Fapte 7:30-43

30Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32care i-a zis: ‘Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33Domnul i-a zis: ‘Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ 35Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug. 36El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustie, patruzeci de ani. 37Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine: de el să ascultați.’ 38El este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. 39Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt 40și au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’ 41Și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42Atunci, Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? 43Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’

Amos 5

1Ascultați cuvântul acesta, cântecul acesta de jale pe care-l fac pentru voi, casa lui Israel! 2A căzut și nu se va mai scula fecioara lui Israel; stă trântită la pământ și nimeni n-o ridică. 3Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Cetatea care scotea la luptă o mie de oameni nu va rămâne decât cu o sută și cea care scotea o sută de oameni nu va mai rămâne decât cu zece din casa lui Israel.” 4Căci așa vorbește Domnul către casa lui Israel: „Căutați-Mă și veți trăi! 5Nu căutați Betelul, nu vă duceți la Ghilgal și nu treceți la Beer-Șeba. Căci Ghilgalul va fi dus în robie și Betelul va fi nimicit. 6Căutați pe Domnul și veți trăi! Temeți-vă, ca nu cumva să apuce ca un foc casa lui Iosif, și focul acesta s-o mistuie, fără să fie cineva la Betel ca să-l stingă, 7voi, care prefaceți dreptul în pelin și călcați dreptatea în picioare!” 8El a făcut Cloșca-cu-Pui și Orionul, El preface întunericul în zori, iar ziua, în noapte neagră; El cheamă apele mării și le varsă pe fața pământului: Domnul este Numele Lui. 9El aduce ca fulgerul prăpădul peste cei puternici, așa că nimicirea vine peste cetățui. 10Ei urăsc pe cel ce-i mustră la poarta cetății și le este scârbă de cel ce vorbește din inimă. 11De aceea, pentru că pe sărac îl călcați în picioare și luați daruri de grâu de la el, măcar că ați zidit case de piatră cioplită, nu le veți locui; măcar că ați sădit vii foarte bune, nu veți bea din vinul lor! 12Căci eu știu că nelegiuirile voastre sunt multe și că păcatele voastre sunt fără număr: asupriți pe cel drept, luați mită și călcați în picioare la poarta cetății dreptul săracilor. 13De aceea, în vremuri ca acestea, înțeleptul trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele. 14Căutați binele, și nu răul, ca să trăiți și ca, astfel, Domnul Dumnezeul oștirilor să fie cu voi, cum spuneți voi! 15Urâți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății, și poate că Domnul Dumnezeul oștirilor va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: „În toate piețele se vor boci și pe toate ulițele vor zice: ‘Vai! Vai!’ Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17În toate viile va fi bocet când voi trece prin mijlocul tău”, zice Domnul. 18Vai de cei ce doresc ziua Domnului! Ce așteptați voi de la ziua Domnului? Ea va fi întuneric, și nu lumină. 19Veți fi ca un om care fuge dinaintea unui leu, pe care-l întâlnește un urs și care, când ajunge acasă, își reazemă mâna pe zid și-l mușcă un șarpe! 20Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, în loc de lumină? Nu va fi ea întunecoasă și fără strălucire? 21„Eu urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre și nu pot să vă sufăr adunările de sărbătoare! 22Când Îmi aduceți arderi-de-tot și daruri de mâncare, n-am nicio plăcere de ele, și vițeii îngrășați pe care-i aduceți ca jertfe de mulțumire, nici nu Mă uit la ei. 23Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! 24Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare și neprihănirea, ca un pârâu care nu seacă niciodată! 25Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mâncare în timpul celor patruzeci de ani din pustie, casa lui Israel?… 26Veți ridica dar pe Sacut, împăratul vostru, și pe Caivan, chipurile voastre idolești, steaua dumnezeului vostru pe care vi l-ați făcut, 27și vă voi duce în robie dincolo de Damasc”, zice Domnul, al cărui Nume este Dumnezeul oștirilor.

