Isaia 5, 6 - Evrei 13 Isaia

Isaia 5

O cântare despre via Domnului

1Voi cânta Preaiubitului meu

o cântare despre via Lui:

Iubitul meu avea o vie

pe un deal fertil.

2A săpat-o, a curățat-o de pietre

și a plantat în ea cele mai alese vițe.

I-a construit un turn de pază

și a săpat o presă de struguri în ea.

Apoi a așteptat să facă struguri buni,

dar ea a făcut struguri sălbatici.

3„Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda,

judecați, vă rog, între Mine și via Mea.

4Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele

și nu i-am făcut?

De ce a făcut struguri sălbatici

când Eu Mă așteptam să facă struguri buni?

5Acum vă voi spune

ce voi face cu via Mea:

îi voi îndepărta gardul,

și ea va fi lăsată pentru pășune;

îi voi dărâma zidul,

și ea va fi călcată în picioare.

6O voi transforma într-un deșert;

nu va mai fi curățată, nici săpată,

iar în ea vor crește mărăcini și spini.

De asemenea, voi porunci norilor

să nu mai dea ploaie peste ea“.

7Via Domnului Oștirilor

este Casa lui Israel,

iar bărbații lui Iuda

sunt grădina în care Își găsea plăcerea.

El Se aștepta la judecată dreaptă,

și iată că are loc vărsare de sânge;

Se aștepta la dreptate,

dar iată că se aude strigăt de durere.

Păcatul lui Iuda și condamnarea lui

8Vai de voi, cei care înșirați casă după casă

și adăugați teren lângă teren,

până nu mai rămâne loc,

și trăiți singuri în țară!

9 Domnul Oștirilor a jurat în auzul meu:

„Cu siguranță, multe case vor fi pustiite,

case mari și frumoase, în care nu va mai sta nimeni.

10O vie de zece iugăre va da doar un bat,

un homer de sămânță nu va da decât o efă“.

11Vai de cei ce se scoală dimineața

ca să alerge după băutură

și de cei ce stau până noaptea târziu

ca să se înfierbânte de vin.

12Ei au liră și harfă,

tamburină, flaut și vin la ospețele lor,

dar nu iau seama la faptele Domnului

și nu văd lucrarea mâinilor Sale!

13Și, astfel, poporul meu va merge în captivitate

din lipsă de cunoștință.

Conducătorii lui vor ajunge oameni flămânzi,

iar mulțimea lui se va usca de sete.

14De aceea Locuința Morților și-a mărit pofta

și și-a deschis gura peste măsură.

În ea vor coborî nobilii lui Iuda și mulțimea lui,

precum și cei ce petrec și se veselesc.

15Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit,

iar privirile trufașe vor fi smerite.

16Dar Domnul Oștirilor va fi înălțat prin judecată;

Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.

17Atunci mieii vor paște ca pe pășunea lor,

iar nomazii vor mânca printre dărâmăturile bogaților.

18Vai de cei ce trag nelegiuirea cu funiile deșertăciunii

și păcatul – cum ar trage frânghiile de la car!

19Vai de cei ce zic: „Să se grăbească,

să-Și facă repede lucrarea

ca s-o vedem!

Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,

ca noi să-l cunoaștem!“.

20Vai de cei ce numesc răul bine

și binele rău,

întunericul lumină,

și lumina întuneric,

amărăciunea dulceață,

și dulceața amărăciune!

21Vai de cei ce se cred înțelepți

și de cei ce se consideră isteți!

22Vai de cei ce sunt viteji la băut vin

și curajoși la amestecat băuturi tari,

23care, pentru mită, îl achită pe cel rău,

și-i lipsesc de dreptate pe cei drepți!

24De aceea, așa cum flacăra focului arde miriștea

și așa cum iarba uscată piere în flăcări,

tot așa le va putrezi și lor rădăcina,

iar floarea li se va risipi ca țărâna,

pentru că au respins Legea Domnului Oștirilor

și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.

25De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.

El Își ridică mâna împotriva lor și-i doboară.

Munții se clatină

și cadavrele sunt ca gunoiul pe drumuri.

Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a calmat,

iar mâna Sa este încă întinsă.

26El ridică un steag pentru națiunile de departe

și le fluieră de la marginea pământului.

Și iată-le că vin iute și ușor.

27Niciunul nu este obosit și nici nu se împiedică;

niciunul nu ațipește și nici nu doarme.

Niciunul nu are brâul de pe coapse desfăcut

și niciunul nu are cureaua de la sandale ruptă.

28Săgețile lor sunt ascuțite,

toate arcurile lor sunt încordate.

Copitele cailor lor sunt ca de cremene

și roțile carelor lor sunt ca vijelia.

29Urletul lor este ca al unui leu;

urlă ca niște lei tineri.

