Matei 25

Pilda celor zece fecioare

1Atunci, Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. 2Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. 3Cele nesăbuite nu au luat cu ele și ulei atunci când și-au luat candelele, 4dar cele înțelepte, alături de candele, au luat cu ele și ulei în vase. 5Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit.

6La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!“. 7Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8Cele nesăbuite le-au zis celor înțelepte: „Dați-ne și nouă din uleiul vostru, pentru că ni se sting candelele!“. 9Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă! Duceți-vă, mai degrabă, la cei ce vând ulei și cumpărați-vă!“.

10În timp ce se duceau să cumpere ulei, a venit mirele. Cele ce erau pregătite au intrat la nuntă împreună cu el, iar ușa a fost închisă. 11Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. 12Dar el, răspunzând, a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc“.

13Prin urmare, vegheați! Căci nu știți nici ziua, nici ora când vine Fiul Omului.

Pilda talanților

(Lc. 19:12‑27)

14Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, și-a chemat sclavii și le-a încredințat averile lui. 15Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, 16cel ce primise cinci talanți s-a dus și a făcut negustorie cu ei și a câștigat alți cinci. 17Tot așa, cel ce primise doi a câștigat și el alți doi. 18Dar cel ce primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns acolo argintul stăpânului său.

19După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit și a început să-și încheie socotelile cu ei. 20Cel ce primise cinci talanți s-a apropiat și a adus încă cinci talanți, zicând: „Stăpâne, mi-ai încredințat cinci talanți. Iată, am mai câștigat încă cinci!“. 21Stăpânul lui i-a zis: „Bine, sclav bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!“.

22S-a apropiat apoi și cel ce primise doi talanți și a zis: „Stăpâne, mi-ai încredințat doi talanți. Iată, am mai câștigat doi!“. 23Stăpânul lui i-a zis: „Bine, sclav bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!“.

24S-a apropiat și cel ce primise un talant și a zis: „Stăpâne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat, 25așa că mi-a fost teamă și m-am dus să-ți ascund talantul în pământ. Iată aici talantul tău!“. 26Stăpânul lui, răspunzând, i-a zis: „Sclav rău și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că adun de unde n-am împrăștiat? 27Atunci trebuia ca tu să-mi fi dat arginții la bancheri, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu.

28Așadar, luați-i talantul și dați-i-l celui ce are zece talanți. 29Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 30Iar pe sclavul acela nefolositor, alungați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.

Judecata finală

31Când Fiul Omului va veni în gloria Sa, împreună cu toți îngerii, atunci El Se va așeza pe tronul gloriei Sale 32și toate națiunile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții, așa cum desparte păstorul oile de capre 33și va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele la stânga.

34Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu! Moșteniți Împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35Căci Mi-a fost foame și Mi-ați dat să mănânc, Mi-a fost sete și Mi-ați dat să beau, am fost străin și M-ați primit între voi, 36am fost gol și M-ați îmbrăcat, am fost bolnav și M-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la Mine“.

37Atunci cei drepți Îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau însetat și Ți-am dat să bei? 38Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit între noi sau gol și Te-am îmbrăcat? 39Și când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit la Tine?“.

40Iar Împăratul, răspunzând, le va zice: „Adevărat vă spun că, întrucât ați făcut așa unuia dintre acești frați ai Mei cei mai neînsemnați, Mie Mi-ați făcut!“.

41Apoi le va zice celor din stânga: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit pentru diavolul și pentru îngerii lui! 42Căci Mi-a fost foame și nu Mi-ați dat să mănânc, Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau, 43am fost străin și nu M-ați primit între voi, am fost gol și nu M-ați îmbrăcat, am fost bolnav și în închisoare și nu M-ați vizitat!“.

44Atunci și ei vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare și nu Ți-am slujit?“.

45Atunci El le va răspunde, zicând: „Adevărat vă spun că, întrucât n-ați făcut așa unuia dintre cei mai neînsemnați dintre aceștia, Mie nu Mi-ați făcut!“.

46Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți vor merge în viața veșnică.

