Efeseni 4

1Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o, 2cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare; îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste 3și căutați să păstrați unirea Duhului prin legătura păcii. 4Este un singur trup, un singur Duh, după cum și voi ați fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre. 5Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez. 6Este un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în toți. 7Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. 8De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă și a dat daruri oamenilor.” 9Și acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului? 10Cel ce S-a coborât este același cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile. 11Și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători 12pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos; 14ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, 15ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste. 17Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor, 18având mintea întunecată, fiind străini de viața lui Dumnezeu, din pricina neștiinței în care se află în urma împietririi inimii lor. 19Ei și-au pierdut orice pic de simțire, s-au dedat la desfrânare și săvârșesc cu lăcomie orice fel de necurăție. 20Dar voi n-ați învățat așa pe Hristos; 21dacă, cel puțin, L-ați ascultat și dacă, potrivit adevărului care este în Isus, ați fost învățați 22cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare 23și să vă înnoiți în duhul minții voastre 24și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care le dă adevărul. 25De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. 26„Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să n-apună soarele peste mânia voastră 27și să nu dați prilej diavolului. 28Cine fura să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. 29Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. 30Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. 32Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.

Psalmul 4

Către mai-marele cântăreților.

De cântat pe instrumente cu coarde.

Un psalm al lui David

1Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele,

scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare!

Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!

2Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea?

Până când veți iubi deșertăciunea

și veți umbla după minciuni?(Oprire)

3Să știți că Domnul Și-a ales un om pe care-l iubește:

Domnul aude când strig către El.

4Cutremurați-vă și nu păcătuiți!

Spuneți lucrul acesta în inimile voastre când stați în pat, apoi tăceți!(Oprire)

5Aduceți jertfe neprihănite

și încredeți-vă în Domnul!

6Mulți zic: „Cine ne va arăta fericirea?”

Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!”

7Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei

când li se înmulțește rodul grâului și al vinului.

8Eu mă culc și adorm în pace,

căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.

Psalmul 68

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David. O cântare

1Dumnezeu Se scoală, vrăjmașii Lui se risipesc

și potrivnicii Lui fug dinaintea Feței Lui.

2Cum se risipește fumul, așa-i risipești Tu;

cum se topește ceara la foc,

așa pier cei răi dinaintea lui Dumnezeu.

3Dar cei neprihăniți se bucură, saltă de bucurie înaintea lui Dumnezeu

și nu mai pot de veselie.

4Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui!

Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii!

Domnul este Numele Lui: bucurați-vă înaintea Lui!

5El este Tatăl orfanilor, Apărătorul văduvelor,

El, Dumnezeu, care locuiește în Locașul Lui cel Sfânt.

6Dumnezeu dă o familie celor părăsiți,

El izbăvește pe prinșii de război și-i face fericiți;

numai cei răzvrătiți locuiesc în locuri uscate.

7Dumnezeule, când ai ieșit Tu în fruntea poporului

și când mergeai în pustie,(Oprire)

8s-a cutremurat pământul,

s-au topit cerurile dinaintea lui Dumnezeu,

s-a zguduit Sinaiul dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel.

9Ai dat o ploaie binefăcătoare, Dumnezeule,

și ai întărit moștenirea Ta, sleită de puteri.

10Poporul Tău și-a așezat locuința în țara

pe care, prin bunătatea Ta, Dumnezeule,

o pregătiseși pentru cei nenorociți.

11Un cuvânt spune Domnul,

și femeile aducătoare de vești bune sunt o mare oștire:

12împărații oștirilor fug, fug,

și cea care rămâne acasă împarte prada.

13Pe când voi vă odihniți în mijlocul staulelor,

aripile porumbelului sunt acoperite de argint

și penele lui sunt de un galben auriu.

14Când a împrăștiat Cel Atotputernic pe împărați în țară,

parcă ningea în Țalmon.

15Munții lui Dumnezeu, munții Basanului,

munți cu multe piscuri, munții Basanului,

16pentru ce, munți cu multe piscuri, purtați pizmă

pe muntele pe care l-a ales Dumnezeu ca locaș împărătesc?

Cu toate acestea, Domnul va locui în el în veci.

17Carele Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii și mii;

Domnul este în mijlocul lor, venind din Sinai în Locașul Său cel Sfânt.

18Te-ai suit pe înălțime, ai luat prinși de război,

ai luat în dar oameni;

cei răzvrătiți vor locui și ei lângă Domnul Dumnezeu.

19Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara,

Dumnezeu, mântuirea noastră!(Oprire)

20Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor

și Domnul Dumnezeu ne poate scăpa de moarte.

21Da, Dumnezeu va zdrobi capul vrăjmașilor Lui,

creștetul capului celor ce trăiesc în păcat.

22Domnul zice: „Îi voi aduce înapoi din Basan,

îi voi aduce înapoi din fundul mării,

23ca să-ți cufunzi piciorul în sânge

și limba câinilor tăi să-și capete partea din vrăjmașii tăi.”

