Eclesiastul 3 - 1 Timotei 5

Eclesiastul 3

Orice lucru își are timpul său

1Pentru toate există o vreme

și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:

2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;

un timp pentru a planta și un timp pentru a smulge;

3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;

un timp pentru a dărâma și un timp pentru a construi;

4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;

un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;

5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;

un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;

6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;

un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;

7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;

un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;

8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;

un timp pentru război și un timp pentru pace.

9Ce câștig are lucrătorul din toată munca lui cea grea? 10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să fie ocupați cu ea. 11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia în inimile lor, dar omul nu poate înțelege lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început până la sfârșit. 12Înțeleg că, pentru oameni, nu este nimic mai bun decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce o viață bună, în timpul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu. 14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu procedează astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15Ceea ce este, există de mult timp,

ceea ce va fi, a existat deja demult,

iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

16Am mai văzut ceva sub soare:

Pe locul judecății, acolo era răutatea

și pe locul dreptății, acolo era răutatea.

17Atunci am zis în inima mea:

„Dumnezeu îl va judeca

atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,

căci a stabilit un timp pentru orice lucru

și pentru orice faptă“.

18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele“. 19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; omul nu are niciun avantaj față de animal. Totul este deșertăciune. 20Toți merg în același loc, toți au fost făcuți din țărână și toți se întorc în țărână. 21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor coboară în pământ?

22Am înțeles, deci, că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de munca lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va urma după el?

1 Timotei 5

Atitudinea față de anumite categorii de credincioși

1Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe niște frați; 2pe femeile bătrâne – ca pe niște mame; pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția.

3Onorează văduvele care sunt într-adevăr văduve. 4Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să învețe, mai întâi, să se poarte cu evlavie în familia lor și să-și răsplătească părinții, pentru că lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune speranța în Dumnezeu și perseverează, zi și noapte, în rugăciuni și mijlociri, 6dar cea care trăiește pentru plăceri, chiar dacă trăiește, a murit. 7Poruncește și aceste lucruri, pentru ca ei să fie fără reproș. 8Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci a renunțat la credință și este mai rău decât un necredincios.

9O văduvă să fie înscrisă pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani, a fost soția unui singur bărbat 10și are o bună mărturie pentru faptele ei bune: dacă și-a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i-a ajutat pe cei aflați în necaz și dacă a perseverat în orice faptă bună.

11Dar pe văduvele mai tinere să nu le primești, fiindcă atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească. 12Astfel, ele atrag judecata asupra lor pentru că și-au încălcat primul angajament. 13Totodată, se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Prin urmare, vreau ca văduvele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea împotrivitorului niciun prilej de insultă. 15Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan.

16Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute, și să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca astfel să le poată ajuta pe cele ce sunt într-adevăr văduve.

17Bătrânii care conduc bine să fie considerați demni de o cinste sporită, mai ales cei ce depun efort să predice și să-i învețe pe alții. 18Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului când treieră“ și „Lucrătorul își merită plata“. 19Să nu accepți nicio acuzație împotriva unui bătrân, decât dacă sunt doi sau trei martori. 20Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, astfel încât și ceilalți să aibă frică. 21Te rog insistent înaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste învățături fără prejudecată și fără să faci ceva cu parțialitate.

22Să nu-ți pui mâinile peste nimeni cu grabă și să nu fii părtaș la păcatele altora. Păstrează-te curat.

23Să nu bei doar apă, ci folosește și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.

24Păcatele unor oameni sunt evidente și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25Tot astfel, faptele bune sunt evidente, iar cele ce nu sunt evidente, nu pot să rămână ascunse.