Luca 19

Isus și Zacheu

1 Isus a intrat în Ierihon și trecea prin cetate. 2Și iată că un om, pe nume Zacheu, care era șeful colectorilor de taxe și care era bogat, 3încerca să vadă care este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, căci era mic de statură. 4Atunci el a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe drumul acela urma să treacă.

5Când a ajuns Isus în locul acela, S-a uitat în sus și i-a zis:

‒ Zacheu, dă-te jos repede, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta.

6El s-a dat repede jos și, bucuros, L-a primit ca oaspete.

7Când au văzut acest lucru, toți murmurau și ziceau:

‒ A intrat să găzduiască la un om păcătos!

8Dar Zacheu a stat înaintea Domnului și I-a zis:

‒ Iată, Doamne, jumătate din posesiunile mele le dau celor săraci, iar dacă am înșelat pe cineva cu ceva, îi dau înapoi de patru ori mai mult!

9Isus i-a zis:

‒ Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, deoarece și el este un fiu al lui Avraam! 10Căci Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.

Pilda celor zece mine

(Mt. 25:14‑30)

11În timp ce ascultau aceste lucruri, El a continuat și le-a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu urma să se arate deodată.

12Așadar, le-a zis:

‒ Un nobil a plecat într-o țară îndepărtată ca să preia un regat și apoi să se întoarcă. 13I-a chemat pe zece dintre sclavii lui, le-a dat zece mine și le-a zis: „Faceți comerț cu ele până când mă întorc!“.

14Dar cetățenii țării lui îl urau și au trimis în urma lui o solie, zicând: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi!“. 15La întoarcerea sa, după ce a preluat regatul, a spus să fie chemați sclavii aceia, cărora le dăduse argintul, ca să afle cât au câștigat.

16Primul a venit, zicând: „Stăpâne, mina ta a mai adus încă zece mine“. 17Stăpânul i-a zis: „Bine, sclav bun! Pentru că ai fost credincios într-un lucru foarte mic, primește autoritate peste zece cetăți!“.

18Apoi a venit al doilea, zicând: „Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci!“. 19Stăpânul i-a zis și acestuia: „Primește și tu autoritate peste cinci cetăți!“.

20Un altul a venit, zicând: „Stăpâne, iată-ți mina! Am ținut-o învelită într-un ștergar, 21căci m-am temut de tine, fiindcă ești un om aspru, care iei ceea ce n-ai pus și seceri ceea ce n-ai semănat!“. 22Stăpânul i-a zis: „Sclav rău, te voi judeca după cuvintele tale! Știai că sunt un om aspru, care iau ceea ce n-am pus și secer ceea ce n-am semănat? 23Atunci de ce n-ai pus argintul meu la bancă, pentru ca, la întoarcere, să strâng cu dobândă?“.

24Și le-a zis celor care stăteau acolo: „Luați-i mina și dați-i-o celui ce are zece mine“. 25Ei au zis: „Stăpâne, el are zece mine!“. 26Vă spun că celui ce are i se va da, însă de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are. 27Cât despre acei dușmani ai mei, care n-au vrut să domnesc eu peste ei, aduceți-i aici și omorâți-i înaintea mea!

Intrarea Domnului în Ierusalim

(Mt. 21:1‑11; Mc. 11:1‑11; Ioan 12:12‑19)

28După ce a spus aceste lucruri, Isus a pornit în frunte, mergând spre Ierusalim. 29Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, înspre muntele numit „al Măslinilor“, i-a trimis pe doi dintre ucenici, 30zicând: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Când intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată. Dezlegați-l și aduceți-l! 31Dacă vă va întreba cineva: «De ce-l dezlegați?», să-i ziceți: «Domnul are nevoie de el»“. 32Cei ce fuseseră trimiși s-au dus și au găsit totul așa cum le spusese Isus.

33În timp ce dezlegau măgărușul, stăpânii acestuia i-au întrebat:

‒ De ce dezlegați măgărușul?

34Ei au răspuns:

‒ Domnul are nevoie de el!

35Și l-au adus la Isus. Apoi și-au aruncat hainele peste măgăruș și L-au așezat pe Isus călare. 36În timp ce El înainta, oamenii își așterneau hainele pe drum.

37Când S-a apropiat deja de povârnișul dinspre Muntele Măslinilor, toți cei din mulțimea ucenicilor, plini de bucurie, au început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.

38Ei ziceau:

„Binecuvântat este Împăratul, Care vine în Numele Domnului!“

„Pace în cer și glorie în locurile preaînalte!“

39Unii farisei din mulțime I-au zis:

‒ Învățătorule, mustră-Ți ucenicii!

40Isus, răspunzând, a zis:

‒ Vă spun că, dacă aceștia vor tăcea, pietrele vor striga!

