1 Corinteni 14

Darul limbilor și al prorociei

1Urmăriți dragostea. Umblați și după darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți. 2În adevăr, cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înțelege și, cu duhul, el spune taine. 3Cine prorocește, dimpotrivă, vorbește oamenilor spre zidire, sfătuire și mângâiere. 4Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește sufletește Biserica. 5Aș dori ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în alte limbi, afară numai dacă tălmăcește aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. 6În adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi și dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici prorocie, nici învățătură? 7Chiar și lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? 8Și dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba o vorbă înțeleasă, cum se va pricepe ce spuneți? Atunci parcă ați vorbi în vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, totuși niciuna din ele nu este fără sunete înțelese. 11Dar, dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, și cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12Tot așa și voi, fiindcă râvniți după daruri duhovnicești, să căutați să le aveți din belșug, în vederea zidirii sufletești a Bisericii. 13De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul s-o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. 16Altminteri, dacă aduci mulțumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulțumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu știe ce spui? 17Negreșit, tu mulțumești lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufletește. 18Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. 19Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înțelese, ca să învăț și pe alții, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. 20Fraților, nu fiți copii la minte, ci, la răutate, fiți prunci, iar la minte, fiți oameni mari. 21În Lege este scris: „‘Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă și prin buze străine, și nici așa nu Mă vor asculta’, zice Domnul.” 22Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc și toți ar vorbi în alte limbi și ar intra și dintre cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? 24Dar dacă toți prorocesc și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. 25Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. 26Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. 27Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, și unul să tălmăcească. 28Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică și să-și vorbească numai lui însuși și lui Dumnezeu. 29Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, și ceilalți să judece. 30Și dacă este făcută o descoperire unuia care șade jos, cel dintâi să tacă. 31Fiindcă puteți să prorociți toți, dar unul după altul, pentru ca toți să capete învățătură și toți să fie îmbărbătați. 32Duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor, 33căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinților. 34Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice și Legea. 35Dacă voiesc să capete învățătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbații lor acasă, căci este rușine pentru o femeie să vorbească în Biserică. 36Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? 37Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înțeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. 38Și dacă cineva nu înțelege, să nu înțeleagă! 39Astfel, deci, fraților, râvniți după prorocire, fără să împiedicați vorbirea în alte limbi. 40Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu rânduială.

Isaia 28

1Vai de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. 3Va fi călcată în picioare cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim; 4și floarea veștejită, care este strălucirea podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți. 5În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului 6sau un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi până la porțile lui. 7Dar și ei se clatină de vin și băuturile tari îi amețesc; preoți și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. 8Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat. 9Ei zic: „Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță? 10Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo.” 11Ei bine! Prin niște oameni cu buze bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. 12El îi zicea: „Iată odihna! Lăsați pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte, 13și pentru ei Cuvântul Domnului va fi: „Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo”, ca, mergând, să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț și să fie prinși. 14De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniți peste poporul acesta din Ierusalim! 15Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost, minciuna!” 16De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră, o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. 17Voi face din neprihănire o lege și din dreptate, o cumpănă, și grindina va surpa locul de scăpare al neadevărului și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit și învoiala voastră cu Locuința morților nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi.” 20Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el și învelitoarea, prea îngustă ca să te învelești cu ea. 21Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim și Se va mânia ca în valea Gabaonului, ca să-Și facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea întregii țări este hotărâtă. 23Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu! 24Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pământul? 25Oare, după ce a netezit fața pământului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul, într-un loc deosebit și alacul, pe margini? 26Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături. 27Măzărichea nu se treieră cu leasa și roata carului nu trece peste chimen, ci măzărichea se bate cu bățul și chimenul, cu nuiaua. 28Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărâmi. 29Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.

Amos 7

Vedenii asupra prăbușirii lui Israel

1Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta. Iată, făcea niște lăcuste în clipa când începea să crească otava; era otava după cositul împăratului. 2Și, după ce au mâncat ele cu desăvârșire toată iarba din țară, am zis: „Doamne Dumnezeule, iartă! Cum ar putea să stea Iacov în picioare? Căci este așa de slab!” 3Atunci, Domnul S-a căit de lucrul acesta: „Nu se va întâmpla una ca aceasta”, a zis Domnul. 4Domnul Dumnezeu mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul Dumnezeu vestea pedeapsa prin foc și focul mânca adâncul cel mare și apucase și câmpia. 5Eu am zis: „Doamne Dumnezeule, oprește! Cum ar putea să stea în picioare Iacov? Căci este așa de slab!” 6Atunci, Domnul S-a căit și de lucrul acesta: „Nici una ca aceasta nu se va întâmpla”, a zis Domnul Dumnezeu. 7El mi-a trimis vedenia aceasta: Iată, Domnul stătea pe un zid făcut la cumpănă și avea o cumpănă în mână. 8Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „O cumpănă.” Și Domnul a zis: „Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel și nu-l voi mai ierta, 9ci înălțimile lui Isaac vor fi pustiite; sfintele locașuri ale lui Israel vor fi dărâmate și Mă voi ridica împotriva casei lui Ieroboam cu sabia.” 10Atunci, Amația, preotul din Betel, a trimis să spună lui Ieroboam, împăratul lui Israel: „Amos uneltește împotriva ta în mijlocul casei lui Israel; țara nu poate să sufere toate cuvintele lui! 11Căci iată ce zice Amos: ‘Ieroboam va fi ucis de sabie, și Israel va fi dus în robie departe de țara sa!’” 12Și Amația a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, și fugi în țara lui Iuda! Mănâncă-ți pâinea acolo și acolo prorocește! 13Dar nu mai proroci la Betel, căci este un locaș sfânt al împăratului și este un templu al împărăției!” 14Amos a răspuns lui Amația: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc, ci sunt păstor și strângător de smochine de Egipt. 15Dar Domnul m-a luat de la oi și Domnul mi-a zis: ‘Du-te și prorocește poporului Meu Israel!’ 16Ascultă acum Cuvântul Domnului, tu, care zici: ‘Nu proroci împotriva lui Israel, nu vorbi împotriva casei lui Isaac!’ 17Din pricina aceasta, iată ce zice Domnul: ‘Nevastă-ta va curvi în cetate, fiii și fiicele tale vor cădea loviți de sabie, ogorul tău va fi împărțit cu frânghia de măsurat; tu însă vei muri într-un pământ necurat și Israel va fi dus în robie departe de țara lui!’”

