mânia Ta, ca să nu mă nimiceşti!

25. Varsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste popoarele care nu cheamă Numele Tău! Căci ele au mâncat pe Iacov, l-au mâncat şi l-au nimicit şi i-au pustiit locuinţa.

    
    

📖 Matei 21 

1. Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, spre Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici

2. şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră; în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.

3. Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimite.”

4. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice:

5. „Spuneţi fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un mânz, mânzul unei măgăriţe.’”

6. Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Isus.

7. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El a şezut deasupra.

8. Cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.

9. Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”

10. Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi fiecare zicea: „Cine este Acesta?”

11. „Este Isus, Prorocul, din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele.

12. Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei

13. şi le-a zis: „Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”

14. Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu, și El i-a vindecat.

15. Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea şi pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie.

16. Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din gura pruncilor și din gura celor ce sug’?”

17. Și, lăsându-i, a ieșit afară din cetate și S-a dus în Betania și a rămas acolo.

18. Dimineața, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame.

19. A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „În veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat.

20. Ucenicii, când au văzut lucrul acesta, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

21. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci chiar dacă ați zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici și aruncă-te în mare’, se va face.

22. Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.”

23. Isus S-a dus în Templu și, pe când învăța norodul, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului și I-au zis: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ți-a dat puterea aceasta?”

24. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare și, dacă Îmi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac lucrurile acestea.

25. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-ați crezut?’

26. Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toți socotesc pe Ioan drept proroc.”

27. Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

28. Ce credeți? Un om avea doi fii. S-a dus la cel dintâi și i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’

29. ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău și s-a dus.

30. S-a dus și la al doilea și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ și nu s-a dus.

31. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, i-au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.

32. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihănirii și nu l-ați crezut. Dar vameșii și curvele l-au crezut. Și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți.

33. Ascultați o altă pildă: Era un om, un gospodar, care a sădit o vie, a împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn; apoi a dat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară.

34. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri ca să ia partea lui de rod.

35. Vierii au pus mâna pe robii lui: pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

36. A mai trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel.

37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’

38. Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui.’

39. Și au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât.

40. Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?”

41. Ei I-au răspuns: „Pe ticăloșii aceia îi va pierde cu desăvârșire, iar via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.”

42. Isus le-a zis: „N-ați citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri’?

43. De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

44. Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

45. După ce au auzit pildele Lui, preoții cei mai de seamă și fariseii au înțeles că Isus vorbea despre ei

46. și căutau să pună mâna pe El, dar se temeau de noroade, pentru că acestea Îl socoteau drept proroc.