Ioan 2

Apa preschimbată în vin

1A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana Galileei. Mama lui Isus era acolo. 2La nuntă fuseseră chemați și Isus cu ucenicii Săi.

3Când s-a terminat vinul, mama lui Isus I-a zis:

‒ Nu mai au vin!

4Isus i-a răspuns:

‒ Femeie, de ce Mă implici pe Mine în lucrul acesta? Nu Mi-a sosit încă ceasul!

5Mama Lui le-a zis slujitorilor: „Faceți orice vă va spune!“. 6Erau acolo șase vase de piatră, după obiceiul de curățire al iudeilor, în fiecare încăpând două sau trei măsuri. 7Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă!“. Și ei le-au umplut până sus. 8Atunci El le-a zis: „Acum scoateți din ele și duceți-i mai-marelui ospățului!“. Și ei i-au dus. 9Mai-marele ospățului a gustat apa care fusese făcută vin (el nu știa de unde este, însă slujitorii care au scos apa știau), l-a chemat pe mire 10și i-a zis: „Orice om pune mai întâi la masă vinul cel bun, apoi, după ce oaspeții au băut mult, îl pune pe cel mai puțin bun. Tu însă ai ținut vinul cel bun până acum!“.

11Acest început al semnelor înfăptuite de Isus a avut loc în Cana Galileei. El Și-a arătat astfel gloria, iar ucenicii Lui au crezut în El.

12După aceea, S-a dus în Capernaum împreună cu mama, frații și ucenicii Lui, dar acolo n-au rămas multe zile.

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12‑13; Mc. 11:15‑17; Lc. 19:45‑46)

13Paștele iudeilor era aproape, astfel că Isus S-a dus la Ierusalim. 14El i-a găsit în Templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani stând jos la mesele lor. 15A făcut un bici din frânghii și i-a scos pe toți afară din Templu, împreună cu oile și boii lor. A împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și le-a răsturnat mesele, 16iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „Ridicați acestea de aici! Nu faceți din Casa Tatălui Meu o casă pentru comerț!“. 17Ucenicii Lui și-au amintit că este scris: „Zelul pentru Casa Ta Mă va mistui“.

18Atunci iudeii au răspuns și I-au zis:

‒ Prin ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?

19Isus a răspuns și le-a zis:

‒ Dărâmați acest Templu, și în trei zile îl voi ridica!

20Iudeii I-au zis:

‒ De patruzeci și șase de ani se construiește Templul acesta, și Tu îl vei ridica în trei zile?

21Dar El vorbea despre Templul trupului Său. 22Atunci când El a fost înviat dintre cei morți, ucenicii Lui și-au amintit că spusese aceste vorbe și au crezut Scriptura și cuvântul pe care-l spusese Isus.

23Pe când era în Ierusalim, în timpul Sărbătorii Paștelui, mulți au crezut în Numele Lui, văzând semnele pe care le făcea. 24Dar Isus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți 25și nu avea nevoie să-I mărturisească cineva despre vreun om, fiindcă El Însuși știa ce este în om.

Geneza 41

Visele faraonului

1După doi ani, faraonul a avut un vis. Se făcea că stătea lângă Nil 2și iată că din Nil au ieșit șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup, care pășteau între trestii. 3Dar iată că după ele au ieșit din Nil alte șapte vaci urâte la înfățișare și cu trupul slab, care s-au așezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4Vacile urâte la înfățișare și cu trupul slab le-au mâncat pe cele șapte vaci frumoase la înfățișare și grase la trup. Atunci faraonul s-a trezit.

5Apoi a adormit și a visat a doua oară: se făcea că șapte spice de grâne, grase și bune, creșteau pe același pai. 6Dar iată că după ele au răsărit șapte spice slabe și arse de vântul de est. 7Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice grase și pline. Atunci faraonul s-a trezit și iată că era doar un vis.

