Luca 22

Conspirație împotriva lui Isus

(Mt. 26:1‑5, 14‑16; Mc. 14:1‑2, 10‑11; Ioan 11:45‑53)

1Se apropia Sărbătoarea Azimelor, căreia i se spune „Paștele“. 2Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să-L omoare pe Isus, dar se temeau de popor. 3Atunci Satan a intrat în Iuda, numit „Iscarioteanul“, care era din numărul celor doisprezece. 4Acesta s-a dus la conducătorii preoților și la comandanții gărzii Templului și au discutat despre cum să-L dea pe mâna lor. 5Ei s-au bucurat și s-au înțeles cu el să-i dea argint. 6El a acceptat și căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor, în lipsa mulțimii.

Masa pascală

(Mt. 26:17‑30; Mc. 14:12‑26; Ioan 13:21‑30; 1 Cor. 11:23‑25)

7Apoi a venit ziua Sărbătorii Azimelor, zi în care trebuia jertfit mielul de Paște.

8 Isus i-a trimis înainte pe Petru și Ioan, zicând:

‒ Duceți-vă și pregătiți-ne jertfa de Paște, ca s-o mâncăm!

9Ei L-au întrebat:

‒ Unde vrei s-o pregătim?

10El le-a răspuns:

‒ Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un vas cu apă. Urmați-l până la casa în care va intra 11și spuneți-i stăpânului casei astfel: „Învățătorul te întreabă: «Unde este camera de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“. 12El vă va arăta sus o cameră mare și aranjată. Acolo să faceți pregătirile.

13Ei s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele.

Cina Domnului

(Mt. 26:20‑29; Mc. 14:17‑25; Ioan 13:21‑30; 1 Cor. 11:23‑25)

14Când a sosit ceasul, Isus S-a așezat să mănânce împreună cu apostolii.

15El le-a zis: „Am dorit cu ardoare să mănânc împreună cu voi acest Paște, înainte de suferința Mea. 16Căci vă spun că nu voi mai mânca din el până când nu își va găsi împlinirea în Împărăția lui Dumnezeu“.

17Și, luând un pahar, a mulțumit și a zis: „Luați-l și împărțiți-l între voi! 18Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu“.

19Apoi a luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea“.

20În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă. 22Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“.

23Ei au început să se întrebe unii pe alții cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.

Cine este cel mai mare

(Mt. 20:25‑28; 19:28; Mc. 10:42‑45)

24Între ei a avut loc și o ceartă cu privire la cine să fie considerat cel mai mare dintre ei.

25Atunci Isus le-a zis:

‒ Regii națiunilor stăpânesc peste ele, iar cei ce au autoritate asupra lor sunt numiți „binefăcători“. 26Dar voi să nu fiți așa! Dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, iar cel care conduce să fie precum cel care slujește. 27Căci cine este mai mare, cel care șade la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care șade la masă? Eu însă sunt între voi precum Cel Care slujește! 28Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în încercările Mele. 29De aceea și Eu vă ofer o împărăție, așa cum și Tatăl Meu Mi-a oferit-o Mie, 30ca să mâncați și să beți la masa Mea, în Împărăția Mea, și să stați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31‑35; Mc. 14:27‑31; Ioan 13:36‑38)

31Simone, Simone, iată, Satan a cerut să vă cearnă așa cum se cerne grâul, 32dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința. Iar când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi!

33 Petru I-a răspuns:

‒ Doamne, sunt gata să merg cu Tine chiar și la închisoare, și la moarte!

34 Isus i-a zis:

‒ Îți spun, Petru, că nu va cânta cocoșul astăzi până nu te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoști.

Îndemnuri pentru vremea încercării

35Apoi le-a zis:

‒ Când v-am trimis fără săculeți cu bani, fără traistă și fără sandale, ați dus voi lipsă de ceva?

Ei au zis:

‒ De nimic.

36El le-a zis:

‒ Acum, dimpotrivă, cel ce are un săculeț cu bani să-l ia! La fel și traista! Iar cel ce nu are sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una! 37Căci vă spun că trebuie să se împlinească în Mine ce este scris, și anume: „El a fost numărat alături de cei fără de Lege“. Da, ce este scris despre Mine ajunge la împlinire.

38Ei au zis:

‒ Doamne, iată aici două săbii!

El le-a zis:

‒ De-ajuns!

Isus Se roagă pe Muntele Măslinilor

(Mt. 26:36‑46; Mc. 14:32‑42)

39Și ieșind afară, S-a dus, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor. Ucenicii L-au urmat și ei.

