Matei 26

Conspirație împotriva lui Isus

(Mc. 14:1‑2; Lc. 22:1‑2; Ioan 11:45‑53)

1După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit“.

3Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa, 4și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.

Ungerea lui Isus la Betania

(Mc. 14:3‑9; Ioan 12:1‑8)

6În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor“.

10Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.

Trădarea lui Iuda

(Mc. 14:10‑11; Lc. 22:3‑6)

14Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. 15El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“. Ei i-au oferit treizeci de arginți. 16De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor.

Masa pascală

(Mc. 14:12‑21; Lc. 22:7‑14, 21‑23; Ioan 13:21‑30)

17În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat:

‒ Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?

18El a răspuns:

‒ Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei»“.

19Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.

Descoperirea trădătorului

(Mc. 14:17‑21; Lc. 22:21‑23)

20Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece.

21În timp ce mâncau, Isus le-a zis:

‒ Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

22Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei a început să-L întrebe:

‒ Nu cumva sunt eu, Doamne?

23Dar Isus, răspunzând, a zis:

‒ Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda. 24Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!

25Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:

‒ Nu cumva sunt eu, Rabbi?

Isus i-a zis:

‒ Tu ai spus-o!

Cina Domnului

(Mc. 14:22‑26; Lc. 22:17‑20; 1 Cor. 11:23‑25)

26În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu“. 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28căci acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu“. 30După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

(Mc. 14:27‑31; Lc. 22:31‑34; Ioan 13:36‑38)

31Atunci Isus le-a zis:

‒ În noaptea aceasta toți veți avea îndoieli cu privire la Mine, pentru că este scris:

„Voi lovi păstorul,

și oile turmei vor fi risipite!“.

32Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.

33Petru, răspunzând, I-a zis:

‒ Chiar dacă toți vor avea îndoieli cu privire la Tine, eu niciodată nu voi avea!

34Isus i-a zis:

‒ Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori.

35Petru I-a răspuns:

‒ Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!

Și toți ucenicii au spus la fel.

Ghetsimani

(Mc. 14:32‑42; Lc. 22:39‑46; Ioan 18:1)

36Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor:

‒ Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!

37I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.

38Atunci le-a zis:

‒ Sufletul Meu este foarte mâhnit, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!

39Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“.

40Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.

El i-a zis lui Petru:

‒ Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul, într-adevăr, este dornic, dar trupul este neputincios.

42S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“.

43A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.

44I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.

45Atunci a venit la ucenici și le-a zis:

‒ Încă mai dormiți și vă odihniți? Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează.

Arestarea lui Isus

(Mc. 14:43‑50; Lc. 22:47‑53; Ioan 18:3‑11)

47În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“.

49El s-a apropiat imediat de Isus și a zis:

‒ Plecăciune, Rabbi!

Și L-a sărutat îndelung pe obraji.

50Isus i-a zis:

‒ Prietene, fă potrivit cu ceea ce ai venit să faci!

Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.

52Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“.

55În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? În fiecare zi ședeam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! 56Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților“.

Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.

Isus înaintea Sinedriului

(Mc. 14:53‑65; Lc. 22:54‑55, 63‑71; Ioan 18:12‑13, 19‑24)

57Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.

59Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși.

La urmă, au venit doi 61care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile»“.

62Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:

‒ Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?

63Dar Isus tăcea.

Marele preot i-a zis:

‒ Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!

64Isus i-a răspuns:

‒ Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,

de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului

șezând la dreapta Puterii

și venind pe norii cerului.

65Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:

‒ A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce părere aveți?

Ei au răspuns, zicând:

‒ Merită să fie pedepsit cu moartea!

67Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“.

Lepădarea lui Petru

(Mc. 14:66‑72; Lc. 22:54‑62; Ioan 18:15‑18, 25‑27)

69Petru însă stătea afară, în curte.

O slujnică s-a apropiat de el, zicând:

‒ Și tu erai cu Isus galileeanul!

70Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:

‒ Nu știu despre ce vorbești!

71În timp ce se îndrepta spre poartă, l-a văzut o altă slujnică. Ea le-a zis celor de acolo:

‒ Acesta era cu Isus nazarineanul.