Exodul 11

Amenințarea cu urgia a zecea

1Domnul a zis lui Moise: „Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de tot, chiar vă va izgoni de aici. 2Vorbește cu poporul ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său și fiecare de la vecina ei vase de argint și vase de aur.” 3Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în țara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon și înaintea poporului. 4Moise a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Pe la miezul nopții, voi trece prin Egipt 5și toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon, care șade pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al roabei care stă la râșniță și până la toți întâii născuți ai dobitoacelor. 6În toată țara Egiptului vor fi țipete mari, așa cum n-au fost și nu vor mai fi. 7Dar dintre toți copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să știți ce deosebire face Domnul între egipteni și Israel. 8Atunci, toți acești slujitori ai tăi se vor coborî la mine și se vor închina până la pământ înaintea mea, zicând: «Ieși, tu și tot poporul care te urmează!» După aceea, voi ieși.’” Moise a ieșit de la Faraon aprins de mânie. 9Domnul a zis lui Moise: „Faraon n-are s-asculte de voi, pentru ca să se înmulțească minunile Mele în țara Egiptului.” 10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon. Domnul a împietrit inima lui Faraon, și Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece din țara lui.

Leviticul 27

Juruințele

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis:

„Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: 2‘Când se vor face juruințe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după prețuirea ta. 3Iar prețuirea pe care o vei face unui bărbat, de la douăzeci până la șaizeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul Sfântului Locaș: 4dacă este femeie, prețuirea să fie de treizeci de sicli. 5De la cinci până la douăzeci de ani, prețuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat și de zece sicli pentru o fată. 6De la o lună până la cinci ani, prețuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat și de trei sicli de argint pentru o fată. 7De la șaizeci de ani în sus, prețuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat și de zece sicli pentru o femeie. 8Dacă cel ce a făcut juruința este prea sărac ca să plătească prețuirea aceasta făcută de tine, să-l aducă la preot, să-l prețuiască, și preotul să facă o prețuire potrivit cu mijloacele omului aceluia. 9Dacă este vorba de dobitoacele care pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului va fi ceva sfânt. 10Să nu-l schimbe și să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s-ar întâmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, și unul, și celălalt va fi sfânt. 11Dacă este vorba de dobitoacele necurate, care nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot, 12care-i va face prețuirea după cum va fi bun sau rău și va rămâne la prețuirea preotului. 13Dacă vrea să-l răscumpere, să mai adauge o cincime la prețuirea lui.

Predarea lucrurilor

14Dacă cineva își închină Domnului casa, hărăzind-o Domnului ca un dar sfânt, preotul să-i facă prețuirea după cum va fi, bună sau rea, și să rămână la prețuirea făcută de preot. 15Dacă cel ce și-a închinat Domnului casa vrea s-o răscumpere, să adauge o cincime la prețul prețuirii ei, și va fi a lui. 16Dacă cineva închină Domnului un ogor din moșia lui, prețuirea ta să fie după câtimea de sămânță pe care o dă, și anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămânță de orz. 17Dacă își închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămână la prețuirea ta, 18dar, dacă își închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să-i socotească prețul după numărul anilor care mai rămân până la anul de veselie și să-l scadă din prețuirea ta. 19Dacă cel ce și-a închinat Domnului ogorul vrea să-l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul prețuit de tine, și ogorul să rămână al lui. 20Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21Și când va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. 22Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui, 23preotul să-i socotească prețul după cât face prețuirea până la anul de veselie, și omul acela să plătească în aceeași zi prețul hotărât de tine, ca lucru închinat Domnului. 24În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela de la care fusese cumpărat și din moșia căruia făcea parte. 25Toate prețuirile să se facă în siclii Sfântului Locaș: siclul are douăzeci de ghere.

Ce nu se poate închina

26Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întâiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întâi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului. 27Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să-l răscumpere cu prețul prețuit de tine, mai adăugând încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vândut după prețuirea ta. 28Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduință, din ce are, nu va putea nici să se vândă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moșia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduință va fi un lucru preasfânt, pentru Domnul. 29Niciun om închinat Domnului prin făgăduință nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorât.

Zeciuielile

30Orice zeciuială din pământ, fie din roadele pământului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. 31Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime. 32Orice zeciuială din cirezi și din turme, din tot ce trece sub toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului. 33Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău și să nu se schimbe; dacă se înlocuiește un dobitoc cu un altul, și unul, și celălalt vor fi sfinte și nu vor putea fi răscumpărate.’” 34Acestea sunt poruncile pe care le-a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.