Filipeni 1

1Pavel și Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toți sfinții în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: 2Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos! 3Mulțumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. 4În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toți, cu bucurie, 5pentru partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. 6Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. 7Este drept să gândesc astfel despre voi toți, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi sunteți toți părtași aceluiași har. 8Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o dragoste nespusă în Isus Hristos. 9Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere, 10ca să deosebiți lucrurile alese, pentru ca să fiți curați și să nu vă poticniți până în ziua venirii lui Hristos, 11plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu. 12Vreau să știți, fraților, că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. 13În adevăr, în toată curtea împărătească și pretutindeni aiurea, toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. 14Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu. 15Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții, din bunăvoință. 16Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; 17cei dintâi, din duh de ceartă, vestesc pe Hristos nu cu gând curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanțurile mele. 18Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura. 19Căci știu că lucrul acesta se va întoarce spre mântuirea mea prin rugăciunile voastre și prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos. 20Mă aștept și nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de rușine cu nimic, ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viața mea, fie prin moartea mea. 21Căci, pentru mine, a trăi este Hristos și a muri este un câștig. 22Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg. 23Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine, 24dar, pentru voi, este mai de trebuință să rămân în trup. 25Și sunt încredințat și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toți pentru înaintarea și bucuria credinței voastre, 26pentru ca, prin întoarcerea mea la voi, să aveți în mine o mare pricină de laudă în Isus Hristos. 27Numai purtați-vă într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămâne departe de voi, să aud despre voi că rămâneți tari în același duh și că luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, 28fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu. 29Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El 30și să și duceți, cum și faceți, aceeași luptă pe care ați văzut-o la mine și pe care auziți că o duc și acum.

Filipeni 2

1Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, 2faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. 3Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. 4Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. 5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: 6El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. 8La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. 9De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; 10pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ 11și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. 12Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 13Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea. 14Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, 15ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume, 16ținând sus Cuvântul vieții; așa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar. 17Și chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, eu mă bucur, și mă bucur cu voi toți. 18Tot așa și voi, bucurați-vă, și bucurați-vă împreună cu mine. 19Nădăjduiesc în Domnul Isus să vă trimit în curând pe Timotei, ca să fiu și eu cu inimă bună când o să am știri despre voi. 20Căci n-am pe nimeni care să-mi împărtășească simțirile ca el și să se îngrijească într-adevăr de starea voastră. 21Ce-i drept, toți umblă după foloasele lor, și nu după ale lui Isus Hristos. 22Știți râvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. 23Pe el dar nădăjduiesc să vi-l trimit, de îndată ce voi vedea ce întorsătură vor lua lucrurile cu privire la mine. 24Și am încredere în Domnul că în curând voi veni și eu. 25Am socotit de trebuință să vă trimit pe Epafrodit, fratele și tovarășul meu de lucru și de luptă, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26Căci dorea fierbinte să vă vadă pe toți și era foarte mâhnit pentru că aflaserăți că a fost bolnav. 27Ce-i drept, a fost bolnav și foarte aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el. Și nu numai de el, ci și de mine, ca să n-am întristare peste întristare. 28L-am trimis dar cu atât mai în grabă, ca să-l vedeți și să vă bucurați iarăși și să fiu și eu mai puțin mâhnit. 29Primiți-l deci în Domnul, cu toată bucuria și prețuiți pe astfel de oameni. 30Căci pentru lucrul lui Hristos a fost el aproape de moarte și și-a pus viața în joc, ca să împlinească ce lipsea slujbei voastre pentru mine.

Psalmul 138

Un psalm al lui David

1Te laud din toată inima,

cânt laudele Tale înaintea dumnezeilor.

2Mă închin în Templul Tău cel sfânt

și laud Numele Tău pentru bunătatea și credincioșia Ta,

căci Ți s-a mărit faima prin împlinirea făgăduințelor Tale.

3În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat,

m-ai îmbărbătat și mi-ai întărit sufletul.

4Toți împărații pământului Te vor lăuda, Doamne,

când vor auzi cuvintele gurii Tale;

5ei vor lăuda căile Domnului,

căci mare este slava Domnului!

6Domnul este înălțat, totuși vede pe cei smeriți

și cunoaște de departe pe cei îngâmfați.

7Când umblu în mijlocul strâmtorării, Tu mă înviorezi,

Îți întinzi mâna spre mânia vrăjmașilor mei

și dreapta Ta mă mântuiește.

8Domnul va sfârși ce a început pentru mine.

Doamne, bunătatea Ta ține în veci:

nu părăsi lucrările mâinilor Tale.

1 Samuel 29

David e trimis înapoi

1Filistenii își strânseseră toate oștile la Afec, și Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. 2Domnii filistenilor au înaintat cu sutele și miile lor, și David și oamenii lui mergeau mai la coadă, cu Achiș. 3Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceștia aici?” Și Achiș a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult este cu mine și n-am găsit nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui și până în ziua de azi.” 4Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiș și i-au zis: „Trimite înapoi pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai așezat, să nu se coboare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaș în timpul luptei. Și cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noștri?

5Nu este acesta David pentru care cântau jucând:

‘Saul și-a bătut miile lui,

Iar David, zecile lui de mii’?”

6Achiș a chemat pe David și i-a zis: „Viu este Domnul că ești un om curat la suflet și-mi place să te văd mergând și venind cu mine în tabără, căci n-am găsit nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu ești pe placul domnitorilor. 7Întoarce-te dar și mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” 8David a zis lui Achiș: „Dar ce am făcut și ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmașilor domnului meu, împăratul?” 9Achiș a răspuns lui David: „Știu că ești plăcut înaintea mea ca un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ 10Astfel, scoală-te dis-de-dimineață, tu și slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculați-vă dis-de-dimineață și plecați de îndată ce se va lumina.” 11David și oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineața și să se întoarcă în țara filistenilor. Și filistenii s-au suit la Izreel.