Iov 9 , Romani 15

Iov 9

Răspunsul lui Iov

1Iov a răspuns și a zis:

2„Da, știu că așa este,

dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?

3Dacă s-ar certa cineva cu El,

din o mie de întrebări, nu I-ar putea răspunde nici măcar la una.

4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.

Cine I s-a împotrivit și a rămas teafăr?

5El mută munții fără ca aceștia să știe,

când îi răstoarnă în mânia Sa.

6El face să se cutremure pământul din locul lui,

și stâlpii lui tremură.

7El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;

El pecetluiește lumina stelelor.

8El singur întinde cerurile

și calcă pe valurile mării.

9El a făcut Ursul și Orionul,

Pleiadele și constelațiile sudului.

10El face lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11Iată, El trece pe lângă mine

și nu-L pot vedea,

trece și nu-mi dau seama.

12Iată, când El smulge ceva,

cine-L poate opri?

Cine-I poate spune: «Ce faci?».

13Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

chiar și ajutoarele lui Rahab Îi sunt supuse.

14Deci, cum pot eu să-I răspund,

cum pot să-mi aleg cuvintele înaintea Lui?

15Chiar dacă aș fi drept, nu I-aș putea răspunde,

nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.

16Dacă L-aș chema la judecată și mi-ar răspunde,

n-aș crede că mi-a ascultat glasul.

17El mă zdrobește printr-o furtună

și-mi înmulțește rănile fără motiv.

18Nu mă lasă să-mi trag suflarea,

ci mă satură cu lucruri amare.

19Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.

Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?

20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;

oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.

21Sunt integru. Nu-mi pasă de mine.

Îmi disprețuiesc viața.

22Mi-e totuna. De aceea zic:

«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău».

23Și măcar de-ar aduce biciul imediat moartea…

dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.

24Când o țară este dată pe mâna celui rău,

El acoperă ochii judecătorilor ei.

Dacă nu El, atunci cine?

25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;

zboară fără să fi văzut binele.

26Trec ca o luntre de papirus pe apă,

ca un vultur care se repede asupra prăzii.

27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,

îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,

28 atunci sunt îngrozit de toate durerile mele,

pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.

29Dacă tot voi fi condamnat,

de ce să mă mai trudesc degeaba?

30Chiar dacă m-aș spăla cu apa zăpezii

și mi-aș curăța mâinile cu leșie,

31Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi și hainele de mine.

32Căci El nu este un om ca mine, ca să-I răspund,

ca să mergem împreună la judecată.

33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,

care să-și pună mâinile peste noi amândoi,

34ca astfel El să-Și dea la o parte nuiaua

și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.

35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,

însă nu așa mi se întâmplă.

Romani 15

1Însă noi, care suntem puternici, suntem datori să purtăm neputințele celor slabi și nu să ne plăcem nouă înșine. 2Fiecare dintre noi să placă semenului său spre binele acestuia, pentru consolidarea lui sufletească. 3Căci nici Cristos nu Și-a plăcut Lui Însuși, ci, așa cum este scris: „Insultele celor ce Te insultă au căzut asupra Mea“. 4Tot ce a fost scris în trecut a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și mângâierea date de Scripturi, să avem speranță.

5Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea aceleași gânduri unii față de alții, după exemplul lui Cristos Isus, 6pentru ca, într-un gând și cu un singur glas, să-L glorificați pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos.

7Așadar, primiți-vă bine unii pe alții, așa cum v-a primit și pe voi Cristos, spre gloria lui Dumnezeu. 8Căci vă spun, Cristos a devenit un slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să confirme promisiunile făcute patriarhilor, 9astfel încât națiunile să-L glorifice pe Dumnezeu pentru mila Lui, așa cum este scris:

„De aceea Te voi mărturisi printre națiuni

și voi cânta laudă Numelui Tău!“.

10Și, din nou, spune:

„Bucurați-vă, națiuni, împreună cu poporul Lui!“.

11Și, din nou:

„Lăudați-L pe Domnul, toate națiunile!

Să-I aducă laude, toate popoarele!“.

12Și, din nou, Isaia spune:

„Rădăcina lui Ișai va ieși,

și El Se va ridica să conducă națiunile;

în El își vor pune speranța națiunile“.

13Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea, în timp ce credeți, ca să aveți speranță din belșug, prin puterea Duhului Sfânt.

Motivația lui Pavel în scrierea scrisorii

14Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, frații mei, că voi înșivă sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoașterea și în stare să vă sfătuiți unii pe alții. 15Totuși, v-am scris, pe alocuri, mai cu îndrăzneală, ca să vă reamintesc aceste lucruri, având în vedere harul care mi-a fost dat de către Dumnezeu 16ca să fiu un slujitor al lui Cristos Isus pentru neevrei. Eu slujesc ca preot Evanghelia lui Dumnezeu, astfel încât neevreii să devină o jertfă plăcută, sfințită de Duhul Sfânt.

17Astfel, am un motiv de laudă în Cristos Isus cu privire la lucrurile pe care le-am înfăptuit pentru Dumnezeu. 18Căci n-aș îndrăzni să vorbesc despre ceva pe care Cristos să nu-l fi făcut prin mine, ca să aducă neevreii la ascultare prin cuvânt și faptă, 19prin puterea semnelor și a minunilor, prin puterea Duhului lui Dumnezeu. Așa că, din Ierusalim și împrejurimile lui, până în Iliria, am dus la capăt lucrarea Evangheliei lui Cristos. 20Și am încercat astfel să vestesc Evanghelia acolo unde Numele lui Cristos nu fusese proclamat, ca să nu construiesc pe o temelie pusă de altcineva, 21ci să fac așa cum este scris:

„Cei cărora nu li s-a istorisit despre El, vor vedea,

și cei care n-au auzit, vor înțelege“.

22Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi.

Planul lui Pavel de a vizita Roma

23Dar acum, nemaiavând nicio lucrare în aceste regiuni și întrucât de mulți ani am o mare dorință să vin la voi, 24sper să vă văd în călătoria mea, când voi merge în Spania, și să fiu însoțit de voi într-acolo, după ce îmi voi fi împlinit, măcar în parte, dorința de a fi cu voi. 25Acum însă mă duc la Ierusalim, pentru a-i sluji pe sfinți. 26Căci cei din Macedonia și Ahaia au avut bunăvoința să facă o binefacere pentru săracii care sunt între sfinții din Ierusalim. 27Au avut într-adevăr bunăvoința să facă lucrul acesta, însă le sunt și datori, fiindcă, dacă celelalte națiuni au avut parte de binecuvântările spirituale ale acestora, și ele sunt datoare să-i slujească cu binecuvântări materiale. 28Deci, după ce voi fi dus la îndeplinire aceasta și le voi fi înmânat în siguranță acest dar, mă voi îndrepta spre Spania, trecând pe la voi. 29Și știu că, atunci când voi veni la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării lui Cristos.

30Vă îndemn, fraților, prin Domnul nostru Isus Cristos și prin dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, 31ca să fiu scăpat de cei ce sunt neascultători în Iudeea, iar slujirea mea în Ierusalim să fie bine primită de către sfinți, 32astfel încât, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi cu bucurie și să pot fi înviorat în mijlocul vostru. 33Dumnezeul păcii să fie cu voi toți! Amin.