Matei 12:22-50

Isus și Beelzebul

(Mc. 3:22‑29; Lc. 11:14‑23; Lc. 12:10)

22Atunci a fost adus la El un demonizat orb și mut. Isus l-a vindecat, așa că mutul vorbea și vedea.

23Toate mulțimile se minunau și ziceau:

‒ Nu cumva este Acesta Fiul lui David?

24Însă, când fariseii au auzit acest lucru, au zis:

‒ Omul Acesta nu alungă demonii decât cu ajutorul lui Beelzebul, conducătorul demonilor.

25Dar Isus, cunoscându-le gândurile, le-a zis:

‒ Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este distrusă și orice cetate sau familie dezbinată împotriva ei înseși nu va dăinui.26Dacă Satan îl alungă pe Satan, este dezbinat în el însuși. Deci, cum va dăinui împărăția lui? 27Iar dacă Eu alung demonii cu Beelzebul, fiii voștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri. 28Dar, dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.

29Sau cum poate cineva să intre în casa celui puternic și să-i ia bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic? Abia atunci îi va jefui casa.

30Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipește. 31De aceea vă spun că orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată. 32Și, dacă cineva va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta. Însă, oricui va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta, nici în veacul acesta, nici în cel care vine.

Pomul se cunoaște după roade

(Lc. 6:43‑45)

33Ori faceți pomul bun și rodul lui bun, ori faceți pomul stricat și rodul lui stricat. Căci pomul este cunoscut după rodul său. 34Pui de vipere, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci din belșugul inimii vorbește gura! 35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria lui rea. 36Vă spun că, în Ziua Judecății, oamenii vor răspunde pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-au rostit. 37Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi condamnat.

Semnul profetului Iona

(Mt. 16:1‑4; Mc. 8:11‑12; Lc. 11:29‑32)

38Atunci unii dintre cărturari și farisei I-au răspuns, zicând:

‒ Învățătorule, vrem să vedem un semn de la Tine!

39Însă Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ O generație rea și adulteră caută un semn, dar nu i se va da un alt semn decât semnul profetului Iona. 40Căci, așa cum a fost Iona în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți, tot așa va fi și Fiul Omului, timp de trei zile și trei nopți, în inima pământului. 41Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Cineva mai mare decât Iona. 42Regina din sud se va ridica la judecată alături de generația aceasta și o va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Cineva mai mare decât Solomon.

Întoarcerea duhului necurat

(Lc. 11:24‑26)

43Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n-o găsește. 44Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“. Și când vine, o găsește goală, măturată și împodobită. 45Atunci se duce și mai ia cu el alte șapte duhuri, mai rele decât el, și, intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi. Tot așa se va întâmpla și cu această generație rea.

Mama și frații lui Isus

(Mc. 3:31‑35; Lc. 8:19‑21)

46În timp ce vorbea El mulțimilor, iată că mama și frații Lui stăteau afară, căutând să-I vorbească.

47Atunci cineva I-a zis:

‒ Iată că mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească.

48Dar Isus, răspunzând, i-a zis celui ce-I vorbise:

‒ Cine este mama Mea și cine sunt frații Mei?

49Și întinzându-Și mâna spre ucenicii Lui, a zis:

‒ Iată mama Mea și frații Mei! 50Căci oricine face voia Tatălui Meu, Care este în Ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.

2 Cronici 9

Regina din Șeba îl vizitează pe Solomon

(1 Regi 10:1‑13)

1Când regina din Șeba a auzit despre faima lui Solomon, a venit la Ierusalim ca să-l pună la încercare prin întrebări grele. Era însoțită de o caravană foarte numeroasă, având cu ea cămile încărcate cu mirodenii, foarte mult aur și pietre prețioase. Ea a venit la Solomon și i-a vorbit despre tot ce avea pe inimă. 2Solomon i-a răspuns la toate întrebările; nu a fost nimic prea greu pe care Solomon să nu fi știut să i-l clarifice. 3Când regina din Șeba a văzut înțelepciunea lui Solomon, palatul pe care-l construise, 4mâncarea de la masa lui, locuința slujitorilor săi, slujirea servitorilor săi, veșmintele acestora, paharnicii lui și veșmintele acestora și treptele pe care el urca la Casa Domnului, i s-a tăiat răsuflarea.

