Luca 8

Femeile care L-au urmat și L-au slujit pe Isus

1După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, 2precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, 3Ioana (care era soția lui Cuza, administratorul lui Irod), Suzana și încă multe altele care Îi slujeau cu ceea ce aveau.

Pilda semănătorului

(Mt. 13:1‑10; Mc. 4:1‑9)

4Când s-a adunat o mare mulțime de oameni și au venit la El de prin fiecare cetate, Isus le-a vorbit printr-o pildă:

5„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, unde a fost călcată în picioare și au mâncat-o păsările cerului. 6Alta a căzut pe stâncă și, cum a încolțit, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. 7Alta a căzut în mijlocul spinilor, iar spinii au crescut împreună cu ea și au sufocat-o. 8Alta însă a căzut într-un pământ bun, a încolțit și a făcut rod însutit“.

Și zicând acestea, El striga: „Cine are urechi de auzit să audă!“.

Isus explică pilda semănătorului

(Mt. 13:10‑23; Mc. 4:10‑20)

9Ucenicii Lui L-au întrebat ce înseamnă această pildă. 10Isus a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în pilde, pentru ca,

«Privind, să nu vadă,

și auzind, să nu înțeleagă!».

11 Semnificația pildei este aceasta: sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei de lângă drum sunt cei care aud. Atunci vine diavolul și ia Cuvântul din inima lor, ca să nu creadă pentru a fi mântuiți. 13Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează. 14Cât despre sămânța căzută între spini, aceștia sunt cei care aud, dar, în timp ce merg, sunt sufocați de îngrijorările, bogățiile și plăcerile vieții și nu aduc rod copt. 15Iar cât despre sămânța din pământul bun, aceștia sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl țin strâns într-o inimă frumoasă și bună și aduc rod cu răbdare.

Candela așezată pe un sfeșnicar

(Mc. 4:21‑25)

16Nimeni nu aprinde o candelă ca s-o acopere cu un vas sau s-o pună sub pat, ci o așază pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 17Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi dezvăluit, și nimic tăinuit, care să nu fie făcut cunoscut și care să nu iasă la iveală. 18Fiți atenți, deci, la felul cum ascultați. Căci celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ceea ce i se pare că are“.

Mama și frații lui Isus

(Mt. 12:46‑50; Mc. 3:31‑35)

19Atunci mama și frații Lui au venit la El, dar nu puteau ajunge la El din cauza mulțimii.

20 Isus a fost anunțat:

‒ Mama Ta și frații Tăi stau afară, dorind să Te vadă.

21Dar Isus, răspunzând, le-a zis:

‒ Mama Mea și frații Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc.

Isus liniștește furtuna

(Mt. 8:23‑27; Mc. 4:36‑41)

22Într-una din zile, Isus S-a urcat în barcă împreună cu ucenicii Lui și le-a zis:

‒ Să traversăm în partea cealaltă a lacului!

Și au plecat. 23În timp ce vâsleau ei, Isus a adormit. Atunci s-a stârnit pe lac o furtună, iar ei au fost acoperiți de ape și erau în pericol.

24Ei s-au apropiat și L-au trezit, zicând:

‒ Stăpâne, Stăpâne, pierim!

Atunci El, ridicându-Se, a mustrat vântul și apa învolburată, iar acestea s-au oprit și s-a făcut liniște.

25Apoi i-a întrebat:

‒ Unde vă este credința?

Ei s-au temut, au rămas uimiți și și-au zis unii altora:

‒ Cine deci este Acesta, de poruncește până și vânturilor și apei, iar ele Îl ascultă?

Vindecarea unui om demonizat

(Mt. 8:28‑34; Mc. 5:1‑17)

26Au vâslit mai departe, înspre teritoriul gherasenilor, care se află în dreptul Galileei. 27Când a coborât pe țărm, L-a întâmpinat un anumit om din cetate, care avea în el demoni. De multă vreme acesta nu purta haine și nu locuia într-o casă, ci în morminte.

28Când L-a văzut pe Isus, a strigat, I s-a închinat și a zis cu glas tare:

‒ Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinui!

29Căci Isus îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De multe ori duhul îl înșfăca și, deși omul era legat cu lanțuri și cătușe și ținut sub pază, el totuși rupea legăturile și era dus de către demon în locuri pustii.

30Isus l-a întrebat:

‒ Care-ți este numele?

El a zis:

‒ Legiune.

Căci în el intraseră mulți demoni. 31Aceștia Îl rugau să nu le poruncească să se ducă în Adânc.

32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care pășteau. Demonii L-au rugat să le dea voie să intre în porcii aceia, iar El le-a dat voie. 33Demonii au ieșit din om și au intrat în porci. Atunci turma s-a repezit pe râpă în jos, în lac, și s-a înecat.

