Isaia 46, Apocalipsa 16

Isaia 46

Idolii Babilonului nu au nicio putere

1Bel se apleacă, Nebo se îndoaie.

Idolii lor sunt puși pe animale și pe vite;

idolii pe care-i purtați sunt o povară

pentru animalele obosite.

2Se îndoaie, se apleacă împreună;

nu pot să salveze povara,

ei înșiși mergând în captivitate.

3„Ascultați-Mă, Casă a lui Iacov

și întreaga rămășiță a Casei lui Israel,

voi, cei pe care v-am purtat încă de la naștere,

cei pe care v-am ridicat de la pântec!

4Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același,

până veți încărunți vă voi purta.

Eu v-am făcut și Eu vă voi sprijini;

vă voi purta și vă voi scăpa.

5Cu cine Mă veți asemăna și Mă veți face deopotrivă?

Cu cine Mă veți compara, ca să ne asemănăm?

6Unii varsă aurul din sac,

și cântăresc argintul în cumpănă,

plătesc un rafinor, care-l transformă într-un dumnezeu,

apoi se închină și se pleacă înaintea lui.

7Îl pun pe umeri și-l poartă,

îl așază la locul lui și acolo rămâne;

nu se poate mișca de la locul lui.

Dacă strigă cineva la el, nu-i răspunde,

nici nu-l salvează din necaz.

8Amintiți-vă acest lucru și cugetați la el!

Gândiți-vă din nou la el, răzvrătiților!

9Amintiți-vă lucrurile de la început, din vechime,

căci Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul!

Eu sunt Dumnezeu, și nu este altul ca Mine!

10Eu fac cunoscut de la început sfârșitul

și, din vremuri străvechi,

descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat,

zicând: «Planul Meu rămâne să se împlinească;

voi face tot ceea ce doresc!».

11Eu chem din est o pasăre de pradă

și, dintr-o țară îndepărtată,

aduc omul care Îmi va împlini planul.

Ce am spus, voi duce la îndeplinire

și ce am plănuit, voi face.

12Ascultați-Mă, oameni cu inima încăpățânată,

voi, care sunteți departe de dreptate!

13Îmi aduc aproape dreptatea; ea nu este departe,

iar mântuirea Mea nu va întârzia.

Voi pune în Sion mântuirea,

voi da Israelului măreția Mea.

Apocalipsa 16

Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu

1Am auzit un glas puternic zicându-le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“.

2Primul s-a dus și și-a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.

3Al doilea și-a vărsat vasul în mare și ea s-a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.

4Al treilea și-a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s-au transformat în sânge.

5L-am auzit pe îngerul apelor zicând:

„Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt,

pentru că ai judecat aceste lucruri.

6Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,

le-ai dat și Tu să bea sânge!

Merită aceasta!“.

7Și am auzit altarul zicând:

„Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,

judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“.

8Al patrulea și-a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s-a dat voie să-i ardă pe oameni cu foc. 9Oamenii au fost arși de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Ei nu s-au pocăit și nu L-au glorificat.

10Al cincilea și-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și-au mușcat limbile de durere 11și L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s-au pocăit de faptele lor.

12Al șaselea și-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor care vin din est.

13Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals. 14Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.

15„Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și oamenii să nu-i vadă rușinea“.

16I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“.

17Al șaptelea și-a vărsat vasul în aer. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S-a terminat!“. 18Au avut loc fulgere, sunete și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a mai fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile națiunilor s-au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui. 20Orice insulă a fugit, iar munții n-au mai fost găsiți. 21Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.