Ieremia 14

Secetă, foamete și sabie

1Cuvântul Domnului, spus lui Ieremia cu ocazia secetei:

2„Iuda bocește,

iar porțile cetăților lui sunt slăbite.

Oamenii sunt posomorâți din cauza țării.

Strigătul Ierusalimului se înalță.

3Cei măreți își trimit slujitorii după apă.

Ei se duc la fântâni,

dar nu găsesc apă.

Se întorc cu vasele goale.

Rușinați și dezamăgiți,

își acoperă capul,

4din cauza pământului crăpat,

căci n-a mai plouat în țară.

Plugarii sunt dezamăgiți

și își acoperă capul.

5Chiar și cerboaica de pe câmp

naște și își părăsește puii,

pentru că nu găsește iarbă.

6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi golașe

și gâfâie ca șacalii.

Li se topesc ochii

căci nu este iarbă“.

7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră,

lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!

Căci necredincioșiile noastre sunt multe;

am păcătuit împotriva Ta.

8O, Speranță a lui Israel,

Salvatorul lui în vreme de necaz,

de ce ești ca un străin în țară

și ca un trecător care se oprește să înnopteze?

9De ce ești ca un om înmărmurit,

ca un viteaz care nu poate salva?

Tu ești în mijlocul nostru, Doamne

și Numele Tău este chemat peste noi!

Nu ne părăsi!

10Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:

„Pentru că le place să hoinărească

și nu-și țin în frâu picioarele,

Domnul nu-Și găsește plăcerea în ei.

Acum, El Își va aduce aminte de nelegiuirea lor

și-i va pedepsi pentru păcatele lor“.

11 Domnul mi-a zis:

‒ Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi-de-tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi nimici prin sabie, prin foamete și prin molimă.

13Eu am răspuns:

‒ Ah, Stăpâne Doamne! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică“.

14Dar Domnul mi-a zis:

‒ Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i-am trimis, nu Eu i-am împuternicit și nu Eu le-am vorbit. Ei vă profețesc vedenii mincinoase, divinații, lucruri de nimic și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i-am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta“. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete, 16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să-i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fetele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.

17Spune-le cuvântul acesta:

„Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte

și să nu se oprească,

pentru că fecioara, fata poporului meu,

a suferit o rană cumplită,

o lovitură dureroasă.

18Dacă ies pe câmp,

iată-i pe cei străpunși de sabie.

Dacă intru în cetate,

iată-i pe cei bolnavi de foamete.

Chiar și profetul și preotul cutreieră țara

fără să știe încotro merg“.

19‒ Ai respins Tu de tot pe Iuda

și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul?

De ce ne-ai lovit în așa fel

încât nu mai este nicio vindecare pentru noi?

Noi așteptam pacea,

dar n-a venit nimic bun;

așteptam un timp de vindecare,

dar iată că vine numai teroare!

20 Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră,

cât și nelegiuirea strămoșilor noștri,

căci am păcătuit împotriva Ta.

21Pentru Numele Tău, nu disprețui

și nu desconsidera tronul gloriei Tale!

Amintește-Ți de legământul pe care l-ai făcut cu noi

și nu-l rupe!

22Este oare printre idolii deșerți ai națiunilor vreunul care să aducă ploaie?

Sau poate cerul să dea averse?

Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!

De aceea noi ne punem speranța în Tine,

căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.

Matei 25

Pilda celor zece fecioare

1Atunci, Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. 2Cinci dintre ele erau nesăbuite, iar cinci erau înțelepte. 3Cele nesăbuite nu au luat cu ele și ulei atunci când și-au luat candelele, 4dar cele înțelepte, alături de candele, au luat cu ele și ulei în vase. 5Mirele întârzia, astfel că ele au ațipit toate și au adormit.

6La miezul nopții a răsunat un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!“. 7Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8Cele nesăbuite le-au zis celor înțelepte: „Dați-ne și nouă din uleiul vostru, pentru că ni se sting candelele!“. 9Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă! Duceți-vă, mai degrabă, la cei ce vând ulei și cumpărați-vă!“.