34Păzitorii turmei, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și i-au anunțat pe oameni în cetate și în cătune. 35Aceștia au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus. Când l-au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, stând jos la picioarele lui Isus, îmbrăcat și întreg la minte, s-au înspăimântat. 36Cei ce văzuseră cum a fost salvat cel ce fusese demonizat le-au istorisit totul. 37Atunci toată mulțimea din vecinătatea gherasenilor L-a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi cuprinsese o mare frică. El S-a urcat în barcă și S-a întors în cetatea Sa.

38Omul din care ieșiseră demonii Îl rugase insistent să-l lase să rămână cu El, dar Isus l-a trimis înapoi, zicând: 39„Întoarce-te acasă și istorisește cât de mult a făcut Dumnezeu pentru tine!“.

El a plecat și a proclamat prin toată cetatea cât de mult a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea unei fetițe

(Mt. 9:18‑26; Mc. 5:22‑43)

40La întoarcere, mulțimea I-a urat lui Isus bun venit, pentru că toți Îl așteptau. 41Și iată că un om, numit Iair, care era conducătorul sinagogii, a venit, a căzut la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă, 42pentru că singura lui fată, în vârstă de vreo doisprezece ani, era pe moarte. În timp ce mergea, mulțimile se adunau grămadă în jurul Lui. 43Era acolo o femeie care, de doisprezece ani, avea o hemoragie și care cheltuise pe la doctori tot ce avusese fără să fi putut fi vindecată de cineva. 44Apropiindu-se pe la spate, s-a atins de marginea hainei Lui și deodată hemoragia ei s-a oprit.

45Isus a întrebat:

‒ Cine M-a atins?

Pentru că toți negau, Petru I-a zis:

‒ Stăpâne, mulțimile se îngrămădesc în jurul Tău și se înghesuie, iar Tu întrebi: „Cine M-a atins?“.

46Dar Isus a zis:

‒ M-a atins cineva, pentru că știu că a ieșit o putere din Mine!

47Când femeia a văzut că n-a scăpat neobservată, a venit tremurând și a căzut înaintea Lui. Apoi a istorisit înaintea întregii mulțimi din ce cauză s-a atins de El și cum fusese vindecată deodată. 48El i-a zis: „Fiică, credința ta te-a vindecat! Du-te în pace!“.

49În timp ce El încă vorbea, a venit cineva din casa conducătorului sinagogii și a zis:

‒ Fata ta a murit. Nu-L mai deranja pe Învățător!

50Dar Isus, auzind, i-a zis lui Iair:

‒ Nu te teme! Crede doar, și ea va fi vindecată!

51Când a ajuns la casa lui Iair, n-a lăsat pe nimeni să intre împreună cu El, în afară de Petru, de Ioan, de Iacov și de tatăl și mama copilului. 52Toți plângeau și o jeleau, însă Isus le-a zis: „Nu mai plângeți, pentru că ea n-a murit, ci doarme!“. 53Ei însă râdeau de El, pentru că știau că fetița murise.

54Isus, după ce i-a scos afară pe toți, a apucat-o de mână și a strigat, zicând: „Copilă, scoală-te!“. 55Duhul ei s-a întors, și ea s-a ridicat deodată. Isus a dat îndrumări să i se dea fetiței să mănânce. 56Părinții ei au rămas înmărmuriți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

Isaia 6

Vedenia și chemarea lui Isaia

1În anul morții regelui Uzia, L-am văzut pe Stăpânul șezând pe un tron măreț și înălțat, marginea mantiei Lui umplând Templul. 2Deasupra Lui stăteau serafimi. Fiecare avea șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3Strigau unul către altul și ziceau:

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oștirilor!

Întreg pământul este plin de gloria Lui!“.

4Stâlpii ușilor și pragurile s-au cutremurat la sunetul glasului lor, iar Casa s-a umplut de fum.

5Am strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut! Căci sunt un om cu buze necurate și trăiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, iar ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul Oștirilor!“.

6Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar. 7Mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată! Cărbunele acesta ți-a atins buzele. Acum nelegiuirea ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit“.

8Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând:

‒ Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?

Eu am zis:

‒ Iată-mă! Trimite-mă!

9El a zis:

‒ Du-te și spune-i acestui popor:

„Să auziți cu urechile, dar să nu înțelegeți

și să priviți cu ochii, dar să nu pricepeți!“.

10Împietrește inima acestui popor!

Fă ca urechile lor să audă greu și încețoșează-le ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să audă cu urechile,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să fie vindecați!

11Atunci am întrebat:

‒ Până când, Stăpâne?

El mi-a răspuns:

‒ Până când cetățile vor fi transformate în ruină

și lăsate fără locuitori,

până când casele vor rămâne fără oameni,

iar pământurile vor fi transformate într-o pustietate,

12până când Domnul îi va trimite pe oameni departe,

iar locurile părăsite vor fi multe în mijlocul țării.

13Chiar dacă o zecime va rămâne în ea,

aceasta va fi pustiită din nou.

