Eclesiastul 2 - 1 Timotei 4

Eclesiastul 2

Deșertăciunea plăcerilor

1Am zis atunci inimii mele:

„Voi încerca veselia,

să văd dacă este bună!“,

dar iată că și aceasta este deșertăciune.

2Am zis despre râs: „Este o nebunie!“,

iar despre veselie am zis: „Ce folos are?“.

3Am hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înțelepciune – și să îmbrățișez astfel nebunia, până voi înțelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puținele zile ale vieții lor.

4Mi-am lărgit lucrările: mi-am construit case și mi-am plantat vii, 5mi-am amenajat grădini și parcuri și am plantat în ele pomi cu tot felul de roade. 6Mi-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulțimea de pomi care au răsărit. 7Mi-am cumpărat sclavi și sclave și am avut fii de sclavi în casă. Am avut și vite – cirezi și turme – mai multe decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8Mi-am strâns argint și aur, proprietăți împărătești și provincii. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și, delectarea fiilor omului, mai multe soții. 9M-am îmbogățit și mi-am mărit averea mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea mea la Ierusalim și mi-am păstrat și înțelepciunea.

10Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii

și nu mi-am oprit inima de la nicio bucurie,

căci inima mea s-a bucurat de toată munca mea cea grea

și aceasta mi-a fost partea din toate eforturile mele.

11Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele

și la tot efortul cu care le făcusem,

am înțeles că totul este deșertăciune și goană după vânt

și că nu există niciun câștig sub soare.

Deșertăciunea înțelepciunii și a prostiei

12Am cântărit apoi înțelepciunea,

nebunia și prostia.

Ce poate să facă omul care vine după împărat,

dacă nu tocmai ceea ce s-a făcut și mai înainte?

13Am înțeles că înțelepciunea

este mai folositoare decât nebunia,

tot așa cum lumina

este mai folositoare decât întunericul.

14Cel înțelept are discernământ,

dar nesăbuitul umblă în întuneric.

Am înțeles însă

că pe amândoi îi așteaptă aceeași soartă.

15Atunci am zis în inima mea:

„Dacă și pe mine mă așteaptă soarta nesăbuitului,

atunci pentru ce am fost eu foarte înțelept?“.

Și am zis în inima mea:

„Și aceasta este deșertăciune!“.

16Căci o amintire veșnică nu va rămâne

nici în urma înțeleptului,

nici a nesăbuitului.

În zilele care vin totul este deja dat uitării.

La fel cum moare înțeleptul,

tot așa moare și nesăbuitul.

Deșertăciunea muncii

17Am ajuns astfel să urăsc viața, pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deșertăciune și goană după vânt. 18Mi-am urât toată munca grea pe care am depus-o sub soare, al cărui rod îl las omului care vine după mine. 19Cine știe dacă va fi înțelept? Poate că un prost va lua în stăpânire tot rodul muncii mele pe care am depus-o cu înțelepciune sub soare… Și aceasta este deșertăciune. 20M-am gândit până când inima mea a ajuns la disperare, din cauza muncii grele pe care am depus-o sub soare, 21căci unii oameni lucrează cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, ca apoi să-și lase averea unui om care n-a muncit pentru ea. Dar și aceasta este deșertăciune și un mare rău. 22Căci ce folos are omul din toată munca lui și din tot efortul pe care sufletul lui l-a depus sub soare? 23Într-adevăr, toate zilele vieții lui sunt pline de necazuri, iar munca sa este doar mâhnire. Nici chiar noaptea nu i se odihnește inima! Și aceasta este deșertăciune.

24Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea și să-și sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înțeles că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25Căci cine poate mânca și cine se poate bucura fără El? 26Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă munca să adune și să strângă, ca să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!

1 Timotei 4

1Dar Duhul spune clar că în vremurile din urmă unii se vor depărta de credință, apropiindu-se de duhuri înșelătoare și de învățături ale demonilor, 2influențați de ipocrizia mincinoșilor, a căror conștiință a fost însemnată cu fierul roșu. 3Ei interzic căsătoria și cer abstinență de la mâncărurile pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie primite cu mulțumire de către cei ce cred și cunosc adevărul. 4Căci orice animal creat de Dumnezeu este bun și nimic nu trebuie respins, dacă este luat cu mulțumire, 5pentru că este sfințit prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune.

6Dacă-i sfătuiești pe frați aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Cristos Isus, fiind hrănit astfel de cuvintele credinței și ale bunei învățături pe care ai urmat-o îndeaproape. 7Ferește-te de miturile lumești și băbești și disciplinează-te în ce privește evlavia. 8Căci disciplinarea trupească este pentru puțin timp, dar evlavia este de folos în toate, fiindcă are promisiunea vieții de acum și a celei care urmează să vină. 9Această învățătură este demnă de încredere și merită să fie pe deplin acceptată. 10Căci pentru aceasta lucrăm din greu și ne luptăm, fiindcă ne-am pus speranța în Dumnezeul cel Viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al celor credincioși.

11Poruncește și învață aceste lucruri! 12Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea, ci fii un exemplu pentru credincioși în vorbire, în purtare, în dragoste, în credință, în curăție. 13Până când voi veni eu, dă atenție citirii, încurajării și învățăturii. 14Să nu neglijezi darul care este în tine, care ți-a fost dat prin profeție, când cei din Sfatul Bătrânilor și-au pus mâinile peste tine.

15Cugetă la aceste lucruri! Adâncește-te în ele, pentru ca înaintarea ta să fie evidentă pentru toți. 16Fii atent la tine însuți și la învățătura pe care o dai altora. Persistă în aceste lucruri, pentru că, făcând aceasta, te vei mântui pe tine și pe cei ce te ascultă.