Marcu 4

Pilda semănătorului

(Mt. 13:1‑23; Lc. 8:4‑15)

1 Isus a început din nou să-i învețe pe oameni lângă mare. Pentru că în jurul Lui se adunase o mare mulțime de oameni, Isus S-a urcat într-o barcă și S-a așezat acolo, pe mare. Întreaga mulțime se afla lângă mare, pe țărm.

2El îi învăța multe lucruri în pilde și, în învățătura Lui, le spunea: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde au venit păsările și au mâncat-o. 5Alta a căzut pe loc stâncos, unde nu avea pământ mult. A încolțit repede, din cauză că nu avea pământ adânc, 6dar, când a răsărit soarele, a fost arsă și, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. 7Alta a căzut între spini, iar spinii au crescut și au sufocat-o, așa că nu a dat rod. 8Dar altele au căzut într-un pământ bun și au dat rod, înălțându-se și crescând: una a adus treizeci, una șaizeci și una o sută“.

9Și zicea: „Cine are urechi de auzit să audă!“.

Isus explică pilda semănătorului

(Mt. 13:10‑23; Lc. 8:9‑15)

10Când a fost singur, cei din jurul Lui, împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 11Isus le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate sunt în pilde, 12pentru ca,

«Să privească cu ochii, dar să nu vadă,

și să audă cu urechile, dar să nu înțeleagă,

ca nu cumva să se întoarcă și să fie iertați!»“.

13Apoi le-a zis: „Nu înțelegeți această pildă? Atunci cum veți înțelege toate celelalte pilde? 14Semănătorul seamănă Cuvântul. 15Cei de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt aceștia: când aud, vine imediat Satan și ia Cuvântul semănat în ei. 16Cei semănați pe locuri stâncoase sunt aceștia: când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, 17dar nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt temporari. Atunci când are loc un necaz sau o persecuție din cauza Cuvântului, ei cad imediat. 18Cei semănați între spini sunt alții: aceștia sunt cei care aud Cuvântul, 19dar îngrijorările veacului, înșelăciunea bogățiilor și poftele pentru alte lucruri intră și sufocă Cuvântul, iar el devine neroditor. 20Iar cei semănați în pământul cel bun sunt aceia care aud Cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul treizeci, unul șaizeci și unul o sută“.

Pilda candelei

(Lc. 8:16‑18)

21El le-a mai zis: „Oare se aduce candela ca să fie pusă sub un obroc sau sub un pat? Nu este adusă ea ca să fie așezată pe un sfeșnicar? 22Căci nu este nimic ascuns, decât ca să fie dezvăluit, și nimic tăinuit, decât ca să iasă la iveală. 23Dacă are cineva urechi de auzit să audă!

24Fiți atenți la ceea ce auziți! Cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vi se va adăuga! 25Căci celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are“.

Pilda cu sămânța care crește

26El a mai zis: „Împărăția lui Dumnezeu este ca un om care aruncă sămânță în pământ. 27Fie că el doarme, fie că se scoală, zi și noapte, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum. 28Pământul rodește de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi grâu deplin în spic. 29Când rodul este copt, trece imediat secera prin el, pentru că a sosit secerișul“.

Pilda bobului de muștar

(Mt. 13:31‑32; Lc. 13:18‑19)

30El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăția lui Dumnezeu, sau prin ce pildă s-o descriem? 31Ea este ca un bob de muștar, care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, 32dar, după ce este semănat, el crește, ajunge mai mare decât toate legumele și face ramuri mari, astfel că păsările cerului își pot face cuibul la umbra lor“.

33Și, prin multe astfel de pilde, El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l înțeleagă. 34Nu le vorbea fără să folosească pilda. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile.

Isus liniștește furtuna

(Mt. 8:18, 23‑27; Lc. 8:22‑25)

35În aceeași zi, când s-a lăsat seara, le-a zis:

‒ Să traversăm în partea cealaltă!

36Și lăsând mulțimea, L-au luat în barcă așa cum era. Împreună cu El mai erau și alte bărci. 37Atunci s-a stârnit o furtună puternică și valurile au început să se izbească de barcă, astfel încât barca era deja aproape plină cu apă. 38Isus era în partea din spate a bărcii, dormind pe o pernă.

Ei L-au trezit și I-au spus:

‒ Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?

39Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și a zis mării:

‒ Taci! Liniștește-te!

Vântul s-a oprit și s-a făcut o liniște mare.

40Apoi le-a zis:

‒ De ce sunteți fricoși? Tot n-aveți credință?

41Ei s-au temut foarte tare și-și ziceau unii altora:

‒ Cine este Acesta, de-L ascultă până și vântul și marea?

Ieremia 16

Nenorociri și binecuvântări

1Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 2„Să nu-ți iei soție și să nu ai în locul acesta nici fii, nici fiice!“ 3Așa vorbește Domnul despre fiii și fiicele care se vor naște în locul acesta, despre mamele care-i vor naște și despre tații care-i vor concepe în țara aceasta: 4„Ei vor muri de boli ucigătoare. Nimeni nu-i va jeli, nici nu-i va îngropa, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului. Vor pieri de sabie și de foamete, iar cadavrele lor vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele sălbatice ale pământului“.

5Căci așa vorbește Domnul: „Să nu intri în nicio casă de jale, să nu mergi să plângi și să jelești cu ei, fiindcă Eu Mi-am retras de la poporul acesta pacea, îndurarea și mila“, zice Domnul. 6„Cei mari și cei mici vor muri în țara aceasta și nu vor fi îngropați. Nimeni nu-i va jeli, nimeni nu-și va face tăieturi din cauza lor și nimeni nu-și va rade capul pentru ei. 7Nimeni nu va rupe pâine pentru ei în timpul bocetului, ca să-i mângâie pentru cel mort și nimeni nu le va da să bea din paharul mângâierilor pentru tatăl sau pentru mama lor.

8Să nu intri în nicio casă de petrecere ca să te așezi cu ei, să mănânci sau să bei. 9Căci așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, înaintea ochilor voștri și în zilele voastre, voi face să înceteze în locul acesta strigătele de bucurie și de veselie, glasul mirelui și al miresei».

10Când îi vei spune acestui popor toate aceste cuvinte, ei te vor întreba: «De ce a hotărât Domnul împotriva noastră toate aceste mari nenorociri? Care este nelegiuirea noastră? Ce păcat am făcut împotriva Domnului, Dumnezeul nostru?». 11Atunci să le răspunzi astfel: «Pentru că părinții voștri M-au părăsit, zice Domnul, s-au dus după alți dumnezei, le-au slujit și li s-au închinat. Ei M-au uitat și nu au păzit Legea Mea. 12Iar voi ați făcut și mai rău decât părinții voștri. Iată, fiecare dintre voi umblă după încăpățânarea inimii lui rele și nu Mă ascultați. 13De aceea vă voi arunca din țara aceasta într-o țară pe care n-ați cunoscut-o, nici voi și nici părinții voștri. Acolo veți sluji altor dumnezei zi și noapte, căci nu vă voi arăta îndurare»“.

14„Iată, cu adevărat vin zile“, zice Domnul, „când nu se va mai zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe fiii lui Israel din țara Egiptului!», 15ci se va zice: «Viu este Domnul, Care i-a scos pe fiii lui Israel din țara de nord și din toate țările unde îi alungase!», căci îi voi aduce înapoi în țara lor, pe care le-am dat-o strămoșilor lor.“

16„Iată, trimit o mulțime de pescari“, zice Domnul, „care îi vor pescui. După aceea, voi trimite o mulțime de vânători, care îi vor vâna pe toți munții, pe toate dealurile și în crăpăturile stâncilor, 17căci ochii Mei se uită la toate căile lor; ele nu sunt ascunse dinaintea feței Mele, iar nelegiuirea lor nu este ascunsă de ochii Mei. 18Mai întâi le voi răsplăti dublu pentru nelegiuirea și păcatul lor, fiindcă Mi-au întinat țara cu cadavrele spurcăciunilor lor și mi-au umplut moștenirea cu urâciunile lor“.

19 Doamne, Puterea mea, Cetățuia mea

și Refugiul meu în ziua necazului!

Națiunile vor veni la Tine

de la marginile pământului și vor zice:

„Părinții noștri n-au moștenit decât minciună,

lucruri fără valoare, care nu le-au fost de niciun folos!

20Poate oare omul să-și facă propriii dumnezei?

Poate, dar aceștia nu sunt Dumnezeu!“.