40Când a ajuns în locul acela, le-a zis:

‒ Rugați-vă să nu cădeți în ispită!

41Apoi S-a retras de lângă ei, cam la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și Se ruga, 42zicând: „Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“. 43Atunci I s-a arătat un înger din Cer, ca să-L întărească. 44Fiind în agonie, El Se ruga cu și mai multă ardoare, iar sudoarea Lui devenise ca niște picături de sânge, care cădeau pe pământ. 45Când S-a ridicat de la rugăciune și a venit la ucenici, i-a găsit adormiți de întristare.

46El le-a zis:

‒ De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită!

Arestarea lui Isus

(Mt. 26:47‑56; Mc. 14:43‑50; Ioan 18:3‑11)

47În timp ce El încă vorbea, iată că a venit o mulțime de oameni, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-L sărute, 48dar Isus i-a zis: „Iuda, cu un sărut Îl trădezi tu pe Fiul Omului?“.

49Când cei din jurul lui Isus au văzut ce urma să se întâmple, au zis:

‒ Doamne, să lovim cu sabia?

50Și unul dintre ei l-a lovit cu sabia pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea dreaptă.

51Însă Isus, răspunzând, a zis:

‒ Lăsați-i! Până aici!

Și atingându-Se de urechea acelui om, l-a vindecat. 52Apoi Isus le-a zis conducătorilor preoților, comandanților gărzii Templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Ați ieșit cu săbii și ciomege, ca după un răsculat? 53În fiecare zi când eram cu voi în Templu, n-ați întins mâinile împotriva Mea! Însă acesta este ceasul vostru și autoritatea întunericului“.

Lepădarea lui Petru

(Mt. 26:67‑75; Mc. 14:66‑72; Ioan 18:15‑18, 25‑27)

54După ce L-au arestat, L-au dus și L-au băgat în casa marelui preot. Petru Îl urma de departe. 55După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au stat jos, Petru s-a așezat în mijlocul lor.

56O slujnică, văzându-l șezând lângă foc, s-a uitat atent la el și a zis:

‒ Și acesta era cu El!

57Dar el a negat, zicând:

‒ Nu-L cunosc, femeie!

58După puțin timp, l-a văzut altcineva, care a zis:

‒ Și tu ești unul dintre ei!

Dar Petru a zis:

‒ Nu sunt, omule!

59Cam o oră mai târziu, un altul a insistat, zicând:

‒ Cu siguranță și acesta era cu El, căci este galileean.

60Dar Petru a zis:

‒ Omule, nu știu despre ce vorbești!

Și deodată, în timp ce el încă vorbea, a cântat cocoșul. 61Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvintele pe care i le spusese Domnul: „Astăzi, înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori!“. 62Și, ieșind afară, a plâns mult.

Isus, batjocorit de cei din garda Templului

(Mt. 26:67‑68; Mc. 14:65)

63Oamenii, cei care-L păzeau pe Isus, Îl batjocoreau și-L băteau. 64Și legându-L la ochi, Îl întrebau, zicând: „Profețește, cine este cel ce Te-a lovit?“. 65Și rosteau multe alte blasfemii împotriva Lui.

Isus înaintea Sinedriului

(Mt. 26:59‑66; Mc. 14:55‑64; Ioan 18:19‑24)

66Când s-a făcut ziuă, Sfatul bătrânilor poporului, conducătorii preoților și cărturarii s-au întrunit și L-au adus pe Isus în sinedriul lor.

67Ei au zis:

‒ Dacă Tu ești Cristosul, spune-ne!

Isus le-a răspuns:

‒ Dacă vă voi spune, nicidecum nu veți crede, 68iar dacă vă voi întreba, nicidecum nu-Mi veți răspunde, nici nu-Mi veți da drumul. 69Dar, de acum încolo, Fiul Omului va fi așezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.

70Toți au întrebat:

‒ Ești Tu deci Fiul lui Dumnezeu?

El le-a răspuns:

‒ Chiar voi înșivă spuneți că Eu sunt.

71Atunci ei au zis:

‒ Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înșine am auzit-o din gura Lui!

Leviticul 23

Calendarul sărbătorilor – sabatul

1 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Acestea sunt sărbătorile Domnului cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte; acestea sunt sărbătorile Mele.

Sabatul

3Să se lucreze șase zile, dar ziua a șaptea este sabatul, o zi de odihnă însoțită de o adunare sfântă. Să nu faceți nicio lucrare în această zi: să fie sabatul Domnului în toate locuințele voastre.

