14 Ianuarie

Luca 2:1-381 În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezarul August, ca să se facă o numărătoare a toată lumea.

2 Această numărătoare s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius.

3 Și mergeau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa.

4 Iosif s-a suit și el din Galilea, din cetatea Nazaret, în Iudea, în cetatea lui David, care se cheamă Betleem, pentru că era din casa și din neamul lui David,

5 ca să se înscrie împreună cu Maria, soția sa, care era însărcinată.

6 Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele când ea trebuia să nască.

7 Și a născut pe Întâiul ei născut, L-a înfășat și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de oaspeți nu era loc pentru ei.

8 În ținutul acela erau niște păstori, care stăteau afară pe câmp și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

9 Și iată că un înger al Domnului s-a arătat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înspăimântat foarte tare.

10 Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci iată că vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru toată poporul:

11 astăzi vi S-a născut în cetatea lui David un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

12 Și iată un semn, care vă va ajuta să-L recunoașteți: veți găsi un Prunc înfășat și culcat într-o iesle.”

13 Și deodată s-a unit cu îngerul o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând:

14 „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte, și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!”

15 După ce îngerii au plecat de la ei și s-au întors în cer, păstorii ziceau unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem, să vedem lucrul acesta întâmplat, pe care ni l-a făcut cunoscut Domnul.”

16 Și s-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle.

17 După ce L-au văzut, au făcut cunoscut tuturor cele ce li se spuseseră cu privire la Pruncul acesta.

18 Și toți cei ce auzeau se mirau de lucrurile spuse lor de către păstori.

19 Iar Maria păstra toate aceste lucruri și le cumpănea în inima ei.

20 Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le auziseră și le văzuseră întocmai cum li se spusese.

21 După opt zile, când a venit vremea să-L taie împrejur, I s-a pus numele Isus, nume dat de înger înainte ca să-L zămislească în pântece.

22 Și, după ce s-au împlinit zilele rânduite de Legea lui Moise pentru curățirea lor, L-au adus la Ierusalim, ca să-L înfățișeze Domnului

23 (după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului”),

24 și să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi porumbei tineri, cum este scris în Legea Domnului.

25 Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta era neprihănit și temător de Dumnezeu și aștepta mângâierea lui Israel. Duhul Sfânt era cu el.

26 Lui îi spusese Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

27 El a venit în Templu, mânat de Duhul; și, când au adus părinții pe Pruncul Isus, ca să facă cu El după obiceiul Legii,

28 Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis:

29 „Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace;

30 căci ochii mei au văzut mântuirea Ta,

31 pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor:

32 lumină de descoperire pentru Neamuri și slavă pentru poporul Tău, Israel.”

33 Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.

34 Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată că Pruncul acesta va fi pus ca prilej de cădere și ridicare pentru mulți din Israel și ca un semn care va stârni împotrivire,

35 și prin sufletul tău va trece o sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.”

36 Era și o prorociță, Ana, fiica lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și după ce trăise cu bărbatul ei șapte ani de la fecioria ei,

37 rămăsese văduvă și acum era în vârstă de optzeci și patru de ani. Ea nu se despărțea de Templu și slujea noaptea și ziua lui Dumnezeu, prin post și rugăciuni.

38 Venind ea în același ceas, a început să laude pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau izbăvirea Ierusalimului.

Exodul 13

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis:

2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt orice întâi născut, orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.”

3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncați pâine dospită.

4 Astăzi ieșiți, în luna spicelor.

5 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, a hetiților, a amorreilor, a heviților și a iebusiților, pe care a jurat părinților tăi că ți-o va da, o țară unde curge lapte și miere, să slujești slujba aceasta în luna aceasta.

6 Șapte zile să mănânci azimi, și în ziua a șaptea să fie o sărbătoare închinată Domnului.

7 Șapte zile să se mănânce azimi, și să nu se vadă la tine pâine dospită, nici aluat să nu se vadă la tine în toată întinderea hotarelor tale.

8 Să spui fiului tău în ziua aceea: „Iată ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.”

9 Să-ți fie ca un semn pe mână și ca o aducere-aminte între ochi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt.

10 Să ții legea aceasta la vremea ei, din an în an.

11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da,

12 să închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului.

13 Să răscumperi cu un miel pe întâiul născut al măgării; iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Pe toți întâii născuți ai fiilor tăi să-i răscumperi.

14 Și, când te va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?”, să-i răspunzi: „Cu mână puternică ne-a scos Domnul din Egipt, din casa robiei.

15 Căci, când Faraon s-a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, Domnul a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, atât pe întâii născuți ai oamenilor, cât și pe întâii născuți ai dobitoacelor. De aceea jertfesc Domnului orice parte bărbătească dintre întâii născuți ai dobitoacelor, iar pe întâii născuți ai fiilor mei îi răscumpăr.”

16 Să-ți fie ca un semn pe mână și ca niște fruntare între ochi; căci Domnul ne-a scos cu mână puternică din Egipt.”

17 Când Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care duce în țara filistenilor, măcar că era cel mai scurt; căci Dumnezeu a zis: „S-ar putea să-i pară rău poporului, când va vedea război, și să se întoarcă în Egipt.”

18 Ci Dumnezeu a dus pe popor pe ocol prin drumul care duce spre pustia de la Marea Roșie. Copiii lui Israel s-au suit înarmați din țara Egiptului.

19 Moise luase cu el osemintele lui Iosif, căci acesta pusese pe copiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu Își va aduce negreșit aminte de voi; atunci să luați osemintele mele de aici cu voi.”

