Ioan 12

Ungerea lui Isus în Betania

(Mt. 26:6‑13; Mc. 14:3‑9; Lc. 7:37‑39)

1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu El. 3Maria a luat o litră de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei. Casa s-a umplut de mirosul parfumului.

4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să-L trădeze, a zis:

5‒ De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor?

6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.

7Atunci Isus a zis:

‒ Las-o, fiindcă l-a păstrat pentru ziua înmormântării Mele. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.

9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.

10Prin urmare, conducătorii preoților s-au hotărât să-l omoare și pe Lazăr, 11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.

Intrarea Domnului în Ierusalim

(Mt. 21:4‑9; Mc. 11:7‑10; Lc. 19:35‑38)

12În ziua următoare, mulțimea cea mare, care venise la sărbătoare, auzind că vine Isus la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmier și I-a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:

„Osana!“

„Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!“

„Binecuvântat este Împăratul lui Israel!“.

14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:

15„Nu te teme, fiică a Sionului!

Iată că Împăratul tău vine,

călare pe mânzul unei măgărițe“.

16Ucenicii Lui n-au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost glorificat, și-au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le-au împlinit cu privire la El. 17Astfel, mulțimea, care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și-l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18Mulțimile L-au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“.

Isus vorbește despre moartea Sa

20Printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine, erau și niște greci. 21Aceștia s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l-au rugat, zicând: „Domnule, dorim să-L vedem pe Isus!“. 22Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s-au dus și I-au spus lui Isus.

23Isus le-a răspuns, zicând:

‒ A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu, care cade în pământ, nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cel ce-și iubește viața o va pierde, dar cel ce-și urăște viața, în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă-Mi slujește cineva, Tatăl îl va onora.

27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce-ar trebui să spun? „Tată, salvează-Mă din ceasul acesta?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28Tată, glorifică-Ți Numele!

Atunci s-a auzit din Cer un glas care a zis:

‒ L-am glorificat și-l voi glorifica din nou.

29Mulțimea, care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.

Alții ziceau:

‒ I-a vorbit un înger!

30Isus a răspuns și a zis:

‒ Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata acestei lumi; acum, conducătorul lumii acesteia va fi alungat. 32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.

33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.

34Atunci mulțimea I-a răspuns:

‒ Noi am auzit din Lege despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este Acest Fiu al Omului?

35Isus le-a zis:

‒ Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.

După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S-a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor

37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:

„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?

Și brațul Domnului, cui i-a fost descoperit?“.

39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:

40„Le-a orbit ochii

și le-a împietrit inima,

ca nu cumva să vadă cu ochii,

să înțeleagă cu inima,

să se întoarcă și să-i vindec!“.

41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut gloria Lui și a vorbit despre El.

42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta, ca să nu fie excluși din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.

44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel Ce M-a trimis pe Mine, 45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.

47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuși, Mi-a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le-a zis Tatăl“.

Deuteronom 15

Reglementări privind anul iertării

1La sfârșitul fiecăror șapte ani să acorzi iertarea datoriilor. 2Și iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l-a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu-l oblige pe semenul sau pe fratele său să-i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. 3Îl vei putea obliga pe străin să plătească, dar datoria fratelui tău va trebui s-o anulezi. 4Nu va trebui să existe între voi niciun nevoiaș, deoarece în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți-o dă în stăpânire ca s-o moștenești, El te va binecuvânta foarte mult, 5însă numai dacă vei asculta cu atenție de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind și împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ți le dau astăzi. 6Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum ți-a promis și vei putea împrumuta multor națiuni, dar tu nu vei lua cu împrumut. Vei stăpâni peste multe națiuni, dar nimeni nu va stăpâni peste tine.

7Dacă va exista printre voi vreun nevoiaș, dintre frații voștri, într-una dintre cetățile voastre, în țara pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriți inimile și să nu vă închideți mâna față de fratele vostru nevoiaș. 8Ci să-ți deschizi mâna ca să-l împrumuți cu tot ceea ce are nevoie. 9Ai grijă ca nu cumva să fie vreo ticăloșie în inima ta și să spui: «Of, se apropie anul al șaptelea, anul iertării datoriilor!» și ca nu cumva să privești cu ochi rău pe fratele tău nevoiaș și să nu-l împrumuți. Atunci el va striga către Domnul și vei fi vinovat de păcat. 10Să-i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale și în orice realizare a mâinilor tale. 11Întotdeauna vor exista oameni nevoiași în țară. De aceea îți poruncesc: «Să fii darnic față de fratele tău sărac și față de cel nevoiaș din țara ta».