Paștele și Sărbătoarea Azimelor

(Ex. 12:14‑20; Num. 28:16‑25; Deut. 16:1‑8)

4Acestea sunt sărbătorile Domnului, adunările sfinte, pe care le veți vesti la vremea lor hotărâtă. 5În a paisprezecea zi a lunii întâi, între asfințit și întuneric, va fi Paștele Domnului, 6iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi Sărbătoarea Azimelor în cinstea Domnului. Timp de șapte zile să mâncați azime. 7În prima zi să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită. 8Apoi, timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc, iar în ziua a șaptea să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită atunci»“.

Sărbătoarea Primelor Roade

9 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o voi da și veți aduna recolta, să aduceți preotului un snop din primele roade ale secerișului. 11Să legene snopul înaintea Domnului ca voi să fiți primiți; preotul să-l legene la o zi după sabat. 12În ziua când veți legăna snopul, să jertfiți un miel de un an, fără cusur, ca ardere-de-tot pentru Domnul. 13Să adăugați la el un dar de mâncare din două zecimi dintr-o efă de făină aleasă, amestecată cu ulei, ca jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului și o jertfă de băutură de un sfert de hin de vin. 14Să nu mâncați nici pâine, nici spice prăjite, nici boabe, până în ziua aceasta, când veți aduce această ofrandă Dumnezeului vostru: aceasta este o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre în toate locuințele voastre.

Sărbătoarea Săptămânilor

(Num. 28:26‑31; Deut. 16:9‑12)

15Din ziua de după sabat, adică din ziua în care veți aduce snopul ca jertfă legănată, să numărați șapte săptămâni întregi. 16Să numărați cincizeci de zile până în ziua următoare celui de-al șaptelea sabat, apoi să aduceți Domnului un nou dar de mâncare. 17Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca jertfă legănată. Să fie făcute din două zecimi de efă de făină aleasă și să fie coapte după ce s-a dospit aluatul. Acestea sunt cele dintâi roade pentru Domnul. 18Împreună cu pâinile să aduceți, ca ardere-de-tot pentru Domnul, șapte miei de un an, fără cusur, un taur din turmă și doi berbeci. La acestea să adăugați darul de mâncare și jertfele de băutură ca jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului. 19Să aduceți și un țap ca jertfă pentru păcat și doi miei de un an ca jertfă de pace. 20Preotul să le legene ca jertfă legănată înaintea Domnului, împreună cu pâinea adusă din primele roade și cu cei doi miei; ele să fie închinate Domnului și să rămână ale preotului. 21În aceeași zi, să vestiți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită atunci. Aceasta este o hotărâre veșnică în toate locuințele voastre, de-a lungul generațiilor voastre.

22Când veți aduna recolta țării voastre, să nu aduni recolta de la marginea terenului și să nu strângi spicele care vor rămâne după secerișul tău. Să le lași pentru cel sărac și pentru străin. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru»“.

Sărbătoarea Trâmbițelor

(Num. 29:1‑6)

23 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 24„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «În prima zi a lunii a șaptea să aveți o zi de odihnă, o aducere-aminte vestită cu sunet de trâmbiță, o adunare sfântă. 25Să nu faceți nicio muncă obișnuită în timpul ei și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc»“.

Ziua Ispășirii

(Lev. 16; Num. 29:7‑11)

26 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 27„Chiar în a zecea zi a lunii a șaptea să fie Ziua Ispășirii. Atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. 28Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, când se face ispășire pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. 29Acela care nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul său. 30Pe acela care va face orice fel de lucrare în ziua aceea îl voi nimici din mijlocul poporului său. 31Să nu faceți nicio lucrare. Aceasta este o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre în toate locurile în care veți locui. 32Este un sabat, o zi de odihnă în care să vă smeriți sufletele. Din seara celei de-a noua zi până în seara următoare să țineți sabatul“.

Sărbătoarea Corturilor

(Num. 29:12‑39; Deut. 16:13‑17)

33 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 34„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «În a cincisprezecea zi a acestei a șaptea luni să țineți Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de șapte zile. 35În prima zi să aveți o adunare sfântă. Să nu faceți nicio muncă obișnuită atunci. 36Timp de șapte zile să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a opta să aveți o adunare sfântă și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare solemnă; să nu faceți nicio muncă obișnuită atunci.

37Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora veți vesti adunări sfinte, pentru a aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – o ardere-de-tot și un dar de mâncare, o jertfă și jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă – 38în afară de sabaturile Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele și de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiți Domnului.

