1 Corinteni 12

Darurile duhovnicești

1În ce privește darurile duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți în necunoștință. 2Când erați păgâni, știți că vă duceați la idolii cei muți, după cum erați călăuziți. 3De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Și nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt felurite daruri, dar este același Duh; 5sunt felurite slujbe, dar este același Domn; 6sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți. 7Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 8De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință datorită aceluiași Duh; 9altuia, credința prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor prin același Duh; 10altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. 11Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte cum voiește.

Mădularele trupului

12Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. 13Noi toți, în adevăr, am fost botezați de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh. 14Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? 16Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Acum dar, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. 19Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. 21Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuință de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuință de voi.” 22Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuință. 23Și părțile trupului care par vrednice de mai puțină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Așa că părțile mai puțin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumusețe, 24pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Voi sunteți trupul lui Hristos și fiecare, în parte, mădularele lui. 28Și Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învățători; apoi pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor și vorbirii în felurite limbi. 29Oare toți sunt apostoli? Toți sunt proroci? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? 30Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc? 31Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună.

Psalmul 115

1Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă

pentru bunătatea Ta, pentru credincioșia Ta!

2Pentru ce să zică neamurile:

„Unde este Dumnezeul lor?”

3Dumnezeul nostru este în cer,

El face tot ce vrea.

4Idolii lor sunt argint și aur,

făcuți de mâini omenești.

5Au gură, dar nu vorbesc;

au ochi, dar nu văd;

6au urechi, dar n-aud;

au nas, dar nu miros;

7au mâini, dar nu pipăie;

picioare, dar nu merg;

nu scot niciun sunet din gâtlejul lor.

8Ca ei sunt cei ce-i fac,

toți cei ce se încred în ei.

9Israele, încrede-te în Domnul!

El este ajutorul și scutul lor.

10Casa lui Aaron, încrede-te în Domnul!

El este ajutorul și scutul lor.

11Cei ce vă temeți de Domnul, încredeți-vă în Domnul!

El este ajutorul și scutul lor.

12Domnul Și-aduce aminte de noi. El va binecuvânta:

va binecuvânta casa lui Israel,

va binecuvânta casa lui Aaron,

13va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul,

pe cei mici și pe cei mari.

14Domnul să vă înmulțească tot mai mult,

pe voi și pe copiii voștri!

15Fiți binecuvântați de Domnul,

care a făcut cerurile și pământul!

16Cerurile sunt ale Domnului,

dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

17Nu morții laudă pe Domnul

și nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,

18ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul,

de acum și până în veac.

Lăudați pe Domnul!

Judecătorii 17

Mica

1Era un om din muntele lui Efraim, numit Mica. 2El a zis mamei sale: „Cei o mie o sută de sicli de argint care ți s-au luat și pentru care ai blestemat chiar în auzul urechilor mele, argintul acesta este în mâinile mele, eu îl luasem.” Și mama sa a zis: „Binecuvântat să fie fiul meu de Domnul!” 3El a dat înapoi mamei sale cei o mie o sută de sicli de argint; și mama sa a zis: „Închin cu mâna mea argintul acesta Domnului, ca să fac cu el fiului meu un chip cioplit și un chip turnat; și, astfel, ți-l voi da înapoi.” 4El a dat argintul înapoi mamei sale. Mama sa a luat două sute de sicli de argint și a dat argintul la argintar, care a făcut din el un chip cioplit și un chip turnat. Chipurile au fost aduse în casa lui Mica. 5Mica acesta avea o casă a lui Dumnezeu; a făcut un efod și terafimi și a sfințit pe unul din fiii lui ca preot. 6În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea. 7Era un tânăr în Betleemul lui Iuda, din familia lui Iuda; era levit și locuia pentru o vreme acolo. 8Omul acesta a plecat din cetatea Betleemul lui Iuda să-și caute o locuință potrivită. Urmându-și drumul, a ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica. 9Mica i-a zis: „De unde vii?” El i-a răspuns: „Eu sunt levit din Betleemul lui Iuda și merg să-mi caut o locuință potrivită.” 10Mica i-a zis: „Rămâi la mine; tu să-mi fii tată și preot, și eu îți voi da zece sicli de argint pe an, hainele de care vei avea nevoie și mijloace de trai.” 11Și levitul a intrat la el. S-a hotărât astfel să rămână la omul acesta, care a privit pe tânăr ca pe unul din fiii lui. 12Mica a sfințit pe levit, și tânărul acesta i-a slujit ca preot și a locuit în casa lui. 13Și Mica a zis: „Acum știu că Domnul îmi va face bine, fiindcă am ca preot pe levitul acesta.”