Eliberarea sclavilor

(Ex. 21:2‑6)

12Dacă fratele tău, evreu sau evreică, ți se va vinde, să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să-l lași să plece liber de la tine. 13Când îl vei lăsa să plece liber de la tine, să nu-l trimiți cu mâinile goale. 14Să-i dai produse din turma ta, din aria ta și din presa ta de struguri, cu care Domnul, Dumnezeul tău, te-a binecuvântat. 15Adu-ți aminte că și tu ai fost sclav în țara Egiptului, iar Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat. De aceea îți dau astăzi porunca aceasta.

16Dar, dacă el îți va zice: «Nu doresc să plec de la tine», pentru că te iubește pe tine și familia ta și pentru că o duce bine la tine, 17atunci să iei o andrea și să-i străpungi urechea la ușă. Astfel, el va rămâne slujitorul tău pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu slujitoarea ta. 18Să nu-ți pară rău când o vei lăsa să plece liberă de la tine, deoarece ți-a slujit șase ani, ceea ce face de două ori mai mult decât plata unui lucrător angajat. Iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face.

Reglementări privind întâii născuți dintre animale

19Să închini Domnului, Dumnezeul tău, fiecare întâi născut, mascul, din cireada și din turma ta. Să nu lucrezi cu întâii născuți ai vitelor tale și să nu tunzi întâii născuți ai oilor tale. 20Să-i mănânci în fiecare an, tu și familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. 21Dacă au vreo infirmitate, dacă sunt șchiopi sau orbi sau au alte infirmități trupești, să nu-i jertfești Domnului, Dumnezeul tău. 22Să-i mănânci în cetățile tale. Amândoi, atât cel necurat, cât și cel curat, vor putea să-i mănânce așa cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. 23Să nu mănânci însă cu sânge, ci să-l verși pe pământ, așa cum faci cu apa.

1 Regi 1

Circumstanțele întronării lui Solomon

1Regele David îmbătrânise și acum era înaintat în vârstă. L-au acoperit cu pături, dar nu se putea încălzi. 2Slujitorii săi i-au zis: „Să se caute pentru stăpânul nostru, regele, o tânără fecioară, care să stea înaintea regelui și care să-i fie servitoare. Ea să se culce la pieptul tău și stăpânul nostru, regele, se va încălzi“. 3Ei au căutat în tot teritoriul lui Israel o tânără frumoasă și au găsit-o pe Abișag, șunamita, pe care au adus-o la rege. 4Tânăra era foarte frumoasă. Ea a devenit servitoarea regelui și s-a îngrijit de el, dar regele nu s-a culcat cu ea.

5Adonia, fiul Haghitei, s-a mândrit, zicând: „Eu voi deveni rege!“. El și-a pregătit un car, călăreți și cincizeci de bărbați care alergau înaintea lui. 6Tatăl său nu-l mustrase niciodată și nu-i zisese: „De ce faci astfel?“. El s-a născut după Absalom și era, de asemenea, foarte frumos la chip.

7El a vorbit cu Ioab, fiul Țeruiei, și cu preotul Abiatar, iar aceștia l-au sprijinit pe Adonia. 8Dar preotul Țadok, Benaia, fiul lui Iehoiada, profetul Natan, Șimei, Rei și vitejii lui David nu au fost de partea lui Adonia. 9Adonia a înjunghiat oi, vite și viței îngrășați, lângă Piatra lui Zohelet care se află în apropiere de En-Roghel. El i-a invitat pe toți frații săi, fiii regelui, și pe toți bărbații lui Iuda, slujitorii regelui. 10Dar pe profetul Natan, pe Benaia, pe viteji și pe Solomon, fratele său, nu i-a invitat.