Iov 31

1Am încheiat un legământ cu ochii mei,

să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.

2Dar ce parte am de la Dumnezeu, de sus?

Ce moștenire am de la Cel Atotputernic, din înălțimi?

3Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept

și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri?

4Oare nu vede El căile mele

și nu-mi numără El toți pașii?

5Dacă am umblat cu minciună,

și piciorul meu s-a grăbit spre înșelătorie,

6să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății

și atunci îmi va cunoaște integritatea!

7Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale,

dacă inima mi-a urmat ochii

și dacă mi s-au pângărit mâinile,

8atunci alții să mănânce ce am semănat,

și urmașii mei să fie smulși din rădăcini.

9Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie

și, dacă am pândit la ușa semenului meu,

10atunci soția mea să macine pentru altul,

și alții să se culce cu ea.

11Acesta ar fi fost un desfrâu,

ar fi fost o nelegiuire ce ar fi trebuit judecată.

12Ar fi fost un foc care ar fi ars până la Locul Nimicirii

și care mi-ar fi dezrădăcinat tot secerișul.

13Dacă am disprețuit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele,

în disputa lor cu mine,

14ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?

Ce voi răspunde când va cerceta El?

15Cel Ce m-a făcut pe mine în pântec, nu i-a făcut și pe ei?

Oare nu Același ne-a creat în pântecele mamelor noastre?

16Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea

sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei,

17dacă mi-am mâncat bucata de pâine de unul singur,

iar cel orfan nu a mâncat din ea –

18eu, care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată,

și din pântecul mamei mele am călăuzit-o pe văduvă –

19dacă l-am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine,

sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,

20iar inima lui nu m-a binecuvântat

atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

21dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului,

pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,

22atunci să-mi cadă umărul de la locul lui

și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

23Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu

și nu puteam să înfrunt măreția Sa.

24Dacă mi-am pus încrederea în aur

sau dacă am zis aurului pur: «Tu ești încrederea mea!»,

25dacă m-am bucurat că averea mea este mare

și că mâna mea a adunat mult,

26dacă am privit soarele când strălucea

sau luna mișcându-se în splendoarea ei

27și mi s-a amăgit inima în taină,

dacă le-am dat sărutări, ducându-mi mâna la gură,

28aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,

pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.

29Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura

sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

30dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască,

cerând blestem peste viața lui,

31dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:

«Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

32– Străinul însă n-a rămas în drum peste noapte,

și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului –

33dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam,

ascunzându-mi nelegiuirea în sân,

34pentru că m-aș fi îngrozit de mulțime,

iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat,

tăcând și neîndrăznind să ies afară…

35O, de-aș găsi pe cineva să mă asculte!

Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!

Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36O voi pune pe umăr,

o voi purta ca pe o coroană.

37Îi voi da socoteală de toți pașii mei,

mă voi apropia de El ca un conducător.

38Dacă pământul meu a strigat împotriva mea

și dacă brazdele lui au plâns împreună,

39dacă i-am mâncat roada fără să plătesc

sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

40atunci să crească pe el spini în loc de grâu

și neghină în loc de orz!“.

Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.

Proverbe 14

1Orice femeie înțeleaptă își zidește casa,

dar cea nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei.

2Cine umblă cu dreptate se teme de Domnul,

dar cel ce se îndepărtează de căile Lui Îl disprețuiește.

3Vorbirea nebunului aduce o nuia pentru spinarea lui,

dar cei înțelepți sunt păziți de înseși buzele lor.

4Unde nu sunt boi, ieslea este goală,

dar puterea boilor aduce belșug de roade.

5Un martor adevărat nu minte,

dar un martor fals răspândește minciuni.

6Batjocoritorul caută înțelepciunea, dar n-o găsește,

însă, pentru cel priceput, este ușor să-și însușească știința.

7Depărtează-te de omul nesăbuit,

pentru că nu vei găsi cunoștință pe buzele lui!

8Înțelepciunea celui chibzuit îl ajută să-și înțeleagă calea,

dar nebunia nesăbuiților este înșelătoare.

