Luca 10

Trimiterea celor șaptezeci și doi de ucenici

(Mt. 11:21‑24)

1După toate acestea, Domnul a numit alți șaptezeci și doi de ucenici și i-a trimis, doi câte doi, să se ducă înaintea Lui în orice cetate și în orice loc pe unde urma să meargă El.

2El le-a zis:

‒ Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Prin urmare, rugați-L insistent pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul Său! 3Duceți-vă! Iată, Eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. 4Să nu luați cu voi nici săculeț cu bani, nici traistă, nici sandale și să nu vă întindeți la vorbă cu nimeni pe drum.

5În orice casă intrați, să spuneți mai întâi: „Pacea să fie peste această familie!“. 6Dacă se află acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, dar dacă nu, se va întoarce la voi. 7Rămâneți în casa aceea și mâncați și beți ce vă vor da, căci lucrătorul își merită plata! Să nu vă mutați dintr-o casă într-alta.

8În orice cetate în care intrați și vă primesc, să mâncați ce vi se va pune înainte. 9Vindecați-i pe cei bolnavi de acolo și spuneți-le: „Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi!“. 10Dacă însă, în cetatea în care intrați, oamenii nu vă primesc, să ieșiți pe străzile ei și să ziceți: 11„Până și praful din cetatea voastră, care ni s-a lipit de picioare, îl ștergem împotriva voastră! Totuși, să știți aceasta: Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat!“. 12Vă spun că, în ziua aceea, va fi mai ușor pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea!

13Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tyr și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de multă vreme s-ar fi pocăit, stând jos acoperiți cu pânză de sac și cu cenușă! 14Dar la judecată va fi mai ușor pentru Tyr și Sidon decât pentru voi! 15Iar tu, Capernaume,

vei fi înălțat oare până la cer?

Nu, ci vei coborî până în Locuința Morților!

16Cel ce vă ascultă pe voi Mă ascultă pe Mine și cel ce vă respinge pe voi Mă respinge pe Mine, iar cel ce Mă respinge pe Mine Îl respinge pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

Întoarcerea celor șaptezeci și doi de ucenici

(Mt. 11:25‑27; 13:16‑17)

17Cei șaptezeci și doi s-au întors plini de bucurie și I-au zis:

‒ Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău!

18Însă El le-a zis:

‒ L-am văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger. 19Iată, v-am dat autoritate să călcați peste șerpi, peste scorpioni și peste toată puterea dușmanului și nimic nu vă va răni! 20Totuși, nu vă bucurați că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în Ceruri!

21În ceasul acela, Isus S-a bucurat foarte mult în Duhul Sfânt și a zis: „Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și le-ai descoperit copilașilor. Da, Tată, pentru că așa a fost plăcut înaintea Ta!

22Toate lucrurile Mi-au fost încredințate Mie de către Tatăl Meu. Și nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, sau cine este Tatăl, în afară de Fiul și de cel căruia dorește Fiul să i-L descopere“.

23Apoi S-a întors spre ucenici și le-a zis doar lor:

‒ Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24Vă spun că mulți profeți și regi au dorit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și au dorit să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit!

Pilda samariteanului milostiv

(Mt. 22:34‑40; Mc. 12:28‑31)

25Dar iată că un învățător al Legii s-a ridicat să-L pună la încercare pe Isus, zicând:

‒ Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

26Isus i-a zis:

‒ Ce este scris în Lege? Ce citești acolo?

27El, răspunzând, a zis:

‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău“ și „pe semenul tău ca pe tine însuți“.

28 Isus i-a zis:

‒ Ai răspuns corect. Fă așa și vei trăi!

29Dar el, care voia să se îndreptățească, L-a întrebat pe Isus:

‒ Și cine este semenul meu?

30Isus, răspunzând, a zis:

‒ Un om călătorea de la Ierusalim spre Ierihon și a fost atacat de tâlhari. Aceștia, după ce l-au dezbrăcat și l-au lovit, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31Din întâmplare, pe acel drum mergea un preot. Dar, când l-a văzut, preotul a trecut înainte, ocolindu-l. 32Tot așa și un levit, când a ajuns în locul acela și l-a văzut, a trecut înainte, ocolindu-l. 33Însă un samaritean, care călătorea și el pe acolo, când a ajuns în dreptul lui și l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34S-a apropiat, i-a bandajat rănile și a turnat peste ele ulei de măsline și vin. Apoi l-a pus pe propriul lui animal de povară, l-a dus la un han și a continuat să-l îngrijească. 35În ziua următoare, a scos doi denari, i-a dat hangiului și a zis: „Ai grijă de el, iar când mă voi întoarce, îți voi plăti eu orice vei mai cheltui“.

36Care dintre aceștia trei ți se pare că a fost semenul celui căzut în mâinile tâlharilor?

37El a răspuns:

‒ Cel ce și-a făcut milă de el.

Isus i-a zis:

‒ Du-te și fă și tu la fel!