11Natan i-a zis Batșebei, mama lui Solomon: „N-ai auzit că Adonia, fiul Haghitei, s-a numit rege? Stăpânul nostru David nu știe acest lucru! 12Prin urmare, dă-mi voie să te sfătuiesc cum să-ți scapi viața, tu și fiul tău Solomon. 13Du-te, intră la regele David și spune-i: «O, rege, stăpânul meu, oare nu i-ai jurat tu însuți slujitoarei tale că Solomon, fiul meu, va domni după tine și că el va urma la tron? Atunci de ce domnește Adonia?». 14În timp ce vei vorbi acolo cu regele, eu însumi voi veni după tine și voi confirma cuvintele tale“.

15Batșeba s-a dus în camera regelui. Regele era foarte bătrân, iar Abișag, șunamita, avea grijă de el. 16Batșeba și-a înclinat capul și s-a plecat înaintea regelui.

Regele a zis:

‒ Ce dorești?

17Ea a răspuns:

‒ Stăpânul meu, tu însuți ai jurat slujitoarei tale pe Domnul, Dumnezeul tău, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine și el va ședea pe tronul meu“. 18Totuși, acum Adonia domnește, iar stăpânul meu, regele, nu știe acest lucru. 19El a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i-a invitat pe toți fiii regelui, pe preotul Abiatar și pe Ioab, conducătorul armatei. Dar pe Solomon, slujitorul tău, nu l-a invitat. 20O, rege, stăpânul meu, ochii întregului Israel sunt ațintiți spre tine ca să le spui cine va urma să domnească după stăpânul meu, regele. 21Altfel, se va întâmpla că, atunci când stăpânul meu, regele, va adormi alături de strămoșii săi, eu și fiul meu Solomon vom fi priviți ca niște vinovați.

22În timp ce vorbea cu regele, iată că a venit și profetul Natan.

23L-au înștiințat pe rege, zicând:

‒ Iată că a sosit profetul Natan.

Acesta a venit în prezența regelui și s-a plecat înaintea regelui cu fața la pământ.

24Natan a zis:

‒ O, rege, stăpânul meu, oare ai spus tu: „Adonia va domni după mine și el va ședea pe tronul meu“? 25Căci el a coborât astăzi, a înjunghiat boi, viței îngrășați și o mulțime de oi și i-a invitat pe toți fiii regelui, pe conducătorii armatei și pe preotul Abiatar. Iată, ei mănâncă și beau înaintea lui și strigă: „Trăiască regele Adonia!“. 26Cu toate acestea, pe mine, slujitorul tău, pe preotul Țadok, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, și pe Solomon, slujitorul tău, nu ne-a invitat. 27Oare din porunca stăpânului meu, regele, s-a înfăptuit acest lucru? Să nu-i fi făcut cunoscut slujitorului tău cine va sta pe tronul stăpânului meu, regele, după el?

28Regele David a zis:

‒ Chemați-o la mine pe Batșeba!

Ea a intrat și s-a înfățișat înaintea regelui.

29Regele a jurat, zicând:

‒ Viu este Domnul, Care m-a salvat din orice necaz, 30că voi face astăzi așa cum ți-am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: „Solomon, fiul tău, va domni după mine. El va ședea pe tron în locul meu“.

31Batșeba și-a înclinat capul până la pământ și s-a plecat înaintea regelui.

Apoi a zis:

‒ Să trăiască pe vecie stăpânul meu, regele David!

32Regele David a zis:

‒ Chemați-i pe preotul Țadok, pe profetul Natan și pe Benaia, fiul lui Iehoiada!

Ei au venit înaintea regelui, 33iar regele le-a zis:

‒ Luați-i cu voi pe slujitorii stăpânului vostru, puneți-l pe fiul meu Solomon să călărească pe catârul meu și duceți-l la Ghihon. 34Preotul Țadok și profetul Natan să-l ungă acolo ca rege peste Israel. Să sunați din trâmbiță și să strigați: „Trăiască regele Solomon!“. 35Apoi să mergeți după el. El să vină și să se așeze pe tronul meu, căci el va domni în locul meu, întrucât cu privire la el am poruncit să fie conducător peste Israel și peste Iuda.

