Romani 9:22-33

22Și ce putem spune dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Și arate mânia și să-Și descopere puterea, a suferit cu multă răbdare niște vase ale mâniei, făcute pentru pieire, 23și să-Și arate bogăția slavei Lui față de niște vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)? 24Astfel, El ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri, 25după cum zice în Osea: „Voi numi popor al Meu pe cel ce nu era poporul Meu și preaiubită pe cea care nu era preaiubită. 26Și acolo unde li se zicea: ‘Voi nu sunteți poporul Meu’, vor fi numiți fii ai Dumnezeului celui viu.” 27Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămășița va fi mântuită. 28Căci Domnul va împlini pe deplin și repede, pe pământ, cuvântul Lui.” 29Și, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.”

Neamurile au căpătat mântuirea

30Deci ce vom zice? Neamurile, care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, și anume neprihănirea care se capătă prin credință; 31pe când Israel, care umbla după o Lege care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta. 32Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credință, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire, 33după cum este scris: „Iată că pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de cădere, și cine crede în El nu va fi dat de rușine.”

Isaia 1

Necredința și pedeapsa lui Israel

1Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda: 2Ascultați, ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 3Boul își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” 4Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânță de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… 5Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! 6Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn: 7țara vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8Și fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveți, ca o cetate împresurată. 9De nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.

Nu jertfe și sărbători

10Ascultați Cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 11„Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor voastre?”, zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor. 12Când veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13Nu mai aduceți daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15Când vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricât de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge!

Îndemn la pocăință

16Spălați-vă deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! Încetați să mai faceți răul! 17Învățați-vă să faceți binele, căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! 18Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. 19De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării; 20dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căci gura Domnului a vorbit.” 21Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! 22Argintul tău s-a prefăcut în zgură și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. 23Mai-marii tăi sunt răzvrătiți și părtași cu hoții, toți iubesc mita și aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate și pricina văduvei n-ajunge până la ei. 24De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socoteală potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îți voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26Voi face iarăși pe judecătorii tăi ca odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” 27Sionul va fi mântuit prin judecată și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate. 28Dar pieirea va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29„Vă va fi rușine de terebinții în care găseați plăcere și veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați, 30căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31Omul tare va fi ca niște câlți, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge.”

Isaia 10

1Vai de cei ce rostesc hotărâri nelegiuite și de cei ce scriu porunci nedrepte, 2ca să nu facă dreptate săracilor și să răpească dreptul nenorociților poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor și să jefuiască pe orfani! 3„Ce veți face voi în ziua pedepsei și a pieirii care va veni din depărtare peste voi? La cine veți fugi după ajutor și unde vă veți lăsa bogăția?” 4Unii vor fi îngenuncheați între cei prinși în război, iar alții vor cădea între cei morți. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui tot întinsă este.

Asirianul smerit. Vremurile lui Mesia

5„Vai de asirian”, zice Domnul, „nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul urgiei Mele! 6I-am dat drumul împotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze și să-l jefuiască, să-l calce în picioare ca noroiul de pe ulițe. 7Dar el nu judecă așa și nu acesta este gândul inimii lui, ci el nu se gândește decât să nimicească, decât să prăpădească neamurile cu grămada. 8Căci el zice: ‘Nu sunt voievozii mei tot atâția împărați? 9Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca și cu Carchemișul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca și cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului? 10După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărățiile idolilor (unde erau mai multe icoane decât la Ierusalim și în Samaria), 11cum am făcut Samariei și idolilor ei, nu voi face și Ierusalimului și icoanelor lui?’” 12Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe muntele Sionului și la Ierusalim, „voi pedepsi”, zice Domnul, „pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, 13căci el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; 14am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.’ 15Se fălește oare securea împotriva celui ce se slujește de ea? Sau se mândrește fierăstrăul față de cel ce-l mânuiește? Ca și cum nuiaua ar mișca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!” 16De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc. 17Lumina lui Israel se va preface în foc și Sfântul lui, într-o flacără care va mistui și va arde spinii și mărăcinii lui într-o zi. 18Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin. 19Ceilalți copaci din pădurea lui vor putea fi numărați și un copil le-ar putea scrie numărul. 20În ziua aceea, rămășița lui Israel și cei scăpați din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini cu încredere pe Domnul, Sfântul lui Israel. 21O rămășiță, rămășița lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. 22Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea. 23Și nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oștirilor o va aduce la îndeplinire în toată țara. 24Totuși, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor: „Poporul Meu care locuiești în Sion, nu te teme de asirian; da, el te lovește cu nuiaua și își ridică toiagul asupra ta, cum făceau egiptenii. 25Dar, peste puțină vreme, pedeapsa va înceta și mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.” 26Domnul oștirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca Oreb, și Își va mai ridica toiagul o dată asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău și jugul lui de pe gâtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalâcul la Micmaș. 29Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30Ridică-ți glasul, fiica Galimului! Ia seama, Lais! Vai de tine, Anatot! 31Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului. 33Iată, Domnul Dumnezeul oștirilor taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiați, cei mai înalți sunt doborâți. 34Dă jos cu fierul crângul pădurii și Libanul cade sub mâna Celui Puternic.