72Dar el a negat din nou cu jurământ:

‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta!

73După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:

‒ Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci până și vorbirea te dă de gol!

74Atunci el a început să se blesteme și să jure, zicând:

‒ Nu-L cunosc pe Omul Acesta!

Și imediat a cântat cocoșul. 75Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Isus: „Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. Și, ieșind afară, a plâns mult.

Leviticul 5

1Dacă cineva va păcătui atunci când, deși aude rostirea jurământului în calitate de martor a ceea ce a văzut sau știe, totuși nu declară nimic, va purta pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

2Sau dacă cineva va atinge vreun lucru necurat, fie cadavrul unei vietăți necurate, fie cadavrul unei vite necurate, fie cadavrul unei târâtoare necurate, și lucrul acesta este ascuns de el, va deveni necurat și va fi vinovat.

3Sau dacă cineva va atinge vreo necurăție omenească, orice necurăție prin care cineva poate ajunge necurat, și lucrul acesta este ascuns de el, apoi își va da seama, va fi vinovat.

4Sau dacă cineva va jura, vorbind pripit cu buzele lui, că va face bine sau rău cu privire la orice lucru despre care omul poate vorbi pripit într-un jurământ, și lucrul acesta a fost ascuns de el, apoi își va da seama și se face astfel vinovat de una dintre aceste fapte, 5așadar, dacă cineva se va face vinovat de una dintre aceste fapte, să mărturisească cum a păcătuit. 6Apoi să aducă Domnului jertfa pentru vina lui, pentru păcatul pe care l-a comis, o femelă din turmă, fie oaie sau iadă, ca jertfă pentru păcat, iar preotul să facă ispășire pentru păcatul lui. 7Dacă nu poate aduce o oaie, atunci să aducă Domnului, ca jertfă pentru vina lui, pentru păcatul comis, două turturele sau doi pui de porumbel, una ca jertfă pentru păcat și cealaltă ca ardere-de-tot. 8Să le dea preotului, iar acesta s-o aducă, mai întâi, pe cea care este pentru jertfa pentru păcat. Să-i frângă capul în dreptul gâtului, dar fără să-l desprindă. 9Apoi, să stropească o latură a altarului cu o parte din sângele jertfei pentru păcat, iar restul sângelui să-l scurgă la baza altarului. Aceasta este o jertfă pentru păcat. 10Cea de-a doua turturea s-o ofere ca ardere-de-tot, în conformitate cu reglementările stabilite. Așa să facă preotul ispășire pentru omul acela, pentru păcatul pe care l-a comis, și va fi iertat. 11Dacă nu poate aduce nici cele două turturele sau doi pui de porumbel, va aduce ca ofrandă, pentru păcatul pe care l-a comis, o jertfă pentru păcat din a zecea parte dintr-o efă de făină aleasă. Să nu pună nici ulei și nici tămâie pe ea, căci este o jertfă pentru păcat. 12S-o ducă la preot și preotul să ia un pumn de făină ca jertfă de aducere-aminte și s-o ardă pe altar deasupra jertfelor mistuite de foc pentru Domnul. Aceasta este o jertfă pentru păcat.

13Așa să facă preotul ispășire pentru oricare din aceste păcate, pe care omul acela le-a comis, și va fi iertat. Ceea ce va mai rămâne din jertfa aceasta să fie a preotului, ca la darul de mâncare»“.

Jertfa pentru vină

14 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 15„Dacă cineva va arăta necredincioșie și va păcătui fără voie față de oricare din lucrurile sfinte ale Domnului, atunci să aducă Domnului ca jertfă pentru vină un berbec fără cusur din turmă, a cărui valoare în șecheli de argint să o apreciezi tu după valoarea șechelului Lăcașului. Aceasta este o jertfă pentru vină. 16El să plătească pentru păcatul comis față de lucrurile sfinte, adăugând încă o a cincea parte din valoarea berbecului, și s-o dea apoi preotului. Preotul să facă ispășire cu berbecul jertfei pentru vină și omul acela va fi iertat.