Dar, așa cum unui terebint sau unui stejar

îi rămâne buturuga atunci când este tăiat,

tot așa descendenții sfinți vor fi ca o buturugă în țară.

Matei 8:14-34

Isus vindecă mai mulți bolnavi

(Mc. 1:29‑34; Lc. 4:38‑41)

14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.

16Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei care aveau boli, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:

El a luat neputințele noastre

și a purtat bolile noastre.

Prețul urmării lui Isus

(Lc. 9:57‑60)

18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.

19Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis:

‒ Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!

20Însă Isus i-a spus:

‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.

21Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:

‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.

22Dar Isus i-a zis:

‒ Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții!

Isus liniștește furtuna

(Mc. 4:36‑41; Lc. 8:22‑25)

23Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri; Isus însă dormea.

25Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând:

‒ Doamne, scapă-ne, că pierim!

26Însă El le-a zis:

‒ De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?

Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.

27Oamenii au rămas uimiți și au zis:

‒ Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?

Vindecarea celor doi gadareni demonizați

(Mc. 5:1‑17; Lc. 8:26‑37)

28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în teritoriul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.

29Și iată că au început să strige, zicând:

‒ Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?

30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.

31Demonii Îl rugau, zicând:

‒ Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci!

32El le-a zis:

‒ Duceți-vă!

Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare, și a murit în ape. 33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din teritoriul lor.

Isaia 53

1Cine a crezut ceea ce noi am auzit?

Și brațul Domnului, cui i-a fost descoperit?

2El a crescut înaintea Lui ca un lăstar,

ca o rădăcină ieșită dintr-un pământ uscat.

Nu avea nici frumusețe, nici măreție la care să ne uităm

și nu era nimic în înfățișarea Lui ca să-L dorim.

3Era disprețuit și părăsit de oameni,

un Om al durerilor și obișnuit cu suferința.

Era disprețuit,

ca un om de care îți ascunzi fața,

iar noi nu L-am luat în seamă.

4Într-adevăr, El a luat suferințele noastre

și a purtat durerile noastre.

Noi însă L-am considerat lovit,

zdrobit de Dumnezeu și asuprit.

5Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre,

zdrobit pentru nelegiuirile noastre.

Pedeapsa, care ne dă pacea, era peste El

și prin rănile Lui suntem vindecați.

6Noi rătăceam cu toții ca niște oi,

fiecare urmându-și propria cale,

dar Domnul a pus asupra Lui

nelegiuirea noastră, a tuturor.

7Când a fost chinuit și asuprit,

El nu Și-a deschis gura.

Ca un miel care este dus la tăiere

și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund,

tot așa nici El nu Și-a deschis gura.

8A fost luat prin forță și judecată.

Dar cine din generația Lui s-ar fi gândit

că El era șters de pe tărâmul celor vii

și lovit pentru fărădelegea poporului Meu?

9I-au pus mormântul lângă al celor răi

și L-au așezat în groapa celui bogat,

deși El n-a comis vreun act de violență

și în gura Lui nu s-a găsit înșelătorie.

10 Domnul însă a vrut să-L zdrobească prin suferință.

Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru vină,

Își va vedea urmașii și va trăi multe zile,

iar voia Domnului va prospera în mâinile Lui.

11După ce va vedea munca sufletului Său,

va fi mulțumit.

Prin cunoștința Sa, Slujitorul Meu cel drept îi va îndreptăți pe mulți

și le va purta nelegiuirile.

12De aceea Îi voi da o parte la un loc cu cei mari

și va împărți prada cu cei puternici,

căci S-a golit pe Sine, până la moarte,

și a fost numărat alături de cei răzvrătiți.

Totuși, El a purtat păcatul celor mulți

și a mijlocit pentru cei răzvrătiți.

Psalmii 75

Pentru dirijor. De cântat precum „Nu distruge!“. Un psalm al lui Asaf. O cântare.

1Ție Îți aducem mulțumire, Dumnezeule,

Îți aducem mulțumire căci Numele Tău este aproape,

astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!

2„Când voi hotărî că a sosit vremea,

Eu“, zice Domnul, „voi judeca cu imparțialitate!

3Când lumea se clatină, cu toți locuitorii ei,

Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii“.Selah

4Le-am zis lăudăroșilor: „Nu vă lăudați!“,

iar celor răi: „Nu vă ridicați capul sus!“.

5Nu vă ridicați capul așa de sus

și nu vorbiți cu atâta aroganță,

6căci nici de la est, nici de la vest

și nici din deșert nu vine înălțarea,

7ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!

El coboară și tot El înalță!

8Căci în mâna Domnului se află un pahar;

vinul spumegă în el, complet amestecat.

Când El varsă vinul din pahar,

toți cei răi de pe pământ îi beau până și drojdiile.

9Eu însă voi vesti întotdeauna aceste lucruri;

voi cânta spre lauda Dumnezeului lui Iacov!

10Voi face să înceteze toată puterea celor răi,

dar puterea celui drept va crește.