5Apoi i-a zis regelui: „Așadar, este adevărat ce am auzit în țara mea cu privire la faptele tale și la înțelepciunea ta. 6Dar nu am crezut toate acestea până când nu am venit și le-am văzut cu ochii mei. Iată însă că nu mi s-a spus nici măcar pe jumătate despre măreția înțelepciunii tale. Tu ai mai mult decât am auzit spunându-se despre tine. 7Ferice de oamenii tăi, ferice de acești slujitori ai tăi care stau mereu înaintea ta și care aud înțelepciunea ta! 8Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care Și-a găsit plăcerea în tine, punându-te pe tronul Lui, ca să fii rege pentru Domnul, Dumnezeul tău. Dumnezeul tău îl iubește pe Israel și vrea să-l consolideze pe vecie. El te-a desemnat rege al lor ca să faci judecată și dreptate“.

9Și ea i-a dăruit regelui o sută douăzeci de talanți de aur, o mare cantitate de mirodenii, precum și pietre prețioase. Nu s-au mai văzut niciodată așa mirodenii ca mirodeniile pe care regina din Șeba i le-a dăruit regelui Solomon. 10(Slujitorii lui Huram și slujitorii lui Solomon, cei care au adus aur din Ofir, au mai adus de acolo și lemn de algum și pietre prețioase. 11Din lemnul de algum, regele a făcut trepte pentru Casa Domnului și pentru palatul regelui, lire și harfe pentru cântăreți. Niciodată nu se mai văzuse așa ceva în țara lui Iuda.) 12Regele Solomon i-a dat reginei din Șeba tot ceea ce ea și-a dorit și a cerut, diferit de ceea ce a adus ea regelui. După aceea, ea a plecat și s-a întors în țara sa, împreună cu slujitorii săi.

Fastul de la curtea lui Solomon

(1 Regi 10:14‑29; 2 Cron. 1:14‑17)

13Cantitatea de aur care intra anual în vistieria lui Solomon era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur, 14în afară de aurul adus de negustori și comercianți. De asemenea, toți regii Arabiei și guvernatorii țării îi aduceau aur și argint lui Solomon.

15Regele Solomon a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut, pentru fiecare scut folosind câte șase sute de șecheli de aur bătut 16și trei sute de scuturi mici din aur bătut, pentru fiecare dintre aceste scuturi folosind câte trei sute de șecheli de aur. Regele le-a pus în Palatul Pădurii Libanului.

17Regele a mai făcut și un tron mare din fildeș și l-a poleit cu aur pur. 18Tronul avea șase trepte și un scăunaș din aur, care era fixat de tron. De fiecare parte a tronului era câte o rezemătoare, iar lângă fiecare rezemătoare era așezat câte un leu. 19Alți doisprezece lei erau așezați de-o parte și de alta a celor șase trepte. Așa ceva nu se mai făcuse pentru niciun regat. 20Toate vasele de băut ale regelui Solomon erau din aur și toate vasele din Palatul Pădurii Libanului erau din aur pur. Niciunul nu era din argint; acesta era considerat fără valoare pe vremea lui Solomon. 21Căci regele avea corăbii de Tarșiș care navigau împreună cu slujitorii lui Huram și, o dată la trei ani, aduceau aur, argint, fildeș, maimuțe și păuni.

22Regele Solomon i-a întrecut în bogăție și în înțelepciune pe toți regii pământului. 23Toți regii pământului căutau să-l vadă pe Solomon, ca să-i asculte înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 24An de an, fiecare dintre cei care veneau își aducea darul: vase de argint și de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catâri.

25Solomon avea patru mii de grajduri pentru cai și care și douăsprezece mii de călăreți, pe care îi ținea atât în cetățile pentru care, cât și împreună cu el, la Ierusalim. 26El stăpânea peste toate regatele, de la râu până în țara filistenilor și până la granița cu Egiptul. 27Regele a făcut ca argintul să fie la fel de obișnuit în Ierusalim precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroși precum sicomorii de pe zona deluroasă. 28Caii lui Solomon erau aduși din Egipt și din toate celelalte țări.

Moartea lui Solomon

(1 Regi 11:41‑43)

29Celelalte fapte ale lui Solomon, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în „Cronicile profetului Natan“, în „Profeția șilonitului Ahia“ și în „Vedeniile văzătorului Ido“, cele cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat? 30Solomon a domnit în Ierusalim peste tot Israelul timp de patruzeci de ani. 31Apoi Solomon a adormit alături de strămoșii săi și a fost înmormântat în cetatea tatălui său, David. Și în locul lui a domnit fiul său Roboam.