36Benaia, fiul lui Iehoiada, i-a răspuns regelui, zicând:

‒ Amin! Așa să hotărască Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, regele. 37După cum Domnul a fost cu stăpânul meu, regele, tot așa să fie și cu Solomon și să-i înalțe tronul mai presus decât tronul stăpânului meu, regele David.

38Preotul Țadok, profetul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, cheretiții și peletiții au venit, l-au pus pe Solomon să călărească pe catârul regelui David și l-au dus la Ghihon. 39Preotul Țadok a luat cornul cu ulei din Cort și l-a uns pe Solomon. Apoi au sunat din trâmbiță și tot poporul a strigat: „Trăiască regele Solomon!“. 40Tot poporul a mers în urma lui, cântând din fluiere și bucurându-se foarte mult; se despica pământul de strigătul lor.

41Adonia și toți oaspeții care erau cu el au auzit strigătul tocmai când terminaseră de mâncat. Ioab, auzind sunetul trâmbiței, a întrebat: „De ce se aude această zarvă în cetate?“. 42În timp ce vorbea el, a venit Ionatan, fiul preotului Abiatar.

Adonia i-a zis:

‒ Vino, căci tu ești un om apreciat și aduci vești bune.

43Ionatan a răspuns și i-a zis lui Adonia:

‒ Nicidecum. Stăpânul nostru, regele David, l-a numit rege pe Solomon. 44Regele i-a trimis cu el pe preotul Țadok, pe profetul Natan, pe Benaia, fiul lui Iehoiada, pe cheretiți și pe peletiți, iar ei l-au pus să călărească pe catârul regelui. 45Preotul Țadok și profetul Natan l-au uns rege la Ghihon și au plecat de acolo bucuroși, iar cetatea freamătă. Aceasta era zarva pe care ați auzit-o. 46De asemenea, Solomon s-a așezat pe tronul regal. 47Iar slujitorii regelui au venit să-l binecuvânteze pe stăpânul nostru, regele David, zicând: „Dumnezeul tău să facă numele lui Solomon mai vestit decât numele tău și să-i înalțe tronul mai presus decât tronul tău“. Apoi regele s-a închinat în patul său. 48Regele a mai zis astfel: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care mi-a dat astăzi un urmaș care să șadă pe tronul meu și pe care să-l văd cu ochii mei!“.

49Tremurând, toți oaspeții care erau cu Adonia s-au ridicat și fiecare a plecat în drumul lui. 50Adonia s-a temut de Solomon. El s-a ridicat, s-a dus la Cort și s-a prins de coarnele altarului. 51Lui Solomon i s-a spus: „Iată, Adonia se teme de regele Solomon și s-a apucat de coarnele altarului, zicând: «Să-mi jure regele Solomon astăzi că nu-l va omorî pe slujitorul său cu sabia!»“. 52Solomon a zis: „Dacă va fi un om loial, niciun fir de păr nu-i va cădea la pământ, dar, dacă se va găsi răutate în el, va muri“. 53Regele Solomon a trimis să-l aducă de la altar. El a venit și s-a plecat înaintea regelui Solomon, iar Solomon i-a zis: „Du-te acasă“.

Isaia 39

Solia babiloniană la Ierusalim

(2 Regi 20:12‑19)

1În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului, i-a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, deoarece auzise că Ezechia fusese bolnav și se făcuse sănătos. 2Ezechia s-a bucurat de ei și le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul cel scump, tot armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. N-a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu li-l fi arătat.

3Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l-a întrebat:

‒ Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

‒ Au venit dintr-o țară îndepărtată, din Babilon.

4 Profetul l-a întrebat:

‒ Ce-au văzut în palatul tău?

Ezechia a răspuns:

‒ Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n-a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

5Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

‒ Ascultă Cuvântul Domnului Oștirilor: 6„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit strămoșii tăi, până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. 7Unii dintre propriii tăi fii, care ți s-au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului“.

8Ezechia i-a zis lui Isaia:

‒ Cuvântul Domnului, pe care l-ai rostit, este bun.

„Căci“, se gândea el, „măcar în timpul vieții mele va fi pace și siguranță“.