Judecătorii 18

Fiii lui Dan ridică lucruri pentru slujbă din casa lui Mica

1În vremea aceea, nu era împărat în Israel; și seminția daniților își căuta o moșie ca să se așeze în ea, căci până în ziua aceea nu-i căzuse la sorți nicio moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel. 2Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe care i-au trimis din Țorea și din Eștaol să iscodească țara și s-o cerceteze. Ei le-au zis: „Duceți-vă și cercetați țara.” Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, și au rămas peste noapte acolo. 3Când erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tânărului levit, s-au apropiat și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?” 4El le-a răspuns: „Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie și eu îi sunt preot.” 5Ei i-au zis: „Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.” 6Și preotul le-a răspuns: „Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este sub privirea Domnului.” 7Cei cinci oameni au plecat și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpânind peste ei; erau departe de sidoniți și n-aveau nicio legătură cu alți oameni. 8S-au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: „Ce veste ne aduceți?” 9„Haidem”, au răspuns ei, „să ne suim împotriva lor, căci am văzut țara și iată că era foarte bună. Ce stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpânire pe țara aceasta. 10Când veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat-o în mâinile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.” 11Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol încinși cu armele lor de război. 12S-au suit și au tăbărât la Chiriat-Iearim în Iuda, de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat până în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns până la casa lui Mica. 14Atunci, cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara Lais au luat cuvântul și au zis fraților lor: „Știți că în casele acestea sunt un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut.” 15Ei s-au abătut pe acolo, au intrat în casa tânărului levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan încinși cu armele lor de război stăteau la intrarea porții. 17Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara s-au suit și au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni încinși cu armele lor de război. 18Când au intrat în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii și chipul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceți?” 19Ei au răspuns: „Taci, pune-ți mâna la gură și vino cu noi să ne fii părinte și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om sau să fii preotul unei seminții și al unei familii din Israel?” 20Preotul s-a bucurat în inima lui, a luat efodul, terafimii și chipul cioplit și s-a unit cu ceata poporului. 21Au pornit iarăși la drum și au plecat punând înaintea lor copiii, vitele și calabalâcurile. 22După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii care locuiau în casele vecine cu a lui Mica s-au strâns și au urmărit pe fiii lui Dan. 23Au strigat după fiii lui Dan, care s-au întors și au zis lui Mica: „Ce ai și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?” 24El a răspuns: „Dumnezeii mei pe care mi-i făcusem mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat. Ce-mi mai rămâne? Cum puteți dar să-mi spuneți: ‘Ce ai?’” 25Fiii lui Dan i-au zis: „Să nu-ți auzim glasul; căci, altfel, niște oameni amărâți se vor arunca asupra voastră și te vei pierde și pe tine, și pe cei din casa ta.” 26Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors și a venit acasă.

Cucerirea cetății Lais

27Au ridicat dar ce făcuse Mica și au luat pe preotul care era în slujba lui și s-au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au ars cetatea. 28Nimeni n-a izbăvit-o, căci era departe de Sidon și locuitorii ei n-aveau nicio legătură cu alți oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea și au locuit în ea. 29Au numit-o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel, dar cetatea se chema mai înainte Lais. 30Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției daniților până pe vremea robirii țării. 31Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care-l făcuse Mica, în tot timpul cât a fost Casa lui Dumnezeu la Silo.