Acasă la Marta și Maria

38În timp ce-și continuau călătoria, Isus a intrat într-un sat oarecare. Acolo, o femeie pe nume Marta L-a primit ca oaspete în casa ei. 39Ea avea o soră, numită Maria. Aceasta s-a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui. 40Marta însă era ocupată cu multă slujire.

Ea a venit și a zis:

‒ Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute!

41Domnul însă, răspunzând, i-a zis:

‒ Marto, Marto, tu te îngrijorezi și te necăjești cu privire la multe lucruri, 42însă de unul singur este nevoie! Căci Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua!

Deuteronom 6

Iubirea de Dumnezeu și împlinirea poruncilor

1Acestea sunt poruncile, hotărârile și judecățile pe care Domnul, Dumnezeul vostru, mi-a poruncit să vă învăț să le împliniți în țara pe care o veți stăpâni, 2ca să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, atât tu, cât și fiii și nepoții tăi, în toate zilele vieții tale, păzind toate hotărârile și poruncile pe care ți le dau, și ca să ai viață lungă. 3Ascultă, Israel, și veghează să le împlinești, ca să-ți meargă bine și să vă înmulțiți mult, așa cum ți-a promis Domnul, Dumnezeul strămoșilor tăi, în țara în care curge lapte și miere.

4Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 5Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. 6Iar cuvintele acestea, pe care ți le poruncesc astăzi, să le păstrezi în inima ta. 7Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești despre ele când vei fi acasă sau în călătorie, când te vei culca sau când te vei trezi. 8Să ți le legi de mână ca semn de aducere-aminte și să-ți fie ca niște bentițe pe frunte. 9Să le scrii pe tocurile ușilor caselor tale și pe porțile tale.

10Când Domnul, Dumnezeul tău, te va duce în țara pe care a promis-o prin jurământ părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov, și-ți va da cetăți mari și bune, pe care nu tu le-ai construit, 11case pline cu tot felul de bunuri, pe care nu tu le-ai umplut, fântâni pe care nu tu le-ai săpat, vii și măslini pe care nu tu i-ai plantat, atunci când vei mânca și te vei sătura, 12ai grijă să nu cumva să uiți de Domnul, Care te-a scos din țara Egiptului, din casa sclavilor.

13Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, Lui să-I slujești și în Numele Lui să juri. 14Să nu vă duceți după alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care sunt în jurul vostru, 15fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, Care este în mijlocul tău, este un Dumnezeu gelos, iar mânia Lui s-ar aprinde împotriva ta și te-ar nimici de pe fața pământului. 16Să nu-L ispitiți pe Domnul, Dumnezeul vostru, așa cum L-ați ispitit la Masa. 17Să păziți cu atenție poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, învățăturile și hotărârile pe care vi le-a dat. 18Să faci ce este drept și bine înaintea Domnului, ca să-ți meargă bine și să intri în stăpânirea acelei țări bune pe care El a promis-o, prin jurământ, strămoșilor tăi 19și, astfel, să-i alungi dinaintea ta pe toți dușmanii tăi, după cum a spus Domnul.

20Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă aceste învățături, hotărâri și judecăți, pe care vi le-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru?», 21să-i răspunzi fiului tău astfel: «Noi eram sclavi ai lui Faraon în Egipt, iar Domnul ne-a scos din Egipt cu mână puternică. 22Înaintea ochilor noștri Domnul a făcut semne, minuni mari și dezastre împotriva Egiptului, împotriva lui Faraon și a întregii lui case. 23El ne-a scos de acolo ca să ne ducă în țara pe care a promis-o prin jurământ strămoșilor noștri. 24Domnul ne-a poruncit să împlinim toate aceste hotărâri și să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne fie bine în toate zilele și să ne țină în viață, așa cum a făcut până în ziua aceasta. 25Iar, dacă vom avea grijă să împlinim toate poruncile acestea înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, așa cum ne-a poruncit El, aceasta va fi dreptate pentru noi».

Leviticul 21

Reglementări speciale pentru preoți

1 Domnul i-a zis lui Moise: „Vorbește-le preoților, fiii lui Aaron, și spune-le: «Niciun preot să nu se pângărească, atingându-se de vreun mort din poporul său, 2decât dacă este vorba de rudele lui cele mai apropiate: mama, tatăl, fiul, fata, fratele 3și sora lui, care, fecioară fiind, încă mai locuiește în casa părintească și n-a avut soț; pentru ea se poate pângări. 4Dar, ca lider în poporul său, să nu se pângărească, și să nu ajungă astfel necurat.

5 Preoții să nu se radă pe cap, să nu-și taie perciunii și să nu-și facă tăieturi în piele. 6Să fie sfinți pentru Dumnezeul lor și să nu batjocorească Numele Dumnezeului lor, căci ei aduc Domnului jertfele mistuite de foc, pâinea Dumnezeului lor; de aceea să fie sfinți.

