top of page
Caută

14 Martie


Exod 26, Ioan 5


 

Exod 26

Cortul

1Cortul să-l faci din zece covoare de in subțire răsucit și din materii vopsite în albastru, purpuriu și cârmâziu; pe el să faci heruvimi lucrați cu măiestrie. 2Lungimea unui covor să fie de douăzeci și opt de coți, iar lățimea unui covor să fie de patru coți; toate covoarele să aibă aceeași măsură. 3Cinci dintre aceste covoare să fie prinse împreună, iar celelalte cinci covoare să fie, de asemenea, prinse împreună. 4La marginea covorului cu care se sfârșește cea dintâi împreunare de covoare, să faci niște chiotori albastre; tot așa să faci și la marginea covorului cu care se sfârșește a doua împreunare de covoare. 5La cel dintâi covor să faci cincizeci de chiotori, iar la marginea covorului cu care se sfârșește a doua împreunare de covoare să faci tot cincizeci de chiotori. Chiotorile acestea să se potrivească unele cu altele și să vină față în față. 6Apoi să faci cincizeci de copci de aur și cu copcile acestea să prinzi covoarele unul de altul, așa încât cortul să alcătuiască un întreg. 7Să mai faci niște covoare de păr de capră, ca să slujească de acoperiș peste cort; să faci unsprezece covoare de acestea. 8Lungimea fiecărui covor să fie de treizeci de coți și lățimea fiecărui covor să fie de patru coți; toate cele unsprezece covoare să aibă aceeași măsură. 9Pe cinci dintre aceste covoare să le legi împreună deosebit și pe celelalte șase deosebit, iar pe al șaselea covor să-l îndoiești în fața cortului. 10Să pui apoi cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârșește cea dintâi împreunare de covoare și cincizeci de chiotori la marginea covorului cu care se sfârșește a doua împreunare de covoare. 11Să faci cincizeci de copci de aramă și să pui copcile în chiotori. Să împreuni astfel acoperișul cortului, așa încât să alcătuiască un întreg. 12Fiindcă va mai trece ceva din covoarele acoperișului cortului, jumătate din ce trece dintr-un covor să acopere partea dinapoi a cortului, 13iar ce mai trece din lungimea celorlalte covoare ale acoperișului cortului să cadă câte un cot de o parte și un cot de cealaltă parte, peste cele două laturi ale cortului, așa încât să le acopere. 14Să mai faci apoi pentru acoperișul cortului o învelitoare din piei de berbeci vopsite în roșu și peste ea o învelitoare de piei de vițel de mare. 15Apoi să faci niște scânduri pentru cort; scândurile acestea să fie din lemn de salcâm, puse în picioare. 16Lungimea fiecărei scânduri să fie de zece coți și lățimea fiecărei scânduri să fie de un cot și jumătate. 17Fiecare scândură să aibă două urechi unite una cu alta; așa să faci la toate scândurile cortului. 18Să faci douăzeci de scânduri pentru cort înspre latura de miazăzi. 19Sub cele douăzeci de scânduri, să pui patruzeci de picioare de argint, câte două picioare sub fiecare scândură pentru cele două urechi ale ei. 20Pentru a doua latură a cortului, latura de miazănoapte, de asemenea, să faci douăzeci de scânduri, 21împreună cu cele patruzeci de picioare de argint ale lor: câte două picioare sub fiecare scândură. 22Pentru fundul cortului, înspre latura de apus, să faci șase scânduri. 23Să mai faci două scânduri pentru unghiurile din fundul cortului; 24să fie câte două la un loc, începând de jos, și bine legate la vârf cu un cerc; amândouă aceste scânduri, care sunt puse în cele două unghiuri, să fie la fel. 25Vor fi astfel opt scânduri, cu picioarele lor de argint, adică șaisprezece picioare, câte două picioare sub fiecare scândură. 26Să faci apoi cinci drugi de lemn de salcâm pentru scândurile uneia din părțile cortului, 27cinci drugi pentru scândurile din a doua parte a cortului și cinci drugi pentru scândurile din partea din fundul cortului dinspre apus. 28Drugul de la mijloc să ajungă de la un capăt la celălalt al scândurilor. 29Să poleiești scândurile cu aur și verigile în care vor intra drugii să le faci de aur, iar drugii să-i poleiești tot cu aur. 30Cortul să-l faci după chipul care ți s-a arătat pe munte.