9Nebunii glumesc cu păcatul,

dar între cei drepți este bunăvoință.

10Inima își cunoaște necazurile

și niciun străin nu poate lua parte la bucuria ei.

11Casa celor răi va fi nimicită,

dar cortul celor drepți va înflori.

12Există o cale ce pare dreaptă înaintea omului,

dar la capătul ei se află căile morții.

13Chiar și în mijlocul râsului inima poate fi îndurerată,

iar bucuria poate sfârși în întristare.

14Cel cu inima rătăcită se va sătura de căile lui,

dar omul bun va fi săturat cu ale lui.

15Cel naiv crede orice vorbă,

dar cel chibzuit își gândește bine pașii.

16Cel înțelept se teme și se depărtează de rău,

dar cel nesăbuit este mândru și încrezător.

17Cel iute la mânie face prostii,

și omul cu intenții rele este urât de alții.

18Cei naivi moștenesc nebunie,

dar cei chibzuiți sunt încoronați cu multă cunoștință.

19Oamenii răi se vor pleca înaintea celor buni

și cei ticăloși se vor pleca la porțile celui drept.

20Săracul este urât chiar și de semenii lui,

dar bogatul are mulți prieteni.

21Cel ce-și disprețuiește semenul păcătuiește,

dar ferice de cel ce arată bunăvoință față de cei săraci.

22Nu se rătăcesc cei ce plănuiesc răul?

Dar cei ce plănuiesc binele găsesc îndurare și credincioșie.

23În orice muncă grea există și un câștig,

dar a spune doar cuvinte de pe buze duce numai la sărăcie.

24Bogăția este o coroană pentru cei înțelepți,

dar nebunia nesăbuiților rodește nebunie.

25Un martor adevărat salvează vieți,

dar cel ce răspândește minciuni aduce înșelătoria.

26În teama de Domnul există o puternică încredere;

El va fi un adăpost pentru fiii Lui.

27Teama de Domnul este un izvor de viață,

îndepărtând omul de la capcanele morții.

28Poporul numeros este gloria regelui,

dar, fără supuși, prințul este ruinat.

29Cel încet la mânie are mare pricepere,

dar cel iute la mânie înalță nebunia.

30O inimă liniștită este viața trupului,

dar gelozia este putrezirea oaselor.

31Cine-l asuprește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul său,

dar cine arată bunăvoință față de nevoiaș Îl onorează pe Dumnezeu.

32Cel rău este doborât de răutatea lui,

dar cel drept găsește adăpost chiar și în propria moarte.

33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput

și se lasă cunoscută în mijlocul nesăbuiților.

34Dreptatea înalță o națiune,

dar păcatul este o rușine pentru orice popor.

35Bunăvoința regelui este pentru slujitorul înțelept,

dar mânia lui este pentru cel care-l face de rușine.

Ieremia 46

Profeție împotriva Egiptului

1Acesta este Cuvântul Domnului, care i-a fost spus profetului Ieremia cu privire la națiuni.

2Despre Egipt, împotriva armatei faraonului Neco, regele Egiptului, pe care a învins-o Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Carchemiș, lângă râul Eufrat, în anul al patrulea al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:

3„Pregătiți-vă scuturile mari și mici

și mergeți la luptă!

4Călăreți, înhămați caii

și încălecați!

Stați pregătiți, având coifurile pe cap!

Lustruiți-vă sulițele

și îmbrăcați-vă armurile!

5Ce văd?

Ei sunt înspăimântați;

se întorc cu spatele.

Vitejii lor sunt zdrobiți.

Ei se pun pe fugă

și nu mai privesc înapoi.

De jur împrejur este teroare“,

zice Domnul.

6„Cel iute de picior nu va putea fugi,

nici cel viteaz nu va putea scăpa!

În partea de nord, lângă râul Eufrat,

ei se împiedică și cad.

7Cine este acela care se înalță ca Nilul,

ale cărui ape sunt agitate ca râurile?

8Egiptul se înalță ca Nilul,

iar apele lui sunt agitate ca râurile.

