Efeseni 6

1Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. 2„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință – 3„ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.” 4Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului. 5Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos. 6Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. 7Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, 8căci știți că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut. 9Și voi, stăpânilor, purtați-vă la fel cu ei; feriți-vă de amenințări, ca unii care știți că Stăpânul lor și al vostru este în cer și că înaintea Lui nu se are în vedere fața omului. 10Încolo, fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. 11Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. 12Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. 13De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul. 14Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, 15având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. 16Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. 17Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. 18Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții 19și pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, 20al cărei sol în lanțuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. 21Acum, ca să știți și voi despre mine, Tihic, preaiubitul frate și slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut totul. 22Vi l-am trimis înadins, ca să luați cunoștință despre starea noastră și să vă îmbărbăteze inimile. 23Pace fraților și dragoste împreună cu credința, din partea lui Dumnezeu Tatăl și din partea Domnului Isus Hristos! 24Harul să fie cu toți cei ce iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos în curăție. Amin.

Proverbele 6

Asupra chezășiei

1Fiule, dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău,

dacă te-ai prins pentru altul,

2dacă ești legat prin făgăduința gurii tale,

dacă ești prins de cuvintele gurii tale,

3fă totuși lucrul acesta, fiule: dezleagă-te,

căci ai căzut în mâna aproapelui tău!

De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pământ și stăruiește de el!

4Nu da somn ochilor tăi,

nici ațipire pleoapelor tale!

5Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului

și ca pasărea din mâna păsărarului!…

Ferește-te de lenevie

6Du-te la furnică, leneșule;

uită-te cu băgare de seamă la căile ei și înțelepțește-te!

7Ea n-are nici căpetenie,

nici priveghetor, nici stăpân,

8totuși își pregătește hrana vara

și strânge de-ale mâncării în timpul secerișului.

9Până când vei sta culcat, leneșule?

Când te vei scula din somnul tău?

10Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin,

să mai încrucișezi puțin mâinile ca să dormi!…

11Și sărăcia vine peste tine ca un hoț

și lipsa, ca un om înarmat.

Ferește-te de răutate

12Omul de nimic, omul nelegiuit,

umblă cu neadevărul în gură,

13clipește din ochi, dă din picior

și face semne cu degetele.

14Răutatea este în inima lui, urzește lucruri rele întruna

și stârnește certuri.

15De aceea, nimicirea îi va veni pe neașteptate;

va fi zdrobit deodată și fără leac.

16Șase lucruri urăște Domnul

și chiar șapte Îi sunt urâte:

17ochii trufași, limba mincinoasă,

mâinile care varsă sânge nevinovat,

18inima care urzește planuri nelegiuite,

picioarele care aleargă repede la rău,

19martorul mincinos, care spune minciuni,

și cel ce stârnește certuri între frați.

Ferește-te de preacurvie

20Fiule, păzește sfaturile tatălui tău

și nu lepăda învățătura mamei tale:

21leagă-le necurmat la inimă,

atârnă-le de gât!

22Ele te vor însoți în mersul tău,

te vor păzi în pat

și îți vor vorbi la deșteptare.

23Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină,

iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții.

24Ele te vor feri de femeia stricată,

de limba ademenitoare a celei străine.

25N-o pofti în inima ta pentru frumusețea ei

și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei!

26Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămâne decât cu o bucată de pâine,

și femeia măritată întinde o cursă unui suflet scump.

27Poate cineva să ia foc în sân

fără să i se aprindă hainele?

28Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși

fără să-i ardă picioarele?

29Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:

oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.

30Hoțul nu este urgisit când fură

ca să-și potolească foamea, căci îi este foame.

31Și, dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit,

să dea chiar tot ce are în casă.

32Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte;

singur își pierde viața cine face așa.

33Nu va avea decât rană și rușine

și ocara nu i se va șterge.

34Căci gelozia înfurie pe un bărbat,

și n-are milă în ziua răzbunării;

35nu se uită la niciun preț de răscumpărare

și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.