7Ei să nu ia în căsătorie o prostituată sau o femeie care s-a pângărit, nici o femeie divorțată de soțul ei. Căci preotul este sfânt pentru Dumnezeul lui. 8Prin urmare, să-l privești ca sfânt, pentru că el aduce pâinea Dumnezeului vostru. Preotul să fie considerat sfânt de către tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, Care vă sfințesc.

9Dacă fata unui preot se pângărește prostituându-se, ea își dezonorează tatăl. Să fie arsă în foc.

10 Cel ce este mare preot între frații săi, pe capul căruia a fost turnat uleiul pentru ungere și care a fost pus deoparte să poarte veșmintele, să nu-și descopere capul și să nu-și sfâșie veșmintele. 11Să nu se apropie de niciun mort; să nu se pângărească nici chiar pentru tatăl sau mama sa. 12Să nu iasă din Sfântul Lăcaș și să nu întineze Sfântul Lăcaș al Dumnezeului său, fiindcă el a fost consacrat pentru slujire prin uleiul pentru ungere al Dumnezeului său. Eu sunt Domnul.

13Să se căsătorească doar cu o fecioară. 14Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie divorțată, nici cu o femeie care s-a pângărit sau cu o prostituată, ci să ia de soție o fecioară din poporul său, 15ca astfel să nu-și întineze urmașii în poporul său. Căci Eu sunt Domnul Care-l sfințesc»“.

16 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 17„Spune-i lui Aaron: «Niciun bărbat dintre urmașii tăi, de-a lungul generațiilor lor, care va avea vreun cusur, să nu se apropie să aducă pâinea Dumnezeului său. 18Niciun bărbat care va avea vreo infirmitate să nu se apropie, niciun bărbat care va fi orb sau șchiop sau cu fața mutilată sau cu vreo parte a corpului mai lungă 19și niciun bărbat care va avea piciorul rupt sau mâna ruptă 20sau care va fi cocoșat sau pitic sau cu albeață la ochi sau cu eczemă sau cu râie sau cu boașe zdrobite. 21Niciun bărbat dintre urmașii preotului Aaron, care va avea vreo infirmitate, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfe mistuite de foc. Are o infirmitate; prin urmare, să nu se apropie ca să aducă pâinea Dumnezeului său. 22El va putea să mănânce din pâinea Dumnezeului său, atât din cea preasfântă, cât și din cea sfântă. 23Însă nu va avea voie să se apropie de draperia despărțitoare sau de altar, fiindcă are o infirmitate. Să nu-Mi întineze locurile Mele sfinte, căci Eu sunt Domnul Care le sfințesc»“.

24Așa le-a vorbit Moise lui Aaron, fiilor acestuia și tuturor fiilor lui Israel.

Iov 40

1 Domnul i-a răspuns lui Iov și a zis:

2„Cel ce se ceartă cu Cel Atotputernic Îi va da Lui învățătură?

Acela care Îl mustră pe Dumnezeu trebuie să-I răspundă!“.

3Atunci Iov I-a răspuns Domnului:

4„Iată, eu sunt neînsemnat! Ce-aș putea să-Ți răspund?

Îmi acopăr gura cu mâna.

5Am vorbit o dată, deci nu voi mai răspunde;

de două ori, dar nu voi continua“.

6 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, zicând:

7„Pregătește-te să stai înaintea Mea ca un bărbat,

ca Eu să te întreb și tu să Mă înveți.

8Vei desconsidera oare judecata Mea?

Mă vei condamna pentru a te îndreptăți tu?

9Ai tu un braț ca al lui Dumnezeu

și poate tuna glasul tău ca al Lui?

10Împodobește-te cu maiestate și mărire;

îmbracă-te cu splendoare și măreție.

11Varsă-ți șuvoiul mâniei tale;

uită-te la toți cei mândri și umilește-i.

12Uită-te la toți cei mândri și doboară-i;

zdrobește-i pe cei răi acolo unde stau;

13ascunde-i pe toți împreună în țărână;

îngroapă-le fața într-un loc ascuns.

14Și Eu voi mărturisi atunci

că dreapta ta te poate salva.

15Uită-te la behemot,

pe care l-am creat ca să fie cu tine.

El mănâncă iarbă ca un bou.

16Iată ce putere are în coapse

și ce forță are în mușchii abdomenului său.

17Își îndoaie coada tare ca un cedru,

iar tendoanele coapselor sale sunt întrețesute.

18Oasele lui sunt țevi de bronz,

iar părțile trupului lui sunt ca niște drugi de fier.

19El este cel dintâi între lucrările lui Dumnezeu.

Să-Și aducă aproape sabia Cel Ce l-a făcut!

20Căci munții îi dau hrană,

acolo unde se joacă toate vietățile câmpului.

21Se culcă sub lotus,

între trestii și în mlaștină.

22Lotusul îl acoperă cu umbra lui;

sălciile râului îl înconjoară.

23Iată, când râul se dezlănțuie, el nu se înspăimântă;

stă încrezător chiar dacă Iordanul se năpustește asupra gurii lui.

24Crezi că-l poți prinde lovindu-l în ochi

sau îi poți străpunge nasul într-o capcană?