1 Regi 9

Domnul i Se arată din nou lui Solomon

(2 Cron. 7:11‑22)

1După ce a terminat Solomon de construit Casa Domnului, palatul regelui și tot ceea ce-și dorise să facă, 2Domnul i S-a arătat a doua oară, tot așa cum i Se arătase la Ghivon. 3Domnul i-a zis:

„Ți-am ascultat rugăciunea și cererea prin care ai căutat bunăvoință înaintea Mea. Am sfințit această Casă pe care ai construit-o, punându-Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii și inima Mea vor fi acolo tot timpul.

4Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău David, în curăție de inimă și în dreptate, împlinind tot ce ți-am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele, 5voi consolida pe vecie tronul domniei tale peste Israel, așa cum i-am promis tatălui tău David, zicând: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel». 6Dar, dacă voi sau urmașii voștri vă veți întoarce de la Mine, dacă nu veți păzi poruncile și hotărârile pe care vi le-am dat, dacă vă veți depărta, dacă veți sluji altor dumnezei și vă veți închina înaintea lor, 7atunci îl voi îndepărta pe Israel din țara pe care i-am dat-o și voi lepăda dinaintea Mea Casa pe care am sfințit-o pentru Numele Meu, iar Israel va ajunge astfel o pildă și o batjocură printre toate popoarele. 8Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta, care este acum impunătoare, se va îngrozi, va fluiera și va întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei țări și acestei Case?». 9Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Care i-a scos pe strămoșii lor din țara Egiptului, și pentru că s-au alipit de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire»“.

Alte realizări ale lui Solomon

(2 Cron. 8:1‑18)

10La sfârșitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon construise cele două edificii – Casa Domnului și palatul regelui – 11(Hiram, regele Tyrului, îi dăduse lui Solomon lemn de cedru și de chiparos și aur cât a dorit), regele Solomon i-a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12Hiram a ieșit din Tyr să vadă cetățile pe care i le-a dat Solomon, dar nu i-au plăcut. 13Atunci a zis: „Ce fel de cetăți mi-ai dat, frate?“. Și le-a numit țara Cabul, nume care le-a rămas până în ziua aceasta. 14Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanți de aur.

15Aceasta este relatarea cu privire la oamenii de corvoadă pe care i-a folosit regele Solomon pentru a construi Casa Domnului, palatul său, Milo, zidul Ierusalimului și cetățile Hațor, Meghido și Ghezer. 16Faraon, regele Egiptului venise cu armata, capturase Ghezerul și-i dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniții din cetate și i-o dăduse ca zestre fetei sale, soția lui Solomon. 17Solomon a reconstruit cetățile Ghezer, Bet-Horonul de Jos, 18Baalat și Tadmor în deșert, în interiorul țării, 19precum și toate cetățile-hambar, care erau ale lui Solomon, cetățile pentru care și cetățile pentru cavalerie, și tot ceea ce a dorit Solomon să construiască în Ierusalim, în Liban și în toată țara aflată sub stăpânirea sa.

20Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amoriți, hitiți, periziți, hiviți și iebusiți – care nu erau dintre fiii lui Israel – 21adică pe urmașii acestora, care rămăseseră după ei în țară și pe care fiii lui Israel nu reușiseră să-i nimicească în totalitate, Solomon i-a folosit la muncă silnică și așa au rămas până în ziua aceasta. 22Dar Solomon nu i-a folosit pe fiii lui Israel ca sclavi, deoarece aceștia erau războinici, slujitori, demnitari, ofițeri și conducători de care și de cavalerie. 23Supraveghetorii care fuseseră puși să supravegheze lucrarea lui Solomon, și anume cei ce conduceau poporul și făceau lucrarea, erau în număr de cinci sute cincizeci.

24Fata faraonului a plecat din Cetatea lui David în palatul pe care Solomon îl construise pentru ea. Atunci a construit el Milo.

25De trei ori pe an, Solomon aducea arderi-de-tot și jertfe de pace pe altarul pe care-l construise pentru Domnul și, alături de aceste jertfe, ardea și tămâie înaintea Domnului. Astfel, el a terminat de construit Casa.

26Regele Solomon a construit și niște corăbii la Ețion-Gheber, care se află lângă Elat, în țara Edomului, pe țărmul Mării Roșii. 27Hiram i-a trimis, cu aceste corăbii, pe slujitorii săi, marinari care cunoșteau marea, împreună cu slujitorii lui Solomon. 28Ei s-au dus la Ofir și au luat de acolo patru sute douăzeci de talanți de aur, pe care i-au adus apoi regelui Solomon.

