Ieremia 12

Plângerea lui Ieremia

1Tu ești întotdeauna drept, Doamne,

când mă cert cu Tine.

Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale.

De ce prosperă calea celor răi?

De ce toți trădătorii au parte de bine?

2Tu i-ai plantat, iar ei au prins rădăcină.

Cresc și aduc rod.

Tu ești întotdeauna pe buzele lor,

dar departe de inimile lor.

3Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști;

Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine.

Înhață-i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate!

Pune-i deoparte pentru ziua măcelului!

4Până când se va usca țara

și se va veșteji iarba de pe orice câmpie?

Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea,

animalele și păsările sunt spulberate.

Căci ei zic:

„El nu ne va vedea sfârșitul!“.

Răspunsul Domnului

5„Dacă ai alergat cu pedestrașii

iar ei te-au obosit,

cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai?

Într-o țară liniștită te crezi în siguranță,

dar ce vei face la desișul Iordanului?

6Chiar și frații tăi,

propria familie, te trădează;

ei înșiși strigă în gura mare după tine.

Nu te încrede în ei,

chiar dacă te vorbesc de bine.

7Mi-am părăsit Casa,

Mi-am abandonat moștenirea,

am dat-o pe iubita sufletului Meu

în mâna dușmanilor ei.

8Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine

ca un leu în pădure:

și-a ridicat glasul împotriva Mea,

de aceea o urăsc.

9N-a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine

o pasăre de pradă pestriță,

înconjurată de păsări de pradă?

Duceți-vă și strângeți toate vietățile câmpului!

Aduceți-le ca s-o devoreze!

10Mulți păstori Mi-au distrus via

și Mi-au călcat în picioare terenul.

Mi-au transformat terenul Meu cel plăcut

într-un deșert pustiit.

11L-au transformat într-o pustietate.

Pustiit, el bocește înaintea Mea.

Toată țara a fost devastată,

dar nu este nimeni care să pună la inimă.

12Distrugătorii au sosit

pe toate înălțimile golașe din deșert,

căci sabia Domnului devorează țara

de la un capăt la celălalt

și nimeni nu va avea pace.

13Au semănat grâu, dar au cules spini;

au muncit din greu, dar n-au obținut nimic.

Să vă fie rușine de recoltele voastre

în urma mâniei aprige a Domnului!“

14Așa vorbește Domnul: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat-o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15Dar, după ce-i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și-i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui. 16Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este Domnul!», așa cum Mi-au învățat și ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17Dar, dacă vreo națiune nu va asculta, o voi smulge cu desăvârșire și o voi distruge“, zice Domnul.

Matei 23

Modul de viață ipocrit al cărturarilor și fariseilor

(Mc. 12:38-39; Lc. 11:43-46; 20:45-46)

1Atunci Isus a vorbit mulțimilor și ucenicilor Săi, 2zicând: „Cărturarii și fariseii stau pe scaunul lui Moise. 3Deci, să faceți și să păziți toate lucrurile pe care vi le spun ei, dar să nu faceți după faptele lor, pentru că ei zic, dar nu fac. 4Ei leagă poveri grele și dificil de purtat și le așază pe umerii oamenilor, dar ei înșiși nici măcar cu degetul nu vor să le miște.

5Toate faptele lor sunt făcute pentru a fi văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele largi și ciucurii lungi, 6iubesc locul de onoare la mese, scaunele de onoare în sinagogi 7și saluturile în piețe și le place să fie numiți de oameni: «Rabbi».

8Dar voi să nu vă numiți «Rabbi», căci Unul singur este Învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați. 9Și «tată» să nu numiți pe nimeni pe pământ, căci Unul singur este Tatăl vostru, și anume Cel ceresc. 10Nici să nu vă numiți «învățători», căci Unul singur este Învățătorul vostru, și anume Cristos. 11Cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12Oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.

Isus îi acuză pe liderii religioși

(Lc. 11:39-42, 44, 47-52)

13Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor. Nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre!

14Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi devorați casele văduvelor și faceți rugăciuni lungi de ochii lumii. De aceea veți primi o condamnare mult mai mare.

15Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi înconjurați marea și uscatul pentru a face un prozelit, dar când ajunge astfel, faceți din el un fiu al gheenei de două ori mai mult decât sunteți voi!

16Vai de voi, călăuze oarbe, care ziceți: «Dacă cineva jură pe Templu, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă cineva jură pe aurul Templului, este dator să-și țină jurământul!». 17Nesăbuiți și orbi! Cine este mai mare: aurul sau Templul, care sfințește aurul? 18Voi mai ziceți: «Dacă cineva jură pe altar, acest lucru nu înseamnă nimic, dar dacă jură pe darul de pe altar, este dator să-și țină jurământul!». 19Nesăbuiți și orbi! Căci cine este mai mare: darul sau altarul, care sfințește darul? 20Prin urmare, cel ce jură pe altar jură pe el și pe tot ce este pe el, 21iar cel ce jură pe Templu jură pe el și pe Cel Ce locuiește în el. 22De asemenea, cel ce jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel Ce stă pe el.

23Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar neglijați cele mai importante lucruri din Lege: judecata, mila și credincioșia. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați. 24Călăuze oarbe, care strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila!

25Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei, dar pe interior sunt pline de jefuire și de necumpătare! 26Fariseu orb! Curăță mai întâi partea interioară a paharului și a farfuriei, pentru ca și partea exterioară să fie curată!

27Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi vă asemănați cu mormintele văruite, care, în exterior, arată frumos, dar în interior sunt pline de oasele celor morți și de orice fel de necurăție. 28Tot așa și voi, în exterior vă arătați drepți oamenilor, dar în interior sunteți plini de ipocrizie și de fărădelege.

29Vai de voi, cărturari și farisei ipocriți! Căci voi construiți mormintele profeților și împodobiți mormintele celor drepți 30și spuneți: «Dacă am fi trăit noi în zilele strămoșilor noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui profeților!». 31Astfel, voi înșivă mărturisiți că sunteți fii ai celor ce i-au ucis pe profeți! 32Umpleți deci măsura strămoșilor voștri!

33Șerpilor! Pui de vipere! Cum veți scăpa de judecata gheenei? 34De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari! Pe unii dintre ei îi veți omorî și îi veți răstigni, iar pe alții îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate, 35ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel, cel drept, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ați ucis între Templu și altar! 36Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste generația aceasta.

Plângere asupra Ierusalimului

(Lc. 13:34-35)

37Ierusalime, Ierusalime, care omori profeții și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să-ți adun copiii, așa cum își adună cloșca puii sub aripi, dar n-ați vrut! 38Iată, casa vă este lăsată pustie! 39Căci vă spun că, de acum încolo, nicidecum nu Mă veți mai vedea până când veți zice: «Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!»“.