2 Samuel 10

Războiul cu amoniții

1După aceea, împăratul fiilor lui Amon a murit, și în locul lui a domnit fiul său Hanun. 2David a zis: „Voi arăta bunăvoință lui Hanun, fiul lui Nahaș, cum a arătat și tatăl lui față de mine.” Și David a trimis pe slujitorii săi să-l mângâie pentru moartea tatălui său. Când au ajuns slujitorii lui David în țara fiilor lui Amon, 3căpeteniile fiilor lui Amon au zis stăpânului lor Hanun: „Crezi că David îți trimite oameni să te mângâie, ca să cinstească pe tatăl tău? Ori ca să cunoască și să cerceteze cetatea, ca s-o nimicească își trimite el slujitorii la tine?” 4Atunci, Hanun a luat pe slujitorii lui David, le-a ras barba pe jumătate și le-a tăiat hainele pe jumătate până la coapse. Apoi le-a dat drumul. 5David, înștiințat de lucrul acesta, a trimis niște oameni înaintea lor, căci oamenii aceia erau foarte batjocoriți, și împăratul a spus să le spună: „Rămâneți la Ierihon până vă va crește barba și pe urmă să vă întoarceți.” 6Fiii lui Amon, văzând că se făcuseră urâți lui David, au tocmit douăzeci de mii de pedeștri de la sirienii din Bet-Rehob și de la sirienii din Țoba, o mie de oameni de la împăratul din Maaca și douăsprezece mii de oameni de la oamenii din Tob. 7La auzul acestei vești, David a trimis împotriva lor pe Ioab și toată oștirea, numai oameni viteji. 8Fiii lui Amon au ieșit și s-au așezat în șiruri de bătaie la intrarea porții; sirienii din Țoba și din Rehob și oamenii din Tob și din Maaca erau deoparte, în câmpie. 9Ioab a văzut că avea să lupte și înainte, și înapoi. A ales atunci din toți aleșii lui Israel o ceată, pe care a așezat-o împotriva sirienilor, 10și a pus sub porunca fratelui său Abișai ce mai rămăsese din popor, ca să țină piept fiilor lui Amon. 11El a zis: „Dacă sirienii vor fi mai tari decât mine, să vii în ajutorul meu; și dacă fiii lui Amon vor fi mai tari decât tine, voi veni eu să te ajut. 12Fii tare și să ne arătăm plini de bărbăție pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, și Domnul să facă ce va crede!” 13Ioab, cu poporul lui, a înaintat la luptă împotriva sirienilor, și ei au luat-o la fugă dinaintea lui. 14Și când au văzut fiii lui Amon că sirienii o luaseră la fugă, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și au intrat în cetate. Ioab a plecat de la fiii lui Amon și s-a întors la Ierusalim. 15Sirienii, văzând că fuseseră bătuți de Israel, și-au strâns puterile. 16Hadadezer a trimis după sirienii care erau de cealaltă parte a râului și au venit la Helam, în frunte cu Șobac, căpetenia oștirii lui Hadadezer. 17Au dat de veste lui David, care a strâns tot Israelul, a trecut Iordanul și a venit la Helam: sirienii s-au pregătit de au ieșit înaintea lui David și au început lupta cu el. 18Dar sirienii au fugit dinaintea lui Israel. Și David le-a tăiat șapte sute de cai de trăsură și patruzeci de mii de călăreți; a lovit și pe căpetenia oștirii lor Șobac, care a murit pe loc. 19Toți împărații supuși lui Hadarezer, văzându-se bătuți de Israel, au făcut pace cu Israel și i s-au supus. Și sirienii n-au mai îndrăznit să ajute pe fiii lui Amon.

Psalmul 132

O cântare a treptelor

1Doamne, adu-Ți aminte de David

și de toate necazurile lui!

2Adu-Ți aminte cum a jurat el Domnului

și a făcut următoarea juruință Puternicului lui Iacov:

3„Nu voi intra în cortul în care locuiesc,

nu mă voi sui în patul în care mă odihnesc,

4nu voi da somn ochilor mei,

nici ațipire pleoapelor mele

5până nu voi găsi un loc pentru Domnul,

o locuință pentru Puternicul lui Iacov.”

6Iată, am auzit vorbindu-se despre el la Efrata,

l-am găsit în ogorul Iaar…

7„Haidem la locuința Lui,

să ne închinăm înaintea așternutului picioarelor Lui!…

8Scoală-Te, Doamne, vino la locul Tău de odihnă,

Tu și chivotul măreției Tale!

9Preoții Tăi să se îmbrace în neprihănire

și credincioșii Tăi să scoată strigăte de bucurie!

10Pentru robul Tău David,

nu lepăda pe unsul Tău!”

11Domnul a jurat lui David adevărul

și nu Se va întoarce de la ce a jurat:

„Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău.

12Dacă fiii tăi vor păzi legământul Meu

și învățăturile Mele pe care li le voi da,

vor ședea și fiii lor în veci pe scaunul tău de domnie.”

13Da, Domnul a ales Sionul,

l-a dorit ca locuință a Lui și a zis:

14„Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie;

voi locui în el, căci l-am dorit.

15Îi voi binecuvânta din belșug hrana,

voi sătura cu pâine pe săracii lui.

16Voi îmbrăca în mântuire pe preoții lui

și credincioșii lui vor scoate strigăte de bucurie.

17Acolo voi înălța puterea lui David,

voi pregăti o candelă unsului Meu,

18voi îmbrăca cu rușine pe vrăjmașii lui

și peste el va străluci cununa lui.”