Iona 1

Iona încearcă să fugă departe de fața Domnului

1Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Iona, fiul lui Amitai, zicând: 2„Ridică-te și du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“.

3Dar Iona s-a ridicat ca să fugă la Tarșiș, departe de fața Domnului. El s-a dus la Iafo și a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarșiș. După ce a plătit prețul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarșiș, departe de fața Domnului.

4 Domnul, însă, a dezlănțuit pe mare un vânt năprasnic și, astfel, s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia amenința să se sfărâme. 5Marinarii s-au temut și fiecare a strigat către dumnezeul său, iar pentru a face corabia mai ușoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona, însă, coborâse în cala corabiei, unde se întinsese și adormise adânc. 6Căpitanul s-a apropiat de el și i-a zis: „Cum poți să dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu Se va gândi la noi și nu vom pieri“.

7Apoi fiecare i-a zis semenului său: „Haideți să tragem la sorți, ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta“. Ei au tras la sorți, iar sorțul a căzut pe Iona.

8Atunci ei l-au întrebat:

‒ Spune-ne, te rugăm, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta și de unde vii? Care este țara ta și din ce popor ești?

9El le-a răspuns:

‒ Sunt evreu și mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea și uscatul!

10Bărbații aceia s-au temut foarte tare și l-au întrebat:

‒ Ce-ai făcut?

(Ei aflaseră că fugea de fața Domnului, întrucât le spusese el acest lucru.)

11Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăși:

‒ Ce să-ți facem, pentru ca marea să se liniștească față de noi?

12El le-a răspuns:

‒ Luați-mă și aruncați-mă în mare, iar marea se va liniști față de voi, căci știu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

13Bărbații aceia au încercat totuși să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reușit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. 14Atunci au strigat către Domnul și au zis: „O, Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieții acestui om! Nu lăsa asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut așa cum Ți-a plăcut!“. 15Apoi l-au luat pe Iona și l-au aruncat în mare, iar marea și-a potolit furia. 16Atunci bărbații aceia s-au temut foarte tare de Domnul. Ei I-au adus Domnului o jertfă și au făcut jurăminte.

17 Domnul a trimis un pește mare să-l înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecul peștelui timp de trei zile și trei nopți.

Ioan 2

Apa preschimbată în vin

1A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana Galileei. Mama lui Isus era acolo. 2La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.

3Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:

‒ Nu mai au vin!

4Isus i-a răspuns:

‒ Femeie, de ce Mă implici pe Mine în lucrul acesta? Nu Mi-a sosit încă ceasul!

5Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“. 6Erau acolo șase vase de piatră, după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri. 7Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă!“. Și ei le-au umplut până sus. 8Atunci El le-a zis: „Acum scoateți din ele și duceți-i mai-marelui ospățului!“. Și ei i-au dus. 9Mai-marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin (el nu știa de unde este, însă slujitorii care au scos apa știau), l-a chemat pe mire 10și i-a zis: „Orice om pune mai întâi la masă vinul cel bun, apoi, după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun. Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“.

11Acest început al semnelor înfăptuite de Isus a avut loc în Cana Galileei. El Și-a arătat astfel gloria, iar ucenicii Lui au crezut în El.

12După aceea, S-a dus în Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui, dar acolo n-au rămas multe zile.

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12‑13; Mc. 11:15‑17; Lc. 19:45‑46)

13Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S-a dus la Ierusalim. 14El i-a găsit în Templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani stând jos la mesele lor. 15A făcut un bici din frânghii și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii lor. A împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le-a răsturnat mesele, 16iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă pentru comerț!“. 17Ucenicii Lui și-au amintit că este scris: „Zelul pentru Casa Ta Mă va mistui“.

18Atunci iudeii au răspuns și I-au zis:

‒ Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?

19Isus a răspuns și le-a zis:

‒ Dărâmați acest Templu, și în trei zile îl voi ridica!

20Iudeii I-au zis:

‒ De patruzeci și șase de ani se construiește Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?

21Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22Atunci când El a fost înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și-au amintit că spusese aceste vorbe și au crezut Scriptura și cuvântul pe care-l spusese Isus.

23Pe când era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți 25și nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre vreun om, fiindcă El Însuși știa ce este în om.