Osea 1

Închinarea la idoli

1Cuvântul Domnului, spus lui Osea, fiul lui Beeri, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz, Ezechia, împărații lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel. 2Întâia dată când a vorbit Domnul către Osea, Domnul a zis lui Osea: „Du-te și ia-ți o nevastă curvă și copii din curvie, căci țara a săvârșit o mare curvie, părăsind pe Domnul!” 3El s-a dus și a luat pe Gomera, fiica lui Diblaim. Ea a zămislit și i-a născut un fiu. 4Și Domnul i-a zis: „Pune-i numele Izreel, căci, peste puțină vreme, voi pedepsi casa lui Iehu pentru sângele vărsat la Izreel și voi pune capăt domniei lui peste casa lui Israel. 5În ziua aceea, voi sfărâma arcul lui Israel în valea Izreel.” 6Ea a zămislit din nou și a născut o fată. Și Domnul a zis lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fără îndurare); căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta! 7Dar voi avea milă de casa lui Iuda și-i voi izbăvi prin Domnul Dumnezeul lor, dar nu-i voi izbăvi nici prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreți.” 8Ea a înțărcat pe Lo-Ruhama, apoi iar a zămislit și a născut un fiu. 9Și Domnul a zis: „Pune-i numele Lo-Ami (Nu-i poporul meu), căci voi nu sunteți poporul Meu și Eu nu voi fi Dumnezeul vostru. 10Totuși numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, care nu se poate nici măsura, nici număra, și de unde li se zicea: ‘Nu sunteți poporul Meu’, li se va zice: ‘Copiii Dumnezeului celui viu!’ 11Atunci, copiii lui Iuda și copiii lui Israel se vor strânge la un loc, își vor pune o singură căpetenie și vor ieși din țară, căci mare va fi ziua lui Izreel.

Osea 2

1Ziceți fraților voștri Ami (Poporul meu) și surorilor voastre Ruhama (Cea îndurată)! 2Plângeți-vă, plângeți-vă împotriva mamei voastre! Căci nu este nevasta Mea și Eu nu sunt bărbatul ei! Să-și depărteze curviile dinaintea ei și preacurviile de la țâțele ei! 3Altfel, o dezbrac în pielea goală, cum era în ziua nașterii ei, o fac ca o pustie, ca un pământ uscat, și o las să moară de sete! 4Nu voi avea milă de copiii ei, căci sunt copii din curvie. 5Mama lor a curvit; cea care i-a născut s-a necinstit, căci a zis: ‘Voi alerga după ibovnicii mei, care îmi dau pâinea și apa mea, lâna și inul meu, untdelemnul și băuturile mele!’ 6De aceea, iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi astupa cu un zid, ca să nu-și mai afle cărările. 7Va alerga după ibovnicii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: ‘Hai să mă întorc iarăși la bărbatul meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!’ 8N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul și untdelemnul și au închinat slujbei lui Baal argintul și aurul cel mult pe care i-l dădeam. 9De aceea, Îmi voi lua iarăși înapoi grâul la vremea lui și mustul la vremea lui și Îmi voi ridica iarăși de la ea lâna și inul pe care i le dădusem ca să-i acopere goliciunea. 10Și acum îi voi descoperi rușinea înaintea ibovnicilor ei și niciunul n-o va scoate din mâna Mea. 11Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei și toate praznicele ei. 12Îi voi pustii și viile și smochinii, despre care zicea: ‘Aceasta este plata pe care mi-au dat-o ibovnicii mei!’ Le voi preface într-o pădure și le vor mânca fiarele câmpului. 13O voi pedepsi pentru zilele când tămâia baalilor, când se gătea cu veriga de nas, cu salba ei, și alerga după ibovnicii ei, uitând de Mine”, zice Domnul. 14„De aceea, iată, o voi ademeni și o voi duce în pustie și-i voi vorbi pe placul inimii ei. 15Acolo, îi voi da iarăși viile și valea Acor i-o voi preface într-o ușă de nădejde și acolo va cânta ca în vremea tinereții ei și ca în ziua când s-a suit din țara Egiptului. 16În ziua aceea”, zice Domnul, „Îmi vei zice: ‘Bărbatul meu’ și nu-Mi vei mai zice: ‘Stăpânul meu’. 17Voi scoate din gura ei numele baalilor, ca să nu mai fie pomeniți pe nume. 18În ziua aceea, voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului și cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din țară arcul, sabia și orice unealtă de război și-i voi face să locuiască în liniște. 19Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate și îndurare; 20te voi logodi cu Mine prin credincioșie și vei cunoaște pe Domnul! 21În ziua aceea, voi asculta, zice Domnul, voi asculta cerurile, și ele vor asculta pământul; 22pământul va asculta grâul, mustul și untdelemnul, și acestea vor asculta pe Izreel. 23Îmi voi sădi pe Lo-Ruhama în țară și-i voi da îndurare; voi zice lui Lo-Ami: ‘Tu ești poporul Meu!’ Și el va răspunde: ‘Dumnezeul meu!’”