8Dimineața, duhul îi era tulburat. El a trimis să-i cheme pe toți vrăjitorii Egiptului și pe toți înțelepții lui. Faraonul le-a istorisit visul, dar nimeni n-a putut să i-l interpreteze. 9Atunci căpetenia paharnicilor i-a vorbit lui Faraon, zicând: „Mi-aduc aminte astăzi de păcatele mele. 10Faraon s-a mâniat pe slujitorii săi și ne-a pus sub pază, în casa comandantului gărzii, pe mine și pe căpetenia brutarilor. 11El și cu mine am avut în aceeași noapte câte un vis, fiecare vis cu semnificația lui. 12Împreună cu noi, se afla acolo și un tânăr evreu, sclav al comandantului gărzii. I-am spus acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis semnificația lui. 13Și s-a întâmplat exact așa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a reașezat în slujbă, iar pe brutar l-a atârnat de un copac“. 14Atunci Faraon a trimis să-l cheme pe Iosif, iar el a fost scos repede din închisoare. Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele și s-a dus la Faraon.

15Faraon i-a zis lui Iosif:

‒ Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l poată interpreta. Am auzit că tu poți interpreta un vis imediat ce-l auzi.

16Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicând:

‒ Nu eu! Dumnezeu îi va răspunde favorabil lui Faraon.

17Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:

‒ În visul meu, se făcea că stăteam pe malul Nilului 18și iată că din Nil au ieșit șapte vaci grase la trup și frumoase la chip, care pășteau între trestii. 19Dar iată că după ele au ieșit alte șapte vaci, care erau slăbănoage, foarte urâte la chip și cu trupul slab, atât de urâte cum n-am mai văzut niciodată în toată țara Egiptului. 20Vacile slabe și urâte le-au devorat pe primele șapte vaci grase, 21dar după ce le-au mâncat, nimeni nu și-ar fi dat seama că au făcut acest lucru, deoarece erau la fel de slăbănoage ca la început. Apoi m-am trezit. 22Am mai văzut în visul meu că șapte spice de grâne, pline și bune, creșteau pe același pai. 23Dar iată că după ele au răsărit șapte spice uscate, slabe și arse de vântul de est. 24Spicele slabe le-au înghițit pe cele șapte spice bune. Le-am spus vrăjitorilor aceste lucruri, dar niciunul nu mi le-a putut explica.

25Atunci Iosif i-a zis lui Faraon:

‒ Ce a visat Faraon are o singură semnificație. Dumnezeu i-a descoperit ce urmează să facă. 26Cele șapte vaci bune înseamnă șapte ani, iar cele șapte spice bune înseamnă tot șapte ani; este un singur vis. 27Cele șapte vaci slabe și urâte, care au ieșit după primele, înseamnă șapte ani, asemenea celor șapte spice goale, arse de vântul de est. Ele înseamnă șapte ani de foamete. 28Se va întâmpla exact așa cum i-am spus lui Faraon. Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ce urmează să facă. 29Iată, vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului. 30După ei vor veni șapte ani de foamete, astfel încât tot belșugul din țara Egiptului va fi uitat. Foametea va pustii țara. 31Belșugul nu va mai fi cunoscut în țară din cauza foametei care va urma, pentru că ea va fi foarte mare. 32Visul i-a fost arătat lui Faraon în două feluri, pentru că acest lucru este hotărât de Dumnezeu, iar Dumnezeu Se va grăbi să-l împlinească. 33De aceea Faraon să aleagă acum un om priceput și înțelept și să îi dea autoritate peste țara Egiptului. 34Faraon să pună supraveghetori peste țara Egiptului și să ia o cincime din rodul țării în timpul celor șapte ani de belșug. 35Ei să strângă toată hrana din acești ani buni care vin, să pună grânele pentru hrana celor din cetăți sub stăpânirea lui Faraon și să le păzească. 36Hrana aceea va fi o rezervă pentru țară în cei șapte ani de foamete care vor veni peste țara Egiptului, astfel încât țara să nu piară în timpul foametei.

Înălțarea lui Iosif

37Sfatul acesta a plăcut lui Faraon și tuturor slujitorilor săi. 38Faraon le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea găsi noi un om ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu?“.

39Faraon i-a zis lui Iosif:

‒ Pentru că Dumnezeu ți-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput și de înțelept ca tine. 40Tu vei fi responsabil peste casa mea și tot poporul meu se va supune poruncii tale. Doar în ce privește tronul, eu voi fi mai mare decât tine.

41Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:

‒ Uite, te-am pus peste toată țara Egiptului.

42Faraon și-a scos inelul cu sigiliu de pe deget și l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subțire și i-a pus un lanț de aur la gât. 43Apoi l-a pus în carul celui de-al doilea în rang după el și strigau înaintea lui: „Plecați genunchiul!“. Astfel, Faraon i-a dat lui Iosif autoritate peste toată țara Egiptului.

44Faraon i-a zis lui Iosif:

‒ Eu sunt Faraon, dar fără tine nimeni nu va ridica nici mâna, nici piciorul în toată țara Egiptului.

45Faraon i-a pus lui Iosif numele Țafnat-Paneah și i-a dat-o de soție pe Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On. Iosif a plecat să cerceteze țara Egiptului.

46El avea treizeci de ani când a intrat în slujba lui Faraon, regele Egiptului. Iosif a ieșit de la Faraon și a călătorit prin tot Egiptul. 47În timpul celor șapte ani de belșug, pământul a dat roade din plin. 48În timpul acestor șapte ani de belșug din țara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana și a depozitat-o în cetăți. În fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

50Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fata lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată familia tatălui meu“. 52Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim, zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în țara suferinței mele“.

53Cei șapte ani de belșug din țara Egiptului s-au sfârșit 54și au început șapte ani de foamete, așa cum a zis Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era hrană. 55Când toată țara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după hrană. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeți la Iosif și faceți ce vă va spune el!“. 56Foametea era pe toată fața pământului. Iosif a deschis toate locurile cu provizii și le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era mare în țara Egiptului. 57Oameni de pe tot pământul veneau în Egipt la Iosif ca să cumpere grâne, căci foametea era mare pe tot pământul.

Leviticul 1

Arderea-de-tot

1 Domnul l-a chemat pe Moise și i-a vorbit din Cortul Întâlnirii, zicând: 2„Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când cineva dintre voi aduce Domnului vreo ofrandă, să vă aduceți ofranda dintr-un animal din turmă sau cireadă.

3Dacă ofranda lui este o ardere-de-tot din cireadă, atunci să aducă un mascul fără cusur. Să-l aducă la intrarea în Cortul Întâlnirii ca să fie plăcut înaintea Domnului. 4Să-și pună mâna pe capul animalului adus ca ardere-de-tot, și acesta va fi primit în locul lui ca ispășire pentru el. 5Vițelul să fie înjunghiat înaintea Domnului iar fiii lui Aaron, preoții, să aducă sângele și să-l stropească de jur împrejurul altarului de la intrarea în Cortul Întâlnirii. 6Arderea-de-tot să fie jupuită și tăiată în bucăți. 7Fiii preotului Aaron să facă foc pe altar și să pună lemne în foc. 8Apoi preoții, fiii lui Aaron, să așeze bucățile, capul și grăsimea pe lemnele puse în focul de pe altar, 9iar măruntaiele și picioarele să le spele cu apă. Apoi preotul să le ardă pe toate pe altar ca o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului.

10Dacă ofranda lui ca ardere-de-tot este din turmă, din miei sau din capre, atunci să aducă un mascul fără cusur. 11Să-l înjunghie în partea de nord a altarului, înaintea Domnului, iar fiii lui Aaron, preoții, să-i stropească sângele pe altar, de jur împrejur. 12Preotul să-l taie în bucăți și să așeze bucățile împreună cu capul și grăsimea pe lemnele puse pe focul de pe altar, 13iar măruntaiele și picioarele să le spele cu apă. Apoi, preotul să le aducă pe toate și să le ardă pe altar. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului.

14Dacă ofranda lui pentru Domnul este o ardere-de-tot din păsări, atunci să-și aducă ofranda din turturele sau din pui de porumbel. 15Preotul să aducă pasărea lângă altar, să-i desprindă capul și s-o ardă pe altar; sângele ei să-i fie scurs pe o parte a altarului. 16Apoi, să-i scoată gușa cu ce are în ea și s-o arunce lângă altar, pe partea de est, în locul pentru cenușă. 17Să-i rupă aripile, fără să le desprindă. După aceea, preotul să ardă pasărea pe altar, pe lemnele de pe foc. Aceasta este o ardere-de-tot, o jertfă mistuită de foc, de o aromă plăcută Domnului.

