Iov 37 - 2 Corinteni 10

2 Corinteni 10

Lucrarea și autoritatea lui Pavel

1Eu însumi, Pavel, vă îndemn, prin blândețea și bunătatea lui Cristos – eu, care sunt umil când sunt prezent între voi, dar plin de curaj împotriva voastră când sunt departe – 2deci, vă rog insistent ca, atunci când voi fi prezent, să nu mă faceți să-mi arăt curajul cu acea încredere pe care cred că voi îndrăzni s-o arăt față de unii care au impresia că noi trăim potrivit firii pământești. 3Fiindcă noi, deși trăim în firea pământească, nu ne luptăm potrivit firii pământești. 4Căci armele luptei noastre nu sunt firești, ci sunt făcute puternice de Dumnezeu pentru a dărâma fortărețe. Noi dărâmăm argumentele 5și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și luăm captiv orice gând ca să asculte de Cristos. 6Și suntem gata să pedepsim orice neascultare, atunci când ascultarea voastră va fi deplină.

7Voi vă uitați la înfățișare. Dacă cineva este convins că este al lui Cristos, el însuși să se gândească din nou că, așa cum el este al lui Cristos, tot astfel suntem și noi. 8Căci, chiar dacă mă laud ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul pentru consolidarea și nu pentru dărâmarea voastră, tot nu-mi va fi rușine, 9ca să nu par ca și cum v-aș înspăimânta prin scrisorile mele. 10Căci cineva dintre voi spune: „Scrisorile lui sunt cu greutate și puternice, dar, când vine el însuși, este slab, iar cuvântul lui este disprețuit“. 11Un astfel de om să se gândească la faptul că, așa cum suntem în cuvinte, prin scrisori, când suntem departe, la fel suntem și în faptă, când suntem prezenți.

12Căci noi nu îndrăznim să ne punem alături de unii sau să ne comparăm pe noi înșine cu unii care se recomandă singuri, însă, când ei se măsoară pe ei înșiși cu ei înșiși și se compară pe ei înșiși cu ei înșiși, nu sunt înțelepți. 13Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limite, ci potrivit cu limitele ariei de lucru pe care ne-a repartizat-o Dumnezeu, care ajunge chiar și până la voi. 14Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, fiindcă noi am ajuns deja la voi cu Evanghelia lui Cristos. 15Nu ne lăudăm dincolo de limite, adică cu eforturile altora, dar avem speranță că, în timp ce credința voastră crește, lucrarea noastră va fi lărgită și mai mult printre voi, potrivit cu aria noastră de lucru, 16ca să putem vesti Evanghelia în țările de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu lucrări făcute deja în aria de lucru a altuia. 17Însă „Cel ce se laudă să se laude în Domnul“. 18Fiindcă nu cel ce se recomandă pe sine este găsit demn de încredere, ci acela pe care Domnul îl recomandă.

Iov 39

1Știi tu vremea când nasc caprele de munte?

Vezi tu când fac pui cerboaicele?

2Numeri tu lunile în care sunt gestante?

Știi tu vremea când nasc ele?

3Ele se pleacă, își nasc puii,

și durerile lor se sfârșesc.

4Puii lor devin puternici și cresc în sălbăticie;

se duc și nu se mai întorc la ele.

5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?

Cine i-a desfăcut legăturile?

6I-am dat deșertul să-i fie casă

și regiunea sărată să-i fie locuință.

7Râde de zarva din cetate;

nu aude glasul celui ce mână.

8Străbate munții pentru pășune

și caută tot ce este verde.

9Vrea bivolul sălbatic să te slujească?

Rămâne el noaptea la ieslea ta?

10Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?

Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Vei lăsa în seama lui munca ta cea grea?

12Crezi tu că se va întoarce

și-ți va strânge grâul în arie?

13Aripile struțului bat cu bucurie,

deși nu se compară cu aripile și penele berzei.

14El își lasă ouăle în pământ

și le lasă să se încălzească în nisip,

15uitând că piciorul cuiva le poate strivi

sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.

16Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n-ar fi ai lui;

nu-i este teamă că eforturile lui pot fi în zadar.

17Căci Dumnezeu l-a făcut să uite înțelepciunea

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18Când se ridică și fuge,

râde de cal și de călărețul lui.

19Îi dai tu calului putere?

Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

20Îl faci tu să sară ca o lăcustă

și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?

21Mândru de puterea lui, el răscolește pământul în vale

și iese în întâmpinarea celor înarmați.

22Râde în fața groazei, nu se înspăimântă

și nu se retrage când vede sabia.

23Tolba cu săgeți saltă zgomotos pe el,

iar sulița și lancea scânteiază.

24Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când sună trâmbița.

25La sunetul trâmbiței, el nechează.

De departe adulmecă bătălia,

tunetul comandanților și strigătul de luptă.

26Oare prin priceperea ta zboară șoimul

și își întinde aripile spre sud?

27La porunca ta se înalță vulturul

și își face cuibul pe înălțimi?

28El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,

pe creasta stâncii și pe fortăreața muntelui.

29De acolo caută prada,

ochii lui o văd din depărtări.

30Puii lui îi beau sângele;

unde sunt cei uciși, acolo este și el“.