39Chiar în a cincisprezecea zi a lunii a șaptea, după ce ați adunat roadele țării, să țineți sărbătoarea Domnului, timp de șapte zile. Atât prima, cât și a opta zi să fie o zi de odihnă. 40În prima zi să luați fructe din pomii cei grandioși, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoși și crengi de sălcii de râu. Să vă bucurați înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, timp de șapte zile. 41În fiecare an să țineți această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de șapte zile. Este o hotărâre veșnică de-a lungul generațiilor voastre. S-o țineți în luna a șaptea. 42Să locuiți în corturi șapte zile. Toți băștinașii din Israel să locuiască în corturi, 43pentru ca generațiile voastre să știe că Eu i-am făcut pe fiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru»“.

44Și, astfel, Moise le-a spus fiilor lui Israel care sunt sărbătorile Domnului.

2 Regi 23

Reforma religioasă din timpul lui Iosia

(2 Cron. 34:3‑7, 29‑33)

1Atunci, regele și-a trimis oamenii să-i convoace pe toți bătrânii lui Iuda și ai Ierusalimului. 2Regele s-a dus la Casa Domnului împreună cu toți bărbații lui Iuda, cu toți locuitorii Ierusalimului, cu preoții și cu profeții, cu întreg poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare, și a citit în auzul lor toate cuvintele Cărții Legământului, care a fost găsită în Casa Domnului. 3Regele a stat în picioare lângă stâlpul său și a încheiat un legământ înaintea Domnului, luând decizia să-L urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și hotărârile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele acestui legământ, scrise în Cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ.

4Regele a poruncit marelui preot Hilchia, preoților de rangul al doilea și paznicilor porții să scoată din Templul Domnului toate obiectele care fuseseră făcute pentru Baal, pentru Așera și pentru toată armata cerurilor. Și el le-a ars în afara Ierusalimului, în Valea Chidron, iar cenușa le-a dus-o la Betel. 5A îndepărtat preoții păgâni care au fost puși de regii lui Iuda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iuda și împrejurul Ierusalimului. De asemenea, i-a alungat pe cei ce ardeau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și întregii armate a cerurilor. 6A scos stâlpul Așerei din Casa Domnului și l-a dus la pârâul Chidron, în afara Ierusalimului. L-a ars lângă pârâul Chidron, transformându-l în cenușă, și i-a împrăștiat cenușa pe mormintele fiilor poporului. 7A dărâmat locuințele bărbaților care se prostituau, care erau în Casa Domnului și unde femeile împleteau corturi pentru Așera.

8Iosia i-a alungat pe toți preoții din cetățile lui Iuda și a pângărit înălțimile unde preoții ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Șeba. A dărâmat înălțimile de la porțile care erau la intrarea porții lui Iosua, conducătorul cetății, în partea stângă a porții cetății. 9Deși preoții înălțimilor nu se duceau la altarul Domnului din Ierusalim, ei totuși mâncau azime în mijlocul fraților lor.

10 Regele a pângărit, de asemenea, Tofetul, care este în Valea Ben-Hinom, pentru ca nimeni să nu-și mai sacrifice fiul sau fata în foc pentru Moleh. 11El a îndepărtat, de la intrarea Casei Domnului, caii pe care regii lui Iuda îi închinaseră soarelui, lângă camera demnitarului Natan-Melek, care era situată lângă colonade. Apoi Iosia a ars carele închinate soarelui.

12Regele a dărâmat altarele pe care le făcuseră regii lui Iuda pe acoperișul camerei de sus a lui Ahaz, precum și altarele pe care le făcuse Manase în cele două curți ale Casei Domnului. Le-a luat de acolo și le-a aruncat molozul în pârâul Chidron. 13Regele a dărâmat înălțimile care erau la est de Ierusalim, în partea de sud a Muntelui Distrugerii, pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aștoret, spurcăciunea sidonienilor, pentru Chemoș, spurcăciunea Moabului, și pentru Milkom, urâciunea fiilor lui Amon. 14A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat așerele și a umplut locurile lor cu oase de oameni.

15El a dărâmat chiar și altarul care era la Betel, precum și înălțimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât și înălțimea. El a dat foc atât înălțimii, transformând-o în cenușă, cât și stâlpului Așerei. 16Când Iosia s-a întors și a văzut mormintele care erau acolo, pe deal, a trimis să ia oasele din morminte. Apoi a ars oasele pe altar și l-a pângărit, după Cuvântul Domnului rostit prin omul lui Dumnezeu care vestise aceste lucruri.

17 Regele a întrebat:

‒ Al cui este mormântul acesta din piatră, pe care îl văd?

Oamenii cetății i-au răspuns:

‒ Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a rostit, împotriva altarului din Betel, aceste lucruri pe care le-ai făcut.