21„De aceea, iată, îi voi învăța,

de data aceasta îi voi face

să cunoască mâna Mea și puterea Mea.

Atunci vor ști

că Numele Meu este Domnul!

Psalmii 147

1Lăudați-L pe Domnul!

Căci este bine să cântăm spre lauda Dumnezeului nostru!

Da, cântarea de laudă este plăcută și potrivită!

2 Domnul construiește din nou Ierusalimul

și-i strânge pe cei risipiți ai lui Israel.

3El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită

și le leagă rănile.

4El calculează numărul stelelor

și le cheamă pe nume pe toate.

5Stăpânul nostru este mare și plin de putere;

priceperea Sa nu are margini!

6 Domnul îi ridică pe cei smeriți,

dar pe cei răi îi apleacă până la pământ.

7Cântați Domnului cu mulțumire!

Cântați spre lauda Dumnezeului nostru cu lira!

8El acoperă cerul cu nori,

pregătește ploaia pentru pământ

și face să răsară iarba pe munți.

9El le dă hrană vitelor

și hrănește puii de corb când aceștia strigă.

10Nu de puterea calului se bucură El;

nu în picioarele omului Își găsește El plăcerea.

11 Domnul Își găsește plăcerea în cei ce se tem de El,

în cei ce își pun speranța în îndurarea Lui.

12Adu laudă Domnului, Ierusalime!

Laudă-L pe Dumnezeul tău, Sionule!

13Căci El întărește zăvoarele porților tale

și îți binecuvântează fiii în mijlocul tău.

14El dă pace în teritoriile tale

și te satură cu cel mai ales grâu.

15El Își trimite porunca pe pământ;

Cuvântul Lui aleargă repede.

16El așterne zăpada ca lâna

și presară bruma precum cenușa.

17El Își azvârle gheața în bucăți;

cine poate sta înaintea frigului Său?

18Apoi Își trimite Cuvântul și le topește;

când Își pune vântul să sufle, apele curg.

19A făcut cunoscute cuvintele Sale lui Iacov

și a descoperit hotărârile și judecățile Sale lui Israel.

20El n-a lucrat așa cu niciuna dintre națiuni,

și ele nu cunosc judecățile Lui.

Lăudați-L pe Domnul!

Ezechiel 31

Faraon, doborât ca un cedru din Liban

1În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia, Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis: 2„Fiul omului, spune-i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel:

«Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta?

3Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban,

cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră.

Era înalt în statură,

iar vârful îi ajungea printre nori.

4Apele îl făcuseră să crească

și adâncul îl înălțase.

Râurile acestuia străbăteau de jur împrejur

plantația pe care se afla,

și își trimiteau pârâurile

la toți copacii câmpiei.

5De aceea s-a înălțat în statură

mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie.

Crengile i-au crescut

și ramurile i s-au lungit,

datorită belșugului de ape

care-l făcuse să dea vlăstare.

6Printre crengile lui

își făceau cuibul toate păsările cerului.

Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului,

iar la umbra lui locuiau toate națiunile cele multe.

7Era frumos prin măreția lui

și prin lungimea ramurilor lui,

căci rădăcinile lui erau înfipte

în apropierea multor ape.

8Cedrii din grădina lui Dumnezeu

nu-l întreceau,

chiparoșii nu se puteau compara

cu crengile lui,

iar platanii nu se puteau asemăna

cu ramurile lui.

Niciun copac din grădina lui Dumnezeu

nu se putea compara cu el în frumusețe.

9L-am făcut atât de frumos,

prin mulțimea crengilor lui,

încât îl invidiau toți copacii Edenului,

care erau în grădina lui Dumnezeu».

10De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11l-am dat pe mâna prințului națiunilor, care i-a făcut după răutatea lui. Eu l-am alungat 12și, astfel, cele mai groaznice dintre națiunile străine l-au tăiat și l-au părăsit. Crengile i-au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i-au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13Pe trunchiul lui căzut și-au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s-au așezat toate vietățile câmpului. 14S-au întâmplat toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu-și mai ridice vârful până la nori, pentru ca niciun copac udat de ape să nu-și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă».

15Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților, am răspândit bocetul. L-am acoperit cu adâncul și i-am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure națiunile, când l-am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s-au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații lui și locuiau la umbra lui printre națiuni.

18Așadar, Faraon, cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în gloria și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul Domn»“.