10În timp ce se duceau să cumpere ulei, a venit mirele. Cele ce erau pregătite au intrat la nuntă împreună cu el, iar ușa a fost închisă. 11Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: „Doamne, Doamne, deschide-ne!“. 12Dar el, răspunzând, a zis: „Adevărat vă spun că nu vă cunosc“.

13Prin urmare, vegheați! Căci nu știți nici ziua, nici ora când vine Fiul Omului.

Pilda talanților

(Lc. 19:12-27)

14Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, și-a chemat sclavii și le-a încredințat averile lui. 15Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat. Imediat, 16cel ce primise cinci talanți s-a dus și a făcut negustorie cu ei și a câștigat alți cinci. 17Tot așa, cel ce primise doi a câștigat și el alți doi. 18Dar cel ce primise unul s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns acolo argintul stăpânului său.

19După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit și a început să-și încheie socotelile cu ei. 20Cel ce primise cinci talanți s-a apropiat și a adus încă cinci talanți, zicând: „Stăpâne, mi-ai încredințat cinci talanți. Iată, am mai câștigat încă cinci!“. 21Stăpânul lui i-a zis: „Bine, sclav bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!“.

22S-a apropiat apoi și cel ce primise doi talanți și a zis: „Stăpâne, mi-ai încredințat doi talanți. Iată, am mai câștigat doi!“. 23Stăpânul lui i-a zis: „Bine, sclav bun și credincios! Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe. Intră în bucuria stăpânului tău!“.

24S-a apropiat și cel ce primise un talant și a zis: „Stăpâne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat, 25așa că mi-a fost teamă și m-am dus să-ți ascund talantul în pământ. Iată aici talantul tău!“. 26Stăpânul lui, răspunzând, i-a zis: „Sclav rău și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că adun de unde n-am împrăștiat? 27Atunci trebuia ca tu să-mi fi dat arginții la bancheri, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu.

28Așadar, luați-i talantul și dați-i-l celui ce are zece talanți. 29Căci celui ce are i se va da și va avea din belșug, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 30Iar pe sclavul acela nefolositor, alungați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.

Judecata finală

31Când Fiul Omului va veni în gloria Sa, împreună cu toți îngerii, atunci El Se va așeza pe tronul gloriei Sale 32și toate națiunile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții, așa cum desparte păstorul oile de capre 33și va pune oile să stea la dreapta Lui, iar caprele la stânga.

34Apoi Împăratul le va zice celor din dreapta Lui: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu! Moșteniți Împărăția care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! 35Căci Mi-a fost foame și Mi-ați dat să mănânc, Mi-a fost sete și Mi-ați dat să beau, am fost străin și M-ați primit între voi, 36am fost gol și M-ați îmbrăcat, am fost bolnav și M-ați vizitat, am fost în închisoare și ați venit la Mine“.

37Atunci cei drepți Îi vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci, sau însetat și Ți-am dat să bei? 38Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit între noi, sau gol și Te-am îmbrăcat? 39Și când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare și am venit la Tine?“.

40Iar Împăratul, răspunzând, le va zice: „Adevărat vă spun că, întrucât ați făcut așa unuia dintre acești frați ai Mei cei mai neînsemnați, Mie Mi-ați făcut!“.

41Apoi le va zice celor din stânga: „Plecați de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit pentru diavolul și pentru îngerii lui! 42Căci Mi-a fost foame și nu Mi-ați dat să mănânc, Mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau, 43am fost străin și nu M-ați primit între voi, am fost gol și nu M-ați îmbrăcat, am fost bolnav și în închisoare și nu M-ați vizitat!“.

44Atunci și ei vor răspunde, zicând: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau însetat sau străin sau gol sau bolnav sau în închisoare și nu Ți-am slujit?“.

45Atunci El le va răspunde, zicând: „Adevărat vă spun că, întrucât n-ați făcut așa unuia dintre cei mai neînsemnați dintre aceștia, Mie nu Mi-ați făcut!“.

46Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei drepți vor merge în viața veșnică.