Cele două perdele

31Să faci apoi o perdea albastră, purpurie și cârmâzie și de in subțire răsucit; să fie lucrată cu măiestrie și să aibă pe ea heruvimi. 32S-o prinzi de patru stâlpi de salcâm poleiți cu aur; stâlpii aceștia să aibă niște cârlige de aur și să stea pe patru picioare de argint. 33Să atârni perdeaua de copci, și în dosul perdelei să vâri chivotul mărturiei: perdeaua să facă despărțirea între Locul Sfânt și Locul Preasfânt. 34Să pui capacul ispășirii pe chivotul mărturiei, în Locul Preasfânt. 35Masa s-o pui dincoace de perdea și sfeșnicul în fața mesei, în partea dinspre miazăzi a cortului, iar masa s-o pui înspre partea de miazănoapte. 36La intrarea cortului, să mai faci o perdea albastră, purpurie și cârmâzie și de in subțire răsucit; aceasta să fie o lucrare de cusătură la gherghef. 37Pentru perdeaua aceasta să faci cinci stâlpi de salcâm și să-i îmbraci cu aur; stâlpii aceștia să aibă cârlige de aur și să torni pentru ei cinci picioare de aramă.


Luca 5

Pescuirea minunată

1Pe când Se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, 2Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele. 3S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat s-o depărteze puțin de la țărm. Apoi, a șezut jos și învăța pe noroade din corabie. 4Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: „Depărteaz-o la adânc și aruncați-vă mrejele pentru pescuire.” 5Drept răspuns, Simon I-a zis: „Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și n-am prins nimic, dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!” 6După ce le-au aruncat, au prins o așa de mare mulțime de pești că începeau să li se rupă mrejele. 7Au făcut semn tovarășilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit și au umplut amândouă corăbiile, așa că au început să se afunde corăbiile. 8Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” 9Fiindcă îl apucase spaima pe el și pe toți cei ce erau cu el din pricina pescuirii pe care o făcuseră. 10Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarășii lui Simon. Atunci, Isus a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” 11Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul și au mers după El.

Vindecarea unui lepros

12Isus era într-una din cetăți. Și iată că un om plin de lepră, cum L-a văzut, s-a aruncat cu fața la pământ, L-a rugat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești.” 13Isus a întins mâna, S-a atins de el și i-a zis: „Da, voiesc, fii curățit!” Îndată l-a lăsat lepra. 14Apoi, i-a poruncit să nu spună nimănui. „Ci du-te”, i-a zis El, „de te arată preotului și adu, pentru curățirea ta, ce a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei.” 15Se răspândea tot mai mult vestea despre El, și oamenii se strângeau cu grămada ca să-L asculte și să fie vindecați de bolile lor. 16Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

17Într-una din zile, Isus învăța pe noroade. Niște farisei și învățători ai Legii, care veniseră din toate satele Galileii și Iudeii și din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece. 18Și iată că niște oameni purtau într-un pat pe un slăbănog și căutau să-l ducă înăuntru, ca să-l pună înaintea Lui. 19Fiindcă n-aveau pe unde să-l ducă înăuntru, din pricina norodului, s-au suit pe acoperișul casei și l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus. 20Când le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sunt iertate!” 21Cărturarii și fariseii au început să cârtească și să zică în ei înșiși: „Cine este acesta de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decât singur Dumnezeu?” 22Isus, care le-a cunoscut gândurile, a luat cuvântul și le-a zis: „Pentru ce cârtiți în inimile voastre? 23Ce este mai lesne: a zice: ‘Păcatele îți sunt iertate’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă’? 24Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, ție îți poruncesc”, a zis El slăbănogului, „scoală-te, ridică-ți patul și du-te acasă.” 25Și numaidecât, slăbănogul s-a sculat în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s-a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu. 26Toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu; plini de frică ziceau: „Azi am văzut lucruri nemaipomenite.”

Chemarea lui Levi

27După aceea, Isus a ieșit afară și a văzut pe un vameș, numit Levi, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!” 28Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El. 29Levi I-a făcut un ospăț mare la el în casă; și o mulțime de vameși și de alți oaspeți ședeau la masă cu ei. 30Fariseii și cărturarii cârteau și ziceau ucenicilor Lui: „Pentru ce mâncați și beți împreună cu vameșii și cu păcătoșii?” 31Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 32N-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși.”

Întrebarea despre post

33Ei I-au zis: „Ucenicii lui Ioan, ca și ai fariseilor, postesc des și fac rugăciuni, pe când ai Tăi mănâncă și beau.” 34El le-a răspuns: „Oare puteți face pe nuntași să postească în timpul când mirele este cu ei? 35Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti în acele zile.” 36Le-a spus și o pildă: „Nimeni nu rupe dintr-o haină nouă un petic ca să-l pună la o haină veche; altminteri, rupe și haina cea nouă și nici peticul luat de la ea nu se potrivește la cea veche. 37Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc; 38ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi și amândouă se păstrează. 39Și nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voiește vin nou, căci zice: ‘Este mai bun cel vechi.’”

0 comentarii

Comments


bottom of page