Deuteronom 14

Animale curate și necurate

(Lev. 11:1‑23)

1Voi sunteți copiii Domnului, Dumnezeul vostru. Să nu vă faceți tăieturi și să nu vă radeți partea din față a capului pentru un mort, 2fiindcă voi sunteți un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul vostru. El v-a ales ca să fiți poporul Lui, proprietatea Lui, dintre toate popoarele de pe fața pământului.

3Să nu mâncați nicio urâciune. 4Acestea sunt animalele pe care să le mâncați: boul, oaia și capra, 5cerbul, gazela, căprioara, țapul sălbatic, pigargul, antilopa și oaia sălbatică. 6Să mâncați orice animal care are copita despicată, unghia despărțită în două și rumegă printre animale. 7Dar dintre cele care doar rumegă sau au doar copita despicată, să nu mâncați următoarele: cămila, iepurele sălbatic și viezurele, pentru că, deși rumegă, acestea nu au copita despicată. Să fie pentru voi necurate. 8Porcul, de asemenea, să fie pentru voi necurat, pentru că, deși are copita despicată, nu rumegă. Să nu mâncați din carnea lor și să nu vă atingeți de cadavrele lor.

9Dintre toate cele care sunt în ape, să mâncați din tot ce are aripioare și solzi, 10dar din acelea care nu au aripioare și solzi, să nu mâncați. Să fie pentru voi necurate.

11Să mâncați orice pasăre curată. 12Păsările pe care să nu le mâncați sunt următoarele: vulturul, vulturul pleșuv, acvila, 13gaia roșie, șoimul și șorecarul, după felul lui, 14orice corb, după felul lui, 15struțul, striga, pescărușul, șoimul, după felul lui, 16cucuveaua, bufnița și ciuful de pădure, 17ciușul, uliganul pescar, cormoranul, 18barza, bâtlanul, după felul lui, pupăza și liliacul.

19De asemenea, orice insectă înaripată care mișună să fie pentru voi necurată. Să nu le mâncați. 20Să mâncați orice făptură înaripată curată.

21Să nu mâncați din niciun cadavru. Să-l dai străinului care este în cetățile tale, ca să-l mănânce sau să fie vândut unui străin, fiindcă tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău.

Să nu fierbi iedul în laptele mamei lui.

Reglementări privind zeciuielile

22Să dai neapărat zeciuială din tot ce-ți va produce sămânța, din tot ce-ți va da pământul în fiecare an. 23Să mănânci înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care-l va alege ca să-Și așeze Numele acolo, zeciuiala din grânele tale, din mustul tău și din uleiul tău, și întâii născuți din cireada ta și din turma ta, ca să înveți să te temi în toate zilele de Domnul, Dumnezeul tău. 24Dar dacă, atunci când te va binecuvânta Domnul, drumul pe care-l ai de făcut este prea lung și nu ești în stare să duci zeciuiala deoarece locul unde a ales Domnul, Dumnezeul tău, să-Și pună Numele este prea departe de tine, 25atunci s-o schimbi în argint, să iei argintul acela în mâini și să te duci în locul pe care l-a ales Domnul, Dumnezeul tău. 26Acolo să cumperi cu argintul tot ce-ți dorește sufletul: vite, oi, vin sau băutură tare sau orice altceva vei dori. Să mănânci și să te bucuri acolo, tu și familia ta, în prezența Domnului, Dumnezeul tău. 27Să nu uiți de levitul care locuiește în cetățile tale, fiindcă el nu are nici teritoriu și nici moștenire în popor.

28La sfârșitul celui de-al treilea an, să scoți toată zeciuiala din producția acelui an și s-o așezi în cetățile tale. 29Atunci să vină levitul care nu are teritoriu sau moștenire în popor, străinul, orfanul și văduva din cetățile tale și să mănânce și să se sature, pentru ca Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.