Isus plânge pentru Ierusalim

41Când S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. 42El a zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, în această zi, lucrurile care-ți puteau aduce pacea! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi! 43Vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica baricade împotriva ta, te vor înconjura și te vor asedia din toate părțile. 44Te vor strivi de pământ, pe tine și pe copiii tăi din mijlocul tău, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea cercetării tale!“.

Isus alungă comercianții din Templu

(Mt. 21:12‑17; Mc. 11:15‑19; Ioan 2:13‑22)

45Isus a intrat în Templu și a început să-i scoată afară pe cei ce vindeau acolo, 46zicându-le: „Este scris:

«Casa Mea va fi o casă de rugăciune»,

dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari»“.

47 Isus îi învăța, în fiecare zi, în Templu. Conducătorii preoților, cărturarii și liderii poporului căutau să-L omoare, 48dar nu știau ce să facă, pentru că tot poporul se ținea strâns de El, ascultându-L.

Numeri 5

Curățirea taberei

1Apoi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 2„Poruncește-le fiilor lui Israel să-i scoată afară din tabără pe toți cei care au o rană infecțioasă, pe toți aceia care au vreo scurgere și pe oricine este necurat din cauză că a atins un mort. 3Să-i scoateți afară, atât pe bărbați, cât și pe femei; să-i scoateți afară din tabără ca nu cumva să pângărească tabăra, căci Eu locuiesc în mijlocul lor“. 4Fiii lui Israel au făcut întocmai; ei i-au scos afară din tabără. Fiii lui Israel au făcut așa cum îi spusese Domnul lui Moise.

5 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 6„Spune-le fiilor lui Israel: «Când un bărbat sau o femeie comite vreunul dintre păcatele pe care le fac oamenii, fiindu-I astfel necredincios Domnului, acel om este vinovat 7și trebuie să-și mărturisească păcatul pe care l-a făcut. De asemenea, el trebuie să dea înapoi în întregime prețul pentru paguba făcută, să adauge încă o cincime la acest preț și să îl dea celui pe care l-a păgubit. 8Dar, dacă omul nu are nicio rudenie față de care să se facă restituirea pentru paguba făcută, atunci restituirea pentru paguba făcută să se întoarcă la Domnul și să fie a preotului, împreună cu berbecul pentru ispășire, cu care el trebuie să facă ispășire pentru acel om. 9De asemenea, orice contribuție din toate darurile sfinte pe care fiii lui Israel le aduc la preot, să fie a preotului. 10Darurile sfinte aduse de vreun om îi vor rămâne lui, iar ceea ce-i va da preotului să fie a preotului»“.

Testul pentru femeia suspectată de adulter

11Apoi Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 12„Spune-le fiilor lui Israel: «Dacă soția unui bărbat se abate și îi este necredincioasă, 13dacă un alt bărbat se culcă cu ea, dar lucrul aceasta este ascuns de ochii soțului ei și, astfel, ea rămâne nedescoperită, cu toate că s-a pângărit, dacă nu există nicio mărturie împotriva ei și n-a fost prinsă în fapt, 14dacă un duh de gelozie vine peste soțul ei și el începe să fie gelos pe soția lui care s-a pângărit sau dacă un duh de gelozie vine peste el și el începe să fie gelos pe soția lui, deși ea nu s-a pângărit, 15atunci bărbatul să-și aducă soția la preot și să aducă jertfa cerută pentru ea: a zecea parte dintr-o efă de făină de orz. Să nu toarne ulei pe ea și să nu pună tămâie, pentru că este un dar de mâncare pentru gelozie, un dar de mâncare pentru aducere-aminte, care amintește o nelegiuire.

16Apoi preotul s-o apropie și s-o pună să stea înaintea Domnului. 17Preotul să ia apă sfântă într-un vas de pământ. Apoi să ia niște praf de pe podeaua Tabernaculului și să-l pună în apă. 18Preotul să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii și să-i pună în mâini darul de mâncare pentru aducerea-aminte, care este darul de mâncare pentru gelozie. Preotul să aibă în mână apa amară care aduce blestem. 19Preotul s-o pună pe femeie să jure și să-i zică: ‘Dacă niciun bărbat nu s-a culcat cu tine și dacă nu te-ai abătut spre necurăție, în timp ce erai sub autoritatea soțului, atunci să nu-ți facă niciun rău aceste ape amare care aduc blestem. 20Dar dacă te-ai abătut, în timp ce erai sub autoritatea soțului, și dacă te-ai pângărit, iar un bărbat, altul decât soțul tău, s-a culcat cu tine’ 21(preotul s-o pună pe femeie să jure cu un jurământ al blestemului și preotul să-i spună femeii aceste cuvinte:) ‘Domnul să te facă să fii de blestem și de jurământ în mijlocul poporului tău, făcând să ți se lase coapsa și să ți se umfle pântecul. 22Fie ca această apă, care aduce blestem, să-ți intre în măruntaie și să facă să ți se umfle pântecul și să ți se lase coapsa!’ Și femeia să zică: ‘Amin! Amin!’.

