Ioan 3

Isus și Nicodim

1Era un om dintre farisei, pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.

2Acesta a venit la Isus noaptea și I-a zis:

‒ Rabbi, știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.

3Isus a răspuns și i-a zis:

‒ Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu!

4Nicodim I-a spus:

‒ Cum se poate naște un om, bătrân fiind? Poate el oare să intre a doua oară în pântecul mamei lui și să fie născut?

5Isus a răspuns:

‒ Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 6Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7Să nu rămâi uimit că ți-am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou!“. 8Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Tot așa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.

9Nicodim a răspuns și I-a zis:

‒ Cum se pot întâmpla aceste lucruri?

10Isus a răspuns și i-a zis:

‒ Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? 11Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ceea ce știm și mărturisim despre ce am văzut, dar voi nu primiți mărturia noastră. 12Dacă v-am vorbit despre lucrurile pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cerești? 13Nimeni nu s-a suit în Cer în afară de Cel Care a coborât din Cer, adică de Fiul Omului, Care este în Cer. 14Și, așa cum Moise a înălțat șarpele în deșert, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică.

16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine face fapte rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. 21Dar cel ce trăiește adevărul vine la Lumină, ca să-i fie dezvăluite faptele, fiindcă sunt înfăptuite în Dumnezeu.

Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus

22După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în regiunea Iudeei. El stătea acolo cu ei și boteza. 23Ioan boteza și el în Ainon, aproape de Saleim, pentru că acolo erau multe ape, și oamenii continuau să vină și să fie botezați. 24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. 25Între unii din ucenicii lui Ioan și un iudeu a apărut o controversă cu privire la curățire.

26Au venit la Ioan și i-au zis:

‒ Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai mărturisit, botează și toți se duc la El!

27Ioan a răspuns și a zis:

‒ Omul nu poate primi decât ceea ce i-a fost dat din Cer. 28Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Aceluia“. 29Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă și-l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare, această bucurie a mea este deplină. 30El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.

31Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc și vorbește lucruri de pe pământ. Cel Ce vine din Cer este deasupra tuturor. 32El mărturisește despre ceea ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33Cel ce primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat. 34Căci Cel pe Care L-a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. 35Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Numeri 21

Distrugerea Aradului

1Când regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev, a auzit că Israel venea pe drumul spre Atarim, a pornit la luptă împotriva lui Israel și i-a luat captivi pe unii dintre ei. 2Atunci Israel a făcut un jurământ Domnului și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile noastre, vom da spre nimicire cetățile lor“. 3Domnul a ascultat glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lor. Israel i-a dat spre nimicire, pe ei și cetățile lor. Acelui loc i s-a pus numele Horma.

Șarpele de bronz

4De la muntele Hor au pornit pe drumul spre Marea Roșie ca să ocolească țara Edomului. Dar poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „De ce ne-ați scos din Egipt, ca să murim în deșert? Nu mai avem nici pâine, nici apă, și sufletul nostru s-a scârbit de această mâncare mizerabilă!“.

6Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși. Ei i-au mușcat pe cei din popor și mulți oameni din Israel au murit. 7Poporul a venit la Moise și i-a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi acești șerpi“. Moise s-a rugat pentru popor.

8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un șarpe și atârnă-l pe un stâlp. Oricine este mușcat și va privi spre el va trăi“. 9Și, astfel, Moise a făcut un șarpe din bronz și l-a pus pe un stâlp. Oricine era mușcat de vreun șarpe, dar privea spre șarpele din bronz, trăia.

Spre Moab

10Fiii lui Israel au plecat și și-au așezat tabăra la Obot. 11Au pornit din Obot și apoi și-au așezat tabăra la Iye-Abarim, în deșertul dinaintea Moabului, înspre răsăritul soarelui. 12Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra în Valea Zered. 13Au plecat de acolo, și apoi și-au așezat tabăra dincolo de pârâul Arnon, care curge prin deșert, ieșind din teritoriul amoriților. Căci Arnonul este granița cu Moabul, granița dintre Moab și amoriți. 14De aceea se spune în „Cartea Războaielor Domnului“:

„…Waheb în Sufa și pârâurile;

Arnonul 15și albiile pârâurilor

care se întind înspre așezarea Arului

și se reazemă de granița Moabului“.

16De acolo au plecat spre Beer. La această fântână Domnul i-a zis lui Moise: „Adună poporul laolaltă, și Eu îi voi da apă“.

17Atunci Israel a cântat cântarea aceasta:

„Țâșnește, fântână!

Cântați despre ea,

18despre fântâna pe care au săpat-o prinții,

pe care au săpat-o nobilii poporului,

nobili cu sceptre și toiege!“.

Apoi a plecat din deșert spre Matana, 19din Matana la Nahaliel, de la Nahaliel la Bamot 20și de la Bamot în valea din regiunea Moabului, unde, de pe vârful muntelui Pisga, se vede tot deșertul.

Înfrângerea lui Sihon și Og

(Deut. 2:24‑37)

21Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, zicând: 22„Lasă-mă să trec prin țara ta! Nu ne vom împrăștia prin câmpii sau prin vii și nu vom bea apă din fântâni. Vom merge doar pe Drumul Regelui până vom traversa teritoriul tău“.

23Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să-i traverseze teritoriul, ci și-a mobilizat toți oamenii, a ieșit să lupte împotriva lui Israel în deșert și l-a atacat la Iahaț. 24Însă Israel l-a trecut prin ascuțișul sabiei și i-a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iabok, până la fiii lui Amon, căci granița fiilor lui Amon era puternică. 25Israel a cucerit toate cetățile amoriților și a locuit în ele, inclusiv în Heșbon și în toate satele din împrejurimile lui. 26Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților, care luptase înainte cu fostul rege al moabiților și îi luase toată țara din mână, până la Arnon. 27De aceea zic poeții:

„Veniți la Heșbon! Să fie reconstruit!

Să fie fortificată cetatea lui Sihon!

28Căci un foc a ieșit din Heșbon,

o flacără a ieșit din cetatea lui Sihon.

Ea a ars Arul Moabului

și pe conducătorii înălțimilor Arnonului.

29Vai de tine, Moab!

Ești nimicit, popor al lui Chemoș!

A făcut din fiii lui niște fugari

și le-a dat pe fetele lui în captivitate

lui Sihon, regele amoriților.

30Noi i-am săgetat,

am distrus Heșbonul până la Dibon,

i-am devastat până la Nofah,

care se întinde până la Medeba“.

31Astfel, Israel a locuit în țara amoriților.

32După ce Moise a trimis spioni la Iazer, israeliții au cucerit satele din împrejurimi și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 33Apoi s-au întors și au mers pe drumul spre Bașan. Og, regele Bașanului, le-a ieșit înainte, împreună cu toți oamenii lui, ca să se lupte cu ei la Edrei.

34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul și țara lui. Să-i faci așa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon“.

35Astfel, ei l-au lovit, pe el împreună cu fiii lui și cu tot poporul lui, până ce n-a mai rămas niciun supraviețuitor. Apoi au luat în stăpânire țara lui.

Proverbe 31

Proverbele regelui Lemuel

1Cuvintele regelui Lemuel. Învățătura pe care i-a încredințat-o mama lui:

2„Ce să-ți spun, fiule?

Ce să-ți spun, fiul pântecului meu?

Ce să-ți spun, fiul jurămintelor mele?

3Nu-ți da vlaga ta femeilor

și nici dezmierdările tale celor ce distrug regii.

4Lemuel, nu se cuvine regilor,

nu se cuvine regilor să bea vin,

nici conducătorilor să dorească băuturi tari,

5ca nu cumva, bând, să uite hotărârile legii

și să încalce drepturile tuturor celor asupriți.

6Dați băuturi tari celui ce piere

și vin celui ce are viața amară,

7ca să bea, să-și uite sărăcia

și să nu-și mai aducă aminte de necazul lui.

8Deschide-ți gura în sprijinul celui mut,

în apărarea drepturilor tuturor celor neajutorați.

9Deschide-ți gura, judecă cu dreptate,

și apără drepturile celui sărac și nevoiaș.

Epilog: femeia cinstită

10Cine poate găsi o femeie cinstită?

Valoarea ei este de departe mai mare decât a rubinelor.

11Inima soțului ei se încrede în ea

și nu-i va lipsi câștigul.

12Ea îi face bine, nu rău,

în toate zilele vieții ei.

13Ea caută lână și in

și lucrează cu plăcere, cu mâinile ei.

14Ea este ca o corabie comercială,

de departe își aduce hrana.

15Ea se scoală când este încă întuneric,

dă hrană celor din casa sa,

și împarte sarcini servitoarelor sale.

16Ea se gândește la un teren și îl cumpără,

din venitul câștigat plantează o vie.

17Ea se pregătește de lucru cu putere

și își întărește brațele.

18Ea simte că afacerea îi merge bine

și candela ei nu se stinge noaptea.

19Pune mâna pe furca de tors

și prinde fusul cu degetele ei.

20Ea își deschide palma pentru cel sărac

și își întinde mâinile către cel nevoiaș.

21Când ninge, ea nu se teme pentru familia ei,

pentru că toată familia ei este îmbrăcată în haine stacojii.

22Ea își face așternuturi,

are haine de in subțire și purpură.

23Soțul ei este respectat la porțile cetății,

când stă printre bătrânii țării.

24Ea face haine de lână și le vinde,

și oferă curele negustorilor.

25Puterea și cinstea sunt îmbrăcămintea ei

și râde de ziua de mâine.

26Ea își deschide gura cu înțelepciune,

iar pe limba ei sunt învățături plăcute.

27Ea veghează asupra căilor familiei sale

și nu mănâncă pâinea lenevirii.

28Fiii ei se ridică și o numesc binecuvântată;

soțul ei o laudă și el:

29«Multe femei fac lucruri nobile,

dar tu le întreci pe toate!».

30Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă,

dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.

31Apreciați-o pentru rodul muncii ei,

iar faptele ei s-o laude la porțile cetății!“.