20 Au plecat din Sucot și au tăbărât în Etam, la marginea pustiei.

21 Domnul mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea.

22 Stâlpul de nor nu se depărta de dinaintea poporului ziua, nici stâlpul de foc noaptea.

Leviticul 12

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis:

2 „Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Când o femeie va rămâne însărcinată și va naște un copil de parte bărbătească, să fie necurată șapte zile; să fie necurată ca în zilele necurăției ei lunare.

3 În ziua a opta, pruncul să fie tăiat împrejur.

4 Apoi să rămână ea treizeci și trei de zile ca să-și curețe sângele; să nu se atingă de niciun lucru sfânt și să nu vină la sfântul locaș până nu se vor împlini zilele curățirii ei.

5 Dacă va naște o fată, să fie necurată două săptămâni, ca la vremea necurăției ei; apoi să rămână șaizeci și șase de zile ca să-și curețe sângele.

6 După ce se vor împlini zilele curățirii ei pentru un fiu sau pentru o fată, să aducă la ușa cortului întâlnirii, înaintea preotului, un miel de un an ca ardere de tot și un porumbel tânăr sau o turturică drept jertfă de ispășire.

7 Preotul să le aducă jertfă înaintea Domnului și să facă ispășire pentru ea; și va fi curățită de izvorul sângelui ei. Aceasta este legea pentru femeia care naște un copil de parte bărbătească sau de parte femeiască.

8 Dacă nu va avea destule mijloace ca să aducă un miel, să aducă două turturele sau doi porumbei tineri, unul ca ardere de tot și altul ca jertfă de ispășire. Preotul să facă ispășire pentru ea, și va fi curățită.”

2 Cronici 7

1 Când și-a isprăvit Solomon rugăciunea, s-a coborât foc din cer și a mistuit arderea de tot și jertfele; și slava Domnului a umplut casa.

2 Preoții nu puteau să intre în Casa Domnului, căci slava Domnului umplea Casa Domnului.

3 Toți copiii lui Israel, văzând coborârea focului și slava Domnului peste Casă, s-au aruncat cu fața la pământ pe pardoseala Casei, s-au închinat și au lăudat pe Domnul, zicând: „Căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!”

4 Atunci împăratul și tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului.

5 Împăratul Solomon a junghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au făcut împăratul și tot poporul sfințirea Casei lui Dumnezeu.

6 Preoții stăteau la locul lor, și tot astfel și leviții, cu instrumentele cântării Domnului, pe care le făcuse împăratul David ca să laude pe Domnul și să zică: „Căci în veac ține îndurarea Lui!” când a dat David prin ei laude. În fața lor se aflau preoții, sunând din trâmbițe, și toți copiii lui Israel stăteau în picioare.

7 Solomon a sfințit mijlocul curții care era înaintea Casei Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, grăsimile jertfelor de mulțumire și arderile de pace, pentru că altarul de aramă pe care-l făcuse Solomon nu putea să cuprindă arderile de tot, darul de mâncare și grăsimile.

8 În vremea aceea, Solomon a prăznuit sărbătoarea timp de șapte zile, și tot Israelul era cu el, o foarte mare adunare, venită de la intrarea Hamat până la pârâul Egiptului.

9 În ziua a opta au ținut o adunare de sărbătoare, căci sfințiseră altarul timp de șapte zile și ținuseră sărbătoarea timp de șapte zile.

10 În ziua a douăzeci și treia a lunii a șaptea, a dat drumul poporului la corturile lor, bucuroși și cu inima veselă pentru binele pe care-l făcuse Domnul lui David, lui Solomon și poporului Său, Israel.

11 Astfel și-a isprăvit Solomon Casa Domnului și casa împăratului; și a dus la bun sfârșit tot ce plănuise să facă în Casa Domnului și în casa lui.

12 Domnul S-a arătat noaptea lui Solomon și i-a zis: „Am ascultat rugăciunea ta și am ales locul acesta ca să fie o Casă de jertfe.

13 Când voi închide cerul și nu va fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să roadă țara, când voi trimite ciuma în poporul Meu,

14 dacă se va smeri poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, dacă se va ruga, dacă va căuta Fața Mea și se va întoarce de la căile lui cele rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi vindeca țara.

15 Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugăciunea care se va face în locul acesta.

16 Acum am ales și am sfințit Casa aceasta, ca Numele Meu să fie acolo pentru totdeauna; ochii și inima Mea vor fi acolo în toate zilele.

17 Și tu, dacă vei umbla înaintea Mea cum a umblat tatăl tău David, făcând tot ce ți-am poruncit, și dacă vei păzi legile și poruncile Mele,

18 voi întări scaunul de domnie al împărăției tale, după legământul pe care l-am făcut lui David, tatăl tău, când am zis: „Nu-ți va lipsi un urmaș care să stăpânească peste Israel.”

19 Dar dacă vă veți întoarce de la Mine, dacă nu veți păzi legile și poruncile Mele pe care vi le-am dat, ci veți merge și veți sluji altor dumnezei și vă veți închina lor,

20 vă voi smulge din țara Mea pe care v-am dat-o; voi lepăda din fața Mea Casa pe care am sfințit-o Numelui Meu și o voi face de batjocură și de râs printre toate popoarele.

21 Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta, care va fi o dărâmătură, va rămâne uimit și va zice: „Pentru ce a făcut Domnul așa țării acesteia și Casei acesteia?”

22 Și li se va răspunde: „Fiindcă au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care i-a scos din țara Egiptului, s-au alipit de alți dumnezei, li s-au închinat și le-au slujit; de aceea a adus Domnul peste ei toate relele acestea.”