24Ei văd intrarea Ta, Dumnezeule,

intrarea Dumnezeului meu, Împăratului meu, în Locașul cel Sfânt.

25În frunte merg cântăreții, apoi cei ce cântă din instrumente,

în mijlocul fetelor care sună din timpane.

26Binecuvântați pe Dumnezeu în adunări,

binecuvântați pe Domnul, cei ce vă coborâți din Israel!

27Iată tânărul Beniamin, care stăpânește peste ei,

căpeteniile lui Iuda și ceata lor,

căpeteniile lui Zabulon, căpeteniile lui Neftali.

28Dumnezeul tău te-a făcut puternic.

Întărește, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi în Templul Tău.

29Împărații Îți vor aduce daruri la Ierusalim.

30Înspăimântă fiara din trestii,

ceata taurilor, cu vițeii popoarelor;

calcă în picioare pe cei ce își pun plăcerea în argint!

Risipește popoarele cărora le place să se bată!

31Cei mari vin din Egipt:

Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.

32Cântați lui Dumnezeu, împărățiile pământului,

și lăudați pe Domnul!(Oprire)

33Cântați Celui ce călărește pe cerurile cerurilor veșnice!

Iată că se aude glasul Lui, glasul Lui cel puternic!

34Dați slavă lui Dumnezeu,

a cărui măreție este peste Israel

și a cărui putere este în ceruri!

35Ce înfricoșat ești, Dumnezeule, din locașul Tău cel sfânt!

Dumnezeul lui Israel dă poporului Său tărie și mare putere.

Binecuvântat să fie Dumnezeu!

Zaharia 8

1Cuvântul Domnului oștirilor a vorbit astfel: 2„Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Am o mare râvnă pentru Sion și sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.’ 3Așa vorbește Domnul: ‘Mă întorc iarăși în Sion și vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema «Cetatea cea credincioasă» și muntele Domnului oștirilor se va chema «Muntele cel sfânt».’ 4Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iarăși vor ședea pe ulițele Ierusalimului bătrâni și femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile. 5Ulițele cetății vor fi pline de băieți și fete, care se vor juca pe ulițe.’ 6Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămășiței poporului acestuia, în zilele acelea, va fi de mirat oare și în ochii Mei?’, zice Domnul oștirilor. 7Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Iată, Eu izbăvesc pe poporul Meu din țara de la răsărit și din țara de la asfințitul soarelui. 8Îi voi aduce înapoi și vor locui în mijlocul Ierusalimului; ei vor fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul lor cu adevăr și dreptate.’ 9Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Întăriți-vă mâinile, cei ce auziți astăzi aceste cuvinte din gura prorocilor care au vorbit în ziua când s-a pus temelia Casei Domnului oștirilor, când s-a început să se zidească Templul! 10Căci înainte de aceste zile, nu era răsplată nici pentru lucrul omului, nici pentru vite. Cei ce intrau și ieșeau n-aveau nici ei pace din pricina vrăjmașului, și Eu dezbinam pe toți oamenii unii împotriva altora. 11Acum nu voi mai face rămășiței poporului acestuia ca în trecut’, zice Domnul oștirilor. 12‘Ci semănăturile vor merge bine, vița își va da rodul, pământul își va da roadele și cerurile își vor trimite roua, și toate aceste lucruri le voi da în stăpânirea rămășiței poporului acestuia. 13După cum ați fost un blestem între neamuri, casa lui Iuda și casa lui Israel, tot astfel vă voi mântui și veți fi o binecuvântare. Nu vă temeți, ci întăriți-vă mâinile!’ 14Căci așa vorbește Domnul oștirilor: ‘După cum am căutat să vă fac rău când Mă mâniau părinții voștri’, zice Domnul oștirilor, ‘și nu M-am căit de lucrul acesta, 15tot așa, acum, Mă întorc în aceste zile și hotărăsc să fac bine Ierusalimului și casei lui Iuda. Nu vă temeți! 16Iată ce trebuie să faceți: Fiecare să spună aproapelui său adevărul; judecați în porțile voastre după adevăr și în vederea păcii; 17niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său și nici să nu iubiți jurământul strâmb! Căci toate lucrurile acestea Eu le urăsc’, zice Domnul.” 18Cuvântul Domnului oștirilor mi-a vorbit astfel: 19„Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Postul din luna a patra, postul din luna a cincea, postul din luna a șaptea și postul din luna a zecea se vor preface pentru casa lui Iuda în zile de veselie și de bucurie, în sărbători de voioșie. Dar iubiți adevărul și pacea!’ 20Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Vor mai veni iarăși popoare și locuitori dintr-un mare număr de cetăți. 21Locuitorii unei cetăți vor merge la cealaltă și vor zice: «Haidem să ne rugăm Domnului și să căutăm pe Domnul oștirilor! Vrem să mergem și noi!» 22Și multe popoare și multe neamuri vor veni astfel să caute pe Domnul oștirilor la Ierusalim și să se roage Domnului.’ 23Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor vor apuca pe un iudeu de poala hainei și-i vor zice: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»’”