El zice: «Mă voi ridica și voi acoperi țara,

îi voi nimici cetățile

și pe cei ce locuiesc în ele».

9Suiți-vă, cai!

Năvăliți, care!

Să iasă vitejii:

cei din Cuș și din Put care poartă scutul

și cei din Lud care trag cu arcul!

10Ziua aceea însă va fi a Stăpânului, Domnul Oștirilor!

Va fi o zi de răzbunare,

în care El Se va răzbuna pe dușmanii Lui.

Sabia va devora, se va sătura

și se va îmbăta cu sângele lor,

căci Stăpânul, Domnul Oștirilor,

va aduce o jertfă

în țara din nord, lângă râul Eufrat.

11Du-te în Ghilad și adu balsam,

fiică, fecioară a Egiptului!

Degeaba îți înmulțești leacurile,

căci nu este vindecare pentru tine.

12Națiunile vor auzi de rușinea ta;

strigătele tale vor umple pământul.

Un viteaz se va împiedica de un altul

și vor cădea amândoi“.

13Cuvântul pe care Domnul i l-a spus profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să atace țara Egiptului:

14„Anunțați în Egipt și vestiți în Migdol.

Vestiți și în Nof

și în Tapanhes și spuneți:

«Ridică-te și pregătește-te,

căci sabia îi devorează pe cei din jurul vostru».

15De ce s-au prăbușit cei măreți ai tăi?

Ei nu pot sta în picioare,

căci Domnul i-a aruncat la pământ.

16El îi va face pe mulți să se împiedice întruna

și vor cădea unul peste altul.

Vor zice: «Haideți să ne întoarcem la poporul nostru

și în țara de origine,

departe de sabia asupritorului!».

17Acolo vor zice:

«Faraon, regele Egiptului, nu este decât un vuiet,

care a lăsat să treacă pe lângă el momentul potrivit»“.

18„Viu sunt Eu, zice Împăratul,

al Cărui Nume este Domnul Oștirilor,

că va veni unul care este ca Taborul printre munți,

asemenea Carmelului deasupra mării.

19Pregătește-ți lucrurile pentru exil,

locuitoare, fiica Egiptului!

Căci Noful va ajunge un pustiu,

va fi devastat și nimeni nu va mai locui în el.

20Egiptul este o juncană foarte frumoasă,

dar un tăun vine asupra ei dinspre nord.

21Mercenarii din rândurile lui

sunt ca niște viței îngrășați în grajd,

dar și ei se întorc și fug,

pentru că nu pot ține piept.

Căci ziua nenorocirii vine peste ei,

vine vremea pedepsei lor.

22Glasul lui este ca al unui șarpe care se târăște,

căci ei înaintează cu o armată.

Ei vin împotriva lui cu topoare,

ca niște tăietori de lemne.

23Îi vor tăia pădurea“,

zice Domnul,

„chiar dacă este foarte deasă.

Ei sunt mai numeroși decât lăcustele

și nu pot fi numărați.

24Fiica Egiptului este acoperită de rușine

și este dată în mâinile poporului din nord“.

25Așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, aduc pedeapsa împotriva lui Amon din No, împotriva lui Faraon, împotriva Egiptului, împotriva dumnezeilor lui, împotriva regilor lui și împotriva lui Faraon și a celor ce se încred în el. 26Îi voi da în mâna celor ce încearcă să le ia viața, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna slujitorilor lui. După aceea, Egiptul va fi locuit ca în zilele de odinioară“, zice Domnul.

27„Dar tu, slujitorul Meu Iacov, nu te teme!

Nu te înspăimânta, Israel!

Căci iată, te voi salva din teritoriul îndepărtat

și-ți voi elibera urmașii din țara în care sunt captivi.

Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște

și nimeni nu-l va mai îngrozi.

28Nu te teme, slujitorul Meu Iacov,

căci Eu sunt cu tine“,

zice Domnul.

„Voi distruge toate națiunile

printre care te-am alungat,

dar pe tine nu te voi distruge.

Te voi disciplina însă cu dreptate;

nu pot să te las nepedepsit“.