Marcu 2

Isus vindecă un paralitic

(Mt. 9:1‑8; Lc. 5:17‑26)

1Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s-a auzit că este în casă, 2s-au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt. 3Atunci au venit niște oameni care aduceau la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. 4Fiindcă n-au putut să-l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei unde se afla Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo patul pe care era așezat paraliticul. 5Văzând Isus credința lor, i-a zis paraliticului: „Copile, păcatele îți sunt iertate!“.

6Unii dintre cărturarii care ședeau acolo se gândeau în inimile lor: 7„De ce vorbește Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?“.

8Însă Isus, cunoscând imediat în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 9Ce este mai ușor? A spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică-te, ia-ți patul și umblă!»? 10Dar, ca să știți că Fiul Omului are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun – i-a zis El paraliticului – 11ridică-te, ia-ți patul și du-te acasă!“. 12El s-a ridicat, și-a luat imediat patul și a ieșit afară înaintea tuturor, astfel că toți se minunau și Îl glorificau pe Dumnezeu, zicând: „N-am mai văzut niciodată așa ceva!“.

Chemarea lui Levi

(Mt. 9:9‑13; Lc. 5:27‑32)

13 Isus a ieșit din nou lângă mare. Toată mulțimea a venit la El, iar El îi învăța. 14Plecând mai departe, Isus l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând în locul unde se plăteau taxele. El i-a zis: „Urmează-Mă!“. Levi s-a ridicat și L-a urmat.

15În timp ce Isus lua masa în casa lui Levi, mulți colectori de taxe și păcătoși mâncau împreună cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care Îl urmau.

16Văzând că Isus mănâncă împreună cu păcătoșii și cu colectorii de taxe, cărturarii fariseilor le-au zis ucenicilor Lui:

‒ Mănâncă și bea împreună cu colectorii de taxe și cu păcătoșii?

17Însă Isus i-a auzit și le-a zis:

‒ Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu n-am venit să-i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.

Despre post

(Mt. 9:14‑17; Lc. 5:33‑39)

18Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească.

Ei s-au apropiat și I-au zis:

‒ De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?

19Isus le-a răspuns:

‒ Pot să postească nuntașii în timp ce mirele este cu ei? Atât timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot să postească. 20Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.

21Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche. Altfel, peticul cel nou rupe din haina cea veche, și ruptura se face mai rea. 22Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul și burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi.

Isus, Domnul sabatului

(Mt. 12:1‑8; Lc. 6:1‑5)

23Într-o zi de sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. În timp ce-și croiau drum printre ele, ucenicii Lui au început să smulgă spice.

24Fariseii I-au zis lui Isus:

‒ Vezi? De ce fac ei ce nu este voie în ziua de sabat?

25El le-a zis:

‒ N-ați citit niciodată ce a făcut David atunci când a fost în nevoie și i s-a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar, marele preot, și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?

27Apoi le-a zis:

‒ Ziua de sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de sabat! 28Așa că Fiul Omului este Domn și al sabatului.

Deuteronom 23

Reglementări privind curăția adunării

1Niciun om care este castrat prin zdrobire sau tăiere să nu intre în adunarea Domnului.

2Bastardul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar cei din a zecea generație a lui să nu intre în adunarea Domnului.

3Amonitul sau moabitul să nu intre niciodată în adunarea Domnului, nici chiar cei din a zecea generație a lor să nu intre în adunarea Domnului, 4fiindcă nu v-au întâmpinat cu pâine și cu apă pe drum, la ieșirea voastră din Egipt și l-au plătit pe Balaam, fiul lui Beor, din Petorul Aram-Naharaimului, ca să te blesteme. 5Dar Domnul, Dumnezeul tău, n-a vrut să-l asculte pe Balaam. Domnul, Dumnezeul tău, a schimbat pentru tine blestemul în binecuvântare, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, te iubește. 6Să nu cauți fericirea lor și nici bunăstarea lor, în toate zilele vieții tale, pentru totdeauna.

7Să nu-l disprețuiești pe edomit, căci este rudă cu tine. Să nu-l disprețuiești pe egiptean, pentru că ai fost străin în țara lui. 8A treia generație de copii, care li se vor naște, va putea să intre în adunarea Domnului.