Numeri 7

Darurile căpeteniilor semințiilor

1Când a isprăvit Moise de așezat cortul, l-a uns și l-a sfințit împreună cu toate uneltele lui, precum și altarul cu toate uneltele lui; le-a uns și le-a sfințit. 2Atunci, mai-marii lui Israel, căpeteniile caselor părinților lor, și-au adus darurile lor: aceștia erau mai-marii semințiilor care luaseră parte la numărătoare. 3Ei au adus ca dar înaintea Domnului șase care acoperite și doisprezece boi, adică un car la două căpetenii și un bou de fiecare căpetenie, și le-au adus înaintea cortului. 4Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 5„Ia de la ei aceste lucruri și să le întrebuințezi pentru slujba cortului întâlnirii; să le dai leviților, fiecăruia după cum cere slujba lui.” 6Moise a luat carele și boii și le-a dat leviților. 7A dat două care și patru boi fiilor lui Gherșon, după cum cereau slujbele lor; 8a dat patru care și opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, sub cârmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron. 9Dar n-a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentru că, după cum cereau slujbele lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri.

Darurile pentru târnosirea altarului

10Căpeteniile și-au adus darurile pentru târnosirea altarului în ziua când l-au uns; căpeteniile și-au adus darurile înaintea altarului. 11Domnul a zis lui Moise: „Căpeteniile să vină unul câte unul, și anume fiecare în câte o zi deosebită, ca să-și aducă darul pentru târnosirea altarului.” 12Cel ce și-a adus darul în ziua întâi a fost Nahșon, fiul lui Aminadab, din seminția lui Iuda. 13El a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 14o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie, 15un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 16un țap pentru jertfa de ispășire 17și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahșon, fiul lui Aminadab. 18A doua zi, și-a adus darul Netaneel, fiul lui Țuar, căpetenia lui Isahar. 19El a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 20o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 21un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 22un țap pentru jertfa de ispășire 23și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Țuar. 24A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon, 25a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 26o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 27un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 28un țap pentru jertfa de ispășire 29și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon. 30A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Elițur, fiul lui Ședeur, 31a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 32o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 33un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 34un țap pentru jertfa de ispășire 35și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elițur, fiul lui Ședeur. 36A cincea zi, căpetenia fiilor lui Simeon, Șelumiel, fiul lui Țurișadai, 37a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 38o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 39un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 40un țap pentru jertfa de ispășire 41și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mâncare al lui Șelumiel, fiul lui Țurișadai. 42A șasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel, 43a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 44o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 45un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 46un țap pentru jertfa de ispășire 47și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel. 48A șaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elișama, fiul lui Amihud, 49a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 50o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 51un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 52un țap pentru jertfa de ispășire 53și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elișama, fiul lui Amihud. 54A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahțur, 55a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 56o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 57un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 58un țap pentru jertfa de ispășire 59și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahțur. 60A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni, 61a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 62o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 63un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 64un țap pentru jertfa de ispășire 65și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni. 66A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amișadai, 67a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 68o cățuie de aur, plină cu tămâie; 69un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 70un țap pentru jertfa de ispășire 71și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amișadai. 72A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Așer, Paguiel, fiul lui Ocran, 73a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 74o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 75un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 76un țap pentru jertfa de ispășire 77și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran. 78A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan, 79a adus o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de șaptezeci de sicli, după siclul Sfântului Locaș, amândouă pline cu floare de făină frământată cu untdelemn, pentru darul de mâncare; 80o cățuie de aur de zece sicli, plină cu tămâie; 81un vițel, un berbec, un miel de un an pentru arderea-de-tot; 82un țap pentru jertfa de ispășire 83și, pentru jertfa de mulțumire, doi boi, cinci berbeci, cinci țapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan. 84Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru târnosirea altarului, în ziua când l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece lighene de argint, douăsprezece cățui de aur; 85fiecare farfurie de argint cântărea o sută treizeci de sicli și fiecare lighean cântărea șaptezeci de sicli, așa că argintul acestor unelte se ridica în totul la două mii patru sute de sicli, după siclul Sfântului Locaș. 86Au fost douăsprezece cățui de aur pline cu tămâie, câte zece sicli cățuia, după siclul Sfântului Locaș; aurul cățuilor se ridica în totul la o sută douăzeci de sicli. 87Toate dobitoacele pentru arderea-de-tot au fost: doisprezece viței, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mâncare obișnuite, doisprezece țapi, pentru jertfa de ispășire. 88Toate dobitoacele pentru jertfa de mulțumire: douăzeci și patru de boi, șaizeci de berbeci, șaizeci de țapi, șaizeci de miei de un an. Acestea au fost darurile aduse pentru târnosirea altarului, după ce l-au uns. 89Când intra Moise în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispășirii, care era așezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Și vorbea cu Domnul.