17Așadar, dacă cineva va păcătui fără să-și dea seama, făcând împotriva vreuneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, va fi vinovat și își va purta astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui. 18Să aducă preotului, ca jertfă pentru vină, un berbec fără cusur din turmă, la aprecierea ta. Preotul să facă ispășire în locul lui pentru greșeala pe care a făcut-o fără să fi știut, și acesta va fi iertat. 19Aceasta este o jertfă pentru vină. Omul acesta s-a făcut vinovat față de Domnul“.

Iov 17

1Duhul meu este zdrobit;

zilele mele se sting;

mă așteaptă mormintele.

2Nu sunt batjocoritori în jurul meu?

Ochii mei trebuie să privească la răzvrătirea lor.

3Te rog, pledează pentru mine!

Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?

4Pentru că le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă,

de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.

5Copiilor celui ce-și trădează prietenii pentru câștig,

li se vor închide ochii.

6El m-a făcut de batjocură printre oameni,

și am devenit unul în fața căruia se scuipă.

7Ochii mi se-ntunecă de durere

și toate părțile trupului meu sunt ca o umbră.

8Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;

cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.

9Totuși, cel drept își va menține calea,

și cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.

10Cât despre voi toți, întoarceți-vă, veniți acum!

Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.

11Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit,

chiar și dorințele inimii mele.

12 Oamenii aceștia fac din noapte zi,

iar în prezența întunericului zic: «Lumina este aproape!».

13Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,

dacă îmi întind culcușul în întuneric,

14dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»

și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,

15unde mai este atunci speranța mea?

Cine va vedea speranța mea?

16Va coborî ea la porțile Locuinței Morților?

Vom coborî împreună în țărână?“.

Psalmii 27

Al lui David

1 Domnul este lumina și mântuirea mea;

de cine să mă tem?

Domnul este refugiul vieții mele;

de cine să-mi fie frică?

2Când se apropie răufăcătorii de mine

ca să-mi devoreze carnea,

tocmai ei, asupritorii și dușmanii mei,

se împiedică și cad.

3Chiar dacă o armată și-ar așeza tabăra împotriva mea,

inima mea nu s-ar teme.

Chiar dacă s-ar porni război împotriva mea,

chiar și atunci aș fi încrezător.

4Un singur lucru am cerut de la Domnul

și-l caut cu insistență:

să locuiesc în Casa Domnului

în toate zilele vieții mele,

ca să privesc frumusețea Domnului

și să-L caut în Templul Lui.

5Căci El mă va ascunde în Coliba Sa în ziua cea rea,

mă va acoperi în locul tainic al Cortului Său

și mă va înălța pe o stâncă.

6Deja mi se înalță capul deasupra dușmanilor

care sunt în jurul meu.

De aceea voi aduce jertfe în Cortul Lui cu strigăte de bucurie.

Voi cânta și Îl voi lăuda pe Domnul.

7 Doamne, ascultă-mi glasul când Te chem,

arată-Ți bunăvoința față de mine și răspunde-mi!

8Inima îmi spune din partea Ta:

„Caută fața Mea!“.

Doamne, fața Ta o caut!

9Nu-Ți ascunde fața de mine,

nu îndepărta cu mânie pe slujitorul Tău!

Tu ai fost ajutorul meu.

Nu mă lăsa și nu mă părăsi,

Dumnezeul mântuirii mele!

10Căci tatăl meu și mama mea m-au părăsit,

dar Domnul mă primește.

11 Doamne, învață-mă calea Ta,

condu-mă pe cărarea cea netedă,

din cauza celor ce mă pândesc.

12Nu mă lăsa în voia dușmanilor mei,

căci împotriva mea se ridică niște martori mincinoși

care suflă violență.

13O, dacă n-aș fi crezut că voi vedea bunătatea Domnului

pe pământul celor vii…!

14Pune-ți speranța în Domnul!

Fii tare și încurajează-ți inima!

Pune-ți speranța în Domnul!