18El a zis:

‒ Lăsați-l! Nimeni să nu-i miște oasele!

Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria.

19De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le construiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe Domnul. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. 20Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim.

(2 Cron. 35:1, 18‑19)

21Regele a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriți Paștele Domnului, Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“. 22Un astfel de Paște nu se mai sărbătorise de pe vremea judecătorilor care-l judecau pe Israel, și nici chiar în toată perioada regilor lui Israel și a regilor lui Iuda. 23Acest Paște a fost sărbătorit în cinstea Domnului la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al regelui Iosia.

24Iosia i-a mai îndepărtat pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele, și a înlăturat terafimii, idolii și toate celelalte spurcăciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. 25Înainte de Iosia n-a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la Domnul din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s-a mai ridicat nimeni ca el.

26Totuși, Domnul nu S-a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. 27Și Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iuda din prezența Mea, așa cum l-am îndepărtat pe Israel, și voi respinge Ierusalimul, cetatea aceasta pe care am ales-o, și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu“.

28Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“?

Circumstanțele morții lui Iosia

(2 Cron. 35:20–36:1)

29În zilele sale, faraonul Neco, regele Egiptului, a venit la râul Eufrat, la împăratul Asiriei. Regele Iosia i-a ieșit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido și l-a omorât. 30Slujitorii lui l-au transportat mort din Meghido, l-au adus la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, l-a uns și l-a pus să domnească în locul tatălui său.

Domnia lui Iehoahaz peste Iuda

(2 Cron. 36:2‑4)

31Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama lui se numea Hamutal și era fata lui Ieremia din Libna. 32El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi. 33Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. 34Faraonul Neco l-a numit rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt, unde a și murit. 35Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

(2 Cron. 36:5‑8)

36Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebuda și era fata lui Pedaia din Ruma. 37El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, tot așa cum făcuseră și părinții săi.

Iov 1

Prolog

1Era un om în țara Uț, al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru și drept. El se temea de Dumnezeu și se ferea de rău. 2I s-au născut șapte fii și trei fete. 3El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un număr mare de servitori. Era cel mai însemnat om dintre toți fiii Estului. 4Fiii lui obișnuiau să meargă unii la alții și să țină, pe rând, câte un ospăț în casa fiecăruia. Ei le chemau și pe cele trei surori ale lor ca să mănânce și să bea împreună cu ei. 5Când zilele fiecărui ospăț ajungeau la sfârșit, Iov îi chema și îi sfințea. El se scula dimineață devreme și aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor“. Așa făcea Iov în fiecare zi.

Primul necaz al lui Iov

6Într-o zi, fiii lui Dumnezeu au venit pentru a se înfățișa înaintea Domnului. Satan a venit și el în mijlocul lor.

7 Domnul l-a întrebat pe Satan:

‒ De unde vii?

Satan i-a răspuns Domnului și a zis:

‒ De la cutreierarea pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe întinsul lui.

8 Domnul l-a întrebat pe Satan:

‒ Te-ai uitat la slujitorul Meu Iov? Nu mai este nimeni ca el pe pământ, un om integru, drept, care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău.

9Atunci Satan I-a răspuns Domnului și a zis:

‒ Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10Nu ai pus tu un gard de protecție în jurul lui, în jurul casei lui și în jurul a tot ce este al lui? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui și averile lui i s-au înmulțit în țară. 11Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și vei vedea dacă nu Te va blestema în față.

12 Domnul i-a zis lui Satan:

‒ Iată, îți dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ți întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13Într-o zi, în timp ce fiii și fiicele sale mâncau și beau vin în casa fratelui lor, cel întâi născut, 14a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgărițele pășteau lângă ei, 15niște șabeeni s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 16În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din ceruri și a ars oile și slujitorii și i-a nimicit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 17În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Niște caldeeni, împărțiți în trei cete, au năvălit, ți-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuțișul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“. 18În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul și i-a zis: „Fiii și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19Și iată că un vânt puternic a suflat dinspre deșert, a izbit în cele patru colțuri ale casei și, astfel, casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Doar eu am scăpat ca să te înștiințez“.

20Atunci Iov s-a ridicat, și-a sfâșiat mantia și și-a ras capul. Apoi s-a aruncat la pământ, s-a închinat 21și a zis:

„Gol am ieșit din pântecul mamei mele

și gol mă voi întoarce în pământ!

Domnul a dat, Domnul a luat,

fie Numele Domnului binecuvântat!“.

22În toate acestea Iov n-a păcătuit și n-a pus nenorocirea pe seama lui Dumnezeu.