Răcnesc și înșfacă prada

pe care o iau cu ei și nimeni n-o mai poate scăpa.

30În ziua aceea, națiunile vor răcni asupra lui

ca răcnetul mării.

Dacă cineva se va uita către țară,

va vedea numai întuneric și necaz;

chiar și lumina va fi ascunsă între nori.

Isaia 6

Vedenia și chemarea lui Isaia

1În anul morții regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul Domn șezând pe un tron măreț și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!

Întreg pământul este plin de gloria Lui!“.

4Stâlpii ușilor și pragurile s-au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s-a umplut de fum.

5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“.

6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți-a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit“.

8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:

‒ Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?

Eu am zis:

‒ Iată-mă! Trimite-mă!

9El a zis:

‒ Du-te și spune-i acestui popor:

„Să auziți cu urechile, dar să nu înțelegeți

și să priviți cu ochii, dar să nu pricepeți!“.

10Împietrește inima acestui popor!

Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează-le ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să fie vindecați!

11Atunci am întrebat:

‒ Până când, Stăpâne?

El mi-a răspuns:

‒ Până când cetățile vor fi transformate în ruină

și lăsate fără locuitori,

până când casele vor rămâne fără oameni,

iar pământurile vor fi transformate într-o pustietate,

12până când Domnul îi va trimite pe oameni departe,

iar locurile părăsite vor fi multe în mijlocul țării.

13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,

aceasta va fi pustiită din nou.

Dar, așa cum unui terebint sau unui stejar

îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,

tot așa descendenții sfinți vor fi ca o buturugă în țară.

Evrei 13

Îndemnuri finale

1Continuați să aveți, unii față de alții, o dragoste frățească. 2Nu uitați ospitalitatea față de străini, pentru că, prin aceasta unii, fără să știe, au găzduit îngeri. 3Amintiți-vă de cei care sunt în lanțuri, ca și cum ați fi legați împreună cu ei, și de cei care sunt chinuiți, ca unii care și voi sunteți în trup.

4Căsătoria să fie respectată de toți, iar patul să fie păstrat neîntinat, pentru că Dumnezeu îi va judeca pe cei imorali și pe adulteri. 5Să nu aveți un mod de viață caracterizat de iubire de bani. Fiți mulțumiți cu ce aveți, pentru că El a spus:

„Nicidecum nu te voi lăsa,

nicidecum nu te voi părăsi!“.

6Astfel, putem spune plini de încredere:

„Domnul este ajutorul meu. Nu mă voi teme!

Ce-mi poate face un om?“.

7Aduceți-vă aminte de conducătorii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Uitați-vă cu atenție la sfârșitul felului lor de viață și urmați-le credința. 8Isus Cristos este Același ieri, astăzi și în veci!

9Să nu fiți duși în rătăcire de tot felul de învățături străine, căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncăruri, care nu le-au fost de niciun folos celor ce au umblat după ele. 10Noi avem un altar de unde cei care slujesc la Cort nu au dreptul să mănânce.

11Căci trupurile acelor viețuitoare, al căror sânge este adus în Locul Preasfânt de marele preot ca jertfă pentru păcate, sunt arse afară din tabără. 12De aceea Isus a suferit dincolo de poarta cetății, ca să sfințească poporul prin sângele Lui. 13Așadar, să ieșim la El, în afara taberei, purtând disprețul îndurat de El. 14Căci noi nu avem aici o cetate permanentă, ci o căutăm pe cea care urmează să vină.

15Prin El, deci, să-I aducem întotdeauna o jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor noastre care mărturisesc Numele Lui. 16Să nu uitați binefacerea și dărnicia, pentru că lui Dumnezeu astfel de jertfe Îi plac.

17Ascultați de conducătorii voștri și supuneți-vă lor, căci ei veghează asupra sufletelor voastre ca unii care vor da socoteală pentru ele, astfel încât ei să facă lucrul aceasta cu bucurie și nu oftând, căci așa ceva nu v-ar fi de niciun folos.

18Rugați-vă pentru noi! Căci suntem convinși că avem o conștiință bună, dorind să ne comportăm bine în toate. 19Vă îndemn tot mai mult să faceți lucrul acesta, ca să vă fiu trimis înapoi mai repede.

20Dumnezeul păcii, Care L-a adus înapoi dintre cei morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, prin sângele legământului veșnic, 21să vă desăvârșească în orice lucru bun, pentru a-I face voia, lucrând în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Cristos, a Căruia să fie gloria în vecii vecilor! Amin.

22Vă rog, fraților, să primiți cu îngăduință acest îndemn, căci v-am scris doar pe scurt.

23Să știți că fratelui nostru Timotei i s-a dat drumul. Dacă sosește curând, va fi cu mine când vă voi vedea.

24Salutați-i pe toți conducătorii voștri și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută.

25Harul să fie cu voi toți! Amin.