9Când vei ieși cu tabăra împotriva dușmanilor tăi, să te ferești de orice lucru rău. 10Dacă va fi la tine cineva care nu este curat, din cauza unei întâmplări din timpul nopții, să iasă din tabără și să rămână acolo. 11Seara să se spele în apă, iar după asfințitul soarelui să se reîntoarcă în tabără.

12Să ai un loc în afara taberei și acolo să ieși afară. 13Printre uneltele tale, să ai o lopată. Când vei ședea afară, să sapi cu ea, să te întorci și să-ți acoperi fecalele. 14Căci Domnul, Dumnezeul tău, merge în mijlocul taberei tale ca să te protejeze și să-i dea pe dușmanii tăi în mâinile tale. Prin urmare, tabăra ta să fie sfântă, astfel încât El să nu vadă vreo goliciune în mijlocul tău și să se întoarcă de la tine.

Diferite reglementări

15Să nu-l dai înapoi stăpânului său pe sclavul care se va refugia la tine. 16Să locuiască cu tine, în mijlocul tău, în locul pe care el îl va alege, într-una dintre cetățile tale, acolo unde îi va plăcea. Să nu-l asuprești.

17Să nu existe printre femeile din Israel nicio hierodulă și să nu existe printre fiii lui Israel niciunul care practică prostituția.

18Să nu aduci în Casa Domnului, Dumnezeul tău, câștigul unei prostituate sau prețul unui bărbat care se prostituează, ca împlinire a unui jurământ, căci și unul și celălalt sunt o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeul tău.

19Să nu iei dobândă de la fratele tău: nici pentru argint, nici pentru mâncare, pentru nimic care se împrumută cu dobândă. 20De la străin vei putea lua dobândă, dar de la fratele tău să nu iei, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în orice realizare a mâinilor tale, în țara în care vei intra ca s-o stăpânești.

21Dacă vei face un jurământ Domnului, Dumnezeul tău, să nu întârzii să-l împlinești, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, cu siguranță te va întreba de el și vei fi vinovat de păcat. 22Dacă te vei feri să faci un jurământ, nu vei păcătui. 23Să păzești și să împlinești tot ce-ți va ieși de pe buze, deoarece jurământul pe care l-ai făcut Domnului, Dumnezeul tău, cu însăși gura ta, l-ai rostit de bunăvoie.

24Dacă vei intra în podgoria semenului tău, vei avea voie să mănânci câți struguri dorești, până te vei sătura, dar să nu iei și în coșul tău. 25Dacă vei intra în holda semenului tău, vei avea voie să culegi cu mâna spice de grâu, dar nu vei avea voie să folosești secera în holda lui.

1 Samuel 21

Fuga lui David la Nob

1David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i-a ieșit în întâmpinare tremurând și l-a întrebat:

‒ De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?

2David i-a răspuns preotului Ahimelek:

‒ Regele mi-a încredințat o misiune, zicându-mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te-am trimis și pe care ți-am încredințat-o“. Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3Acum însă ce ai la îndemână? Dă-mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.

4Dar preotul i-a răspuns lui David, zicând:

‒ Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot să-ți dau doar pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.

5David i-a răspuns preotului:

‒ Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?

6Atunci, preotul i-a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.

7În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, conducătorul păstorilor lui Saul.

8David i-a zis lui Ahimelek:

‒ Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi-am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.

9Preotul i-a răspuns:

‒ Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l-ai ucis în Valea Ela, este înfășurată într-o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci în afară de aceasta, nu este alta.

David a zis:

‒ Nu este alta ca ea! Dă-mi-o!

Fuga lui David la Gat

10David s-a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.

11Slujitorii lui Achiș i-au zis acestuia:

‒ Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:

„Saul a ucis miile lui,

iar David zecile lui de mii?“.

12David s-a gândit în inima lui la aceste cuvinte și s-a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului. 13Și, înaintea ochilor lor, și-a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să-i curgă saliva pe barbă.

14Atunci Achiș le-a zis slujitorilor săi:

‒ Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l-ați adus? 15Oare duc eu lipsă de nebuni de l-ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?

1 Samuel 22

Fuga lui David la Adulam și Mițpa

1David a plecat de acolo și a fugit în peștera Adulam. Când au auzit lucrul acesta, frații săi și întreaga familie a tatălui lui s-au dus la el. 2Toți cei care se aflau în necaz sau erau datori și nemulțumiți s-au adunat la el, iar el a devenit conducătorul lor. Erau cu el în jur de patru sute de bărbați.

3David a plecat de acolo la Mițpa, în Moab. El i-a spus regelui Moabului: „Dă-le voie, te rog, tatălui meu și mamei mele să vină la voi, până voi ști ce va face Dumnezeu cu mine“. 4David i-a lăsat cu regele Moabului, iar ei au locuit cu acesta pe toată perioada cât David s-a aflat în fortăreață.

5Însă profetul Gad i-a zis lui David: „Să nu rămâi în fortăreață, ci du-te în teritoriul lui Iuda!“.

Astfel, David a plecat și a ajuns în pădurea Heret.

Represaliile lui Saul asupra cetății Nob

6Saul a auzit că David și oamenii care erau cu el au fost descoperiți. Saul, având în mână o suliță, ședea sub tamariscul de pe înălțimea din Ghiva și toți slujitorii săi stăteau lângă el.

7Saul le-a zis slujitorilor săi care stăteau lângă el:

‒ Ascultați, beniamiți! Vă va da fiul lui Ișai tuturor terenuri și vii? Vă va face el pe toți căpetenii peste mii și căpetenii peste sute? 8Totuși, voi toți ați conspirat împotriva mea și nimeni nu m-a înștiințat când fiul meu a încheiat un legământ cu fiul lui Ișai. Niciunuia dintre voi nu i-a păsat de mine și nu m-a înștiințat că fiul meu l-a răsculat pe slujitorul meu împotriva mea, ca să mă pândească așa cum o face astăzi.

9Edomitul Doeg, care stătea lângă slujitorii lui Saul, a răspuns, zicând:

‒ Eu l-am văzut pe fiul lui Ișai venind la Nob, la Ahimelek, fiul lui Ahitub. 10Acesta l-a întrebat pe Domnul pentru David, i-a dat provizii și i-a dat și sabia filisteanului Goliat.

11Atunci, regele a trimis să fie chemați preotul Ahimelek, fiul lui Ahitub, și toată familia tatălui său, preoții care se aflau în Nob. Aceștia au venit cu toții la rege.

12Saul a zis:

‒ Ascultă, fiul lui Ahitub!

El a răspuns:

‒ Iată-mă, stăpâne!

13Saul i-a zis:

‒ De ce ați conspirat împotriva mea, tu și fiul lui Ișai, dându-i pâine și o sabie și întrebând pe Dumnezeu pentru el? Ca să se răscoale împotriva mea și să mă pândească așa cum o face astăzi?

14Ahimelek i-a răspuns regelui, zicând:

‒ Care dintre toți slujitorii tăi este atât de credincios ca David? El este ginerele regelui, conducătorul gărzii tale și respectat în casa ta. 15Oare de astăzi am început să-L întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine așa ceva! Să nu arunce regele nicio vină asupra slujitorului său, nici asupra vreunuia din familia tatălui meu, pentru că slujitorul tău n-a știut absolut nimic din toate acestea.

16Dar regele a zis:

‒ Trebuie să mori, Ahimelek, tu și toată familia tatălui tău.

17Apoi le-a zis gărzilor care stăteau lângă el:

‒ Omorâți-i pe preoții Domnului căci și ei sunt de partea lui David. Au știut că este un fugar și nu m-au anunțat.

Însă slujitorii regelui n-au vrut să-și întindă mâna ca să-i omoare pe preoții Domnului.

18Atunci regele i-a zis lui Doeg:

‒ Întoarce-te și omoară-i tu pe preoți!

Atunci edomitul Doeg s-a întors și a omorât el preoții. A omorât în acea zi optzeci și cinci de bărbați care purtau efodul de in. 19A trecut prin ascuțișul sabiei chiar și cetatea preoțească Nob: bărbați și femei, copii și sugari, boi, măgari și oi. Pe toți i-a trecut prin ascuțișul sabiei.

20Un fiu de-al lui Ahimelek, fiul lui Ahitub, pe nume Abiatar, a reușit să scape și a fugit după David. 21Abiatar i-a spus lui David că Saul a ucis preoții Domnului.

22Atunci David i-a zis lui Abiatar:

‒ Am știut în ziua aceea că edomitul Doeg, fiind acolo, sigur îi va spune lui Saul. Eu sunt vinovat de moartea tuturor celor din familia tatălui tău. 23Rămâi cu mine și nu te teme, pentru că cel care încearcă să-mi ia mie viața încearcă să te omoare și pe tine. Cu mine vei fi în siguranță.