23Preotul să scrie aceste blesteme pe un sul și să le șteargă apoi cu apă amară. 24După aceea, să-i dea femeii să bea apa amară care aduce blestem. Apa care aduce blestem va intra în ea și-i va provoca amărăciune. 25Preotul să ia din mâinile femeii darul de mâncare adus pentru gelozie, să-l legene înaintea Domnului și să-l aducă la altar. 26Preotul să ia un pumn din darul de mâncare, ca aducere-aminte, și să-l ardă pe altar. Apoi să dea femeii să bea apa. 27După ce îi va da să bea apa, dacă ea s-a pângărit și i-a fost necredincioasă soțului ei, apa care aduce blestem va intra în ea și îi va provoca amărăciune: pântecul i se va umfla, coapsa i se va lăsa și femeia va fi de blestem în mijlocul poporului ei. 28Dar dacă femeia nu s-a pângărit și este curată, atunci ea va fi nevinovată și va putea avea copii.

29Aceasta este legea geloziei, când o femeie, în timp ce este sub autoritatea soțului, se abate și se pângărește, 30sau când duhul de gelozie vine peste un bărbat, și el începe să fie gelos pe soția lui. Preotul s-o pună să stea în picioare înaintea Domnului și să-i facă întocmai după legea aceasta. 31Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea va purta pedeapsa pentru nelegiuirea ei»“.

2 Samuel 12

Dumnezeu îl mustră pe David

1 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis:

‒ Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. 2Cel bogat avea un mare număr de oi și vite. 3Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din paharul lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fată. 4La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile sau din vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mielușeaua omului sărac și i-a pregătit-o celui care venise la el.

5David s-a mâniat foarte tare pe omul acela și i-a zis lui Natan:

‒ Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru merită să fie pedepsit cu moartea! 6Să dea înapoi patru mielușele, pentru că a comis fapta aceasta și pentru că nu a arătat milă.

7Atunci Natan i-a zis:

‒ Tu ești omul acela! Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul. 8Ți-am dat Casa stăpânului tău și ți-am pus în brațe soțiile stăpânului tău. Ți-am dat Casa lui Israel și a lui Iuda. Și dacă ar fi fost prea puțin, aș mai fi adăugat și altele. 9De ce ai disprețuit Cuvântul Domnului și ai făcut ceea ce El consideră că este rău? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soția lui ai luat-o să-ți fie soție. L-ai ucis pe Urie cu sabia fiilor lui Amon. 10Acum, sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai disprețuit și ai luat-o pe soția hititului Urie să-ți fie ție soție“. 11Așa vorbește Domnul: „Iată, voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îți voi lua soțiile înaintea ochilor tăi și le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. 12Tu ai lucrat în secret, însă Eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel“.

13David i-a zis lui Natan:

‒ Am păcătuit împotriva Domnului.

Natan i-a răspuns:

‒ Domnul ți-a iertat păcatul, și nu vei muri. 14Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut ca dușmanii Domnului să-L disprețuiască, copilul care ți s-a născut va muri.

Copilul născut de Batșeba moare

15Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care soția lui Urie i-l născuse lui David și acesta s-a îmbolnăvit grav. 16David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit. Apoi a intrat în palat și a stat culcat la pământ toată noaptea. 17Bătrânii palatului său au stat alături de el, insistând să se ridice de la pământ, dar el n-a vrut și nici n-a mâncat cu ei.

18În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Iată, pe când copilul era încă viu, i-am vorbit lui David, dar el n-a ascultat de glasul nostru. Cum să-i spunem acum că a murit copilul? Și-ar face mai mult rău“. 19David a văzut că slujitorii săi șopteau între ei și a înțeles că a murit copilul.

El i-a întrebat pe slujitorii săi:

‒ A murit copilul?

Ei au zis:

‒ A murit.

20Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului și s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.

21Slujitorii săi l-au întrebat:

‒ Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci?

22El a zis:

‒ Când copilul era încă viu, posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate Domnul va arăta bunăvoință față de mine și copilul va trăi“. 23Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aș putea oare să-l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.

24David a consolat-o pe soția sa Batșeba. A intrat la ea, iar ea a născut un fiu căruia i-au pus numele Solomon. Domnul îl iubea 25și, de aceea, El a trimis un mesaj prin profetul Natan să-i pună numele Iedidia, de dragul Domnului.

Amoniții, subjugați de David

(1 Cron. 20:1‑3)

26Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon și a capturat cetatea regală. 27Apoi Ioab a trimis mesageri la David, zicând: „Am luptat împotriva Rabei; de asemenea, am capturat cetatea apelor. 28Acum, strânge restul poporului, așază tabăra împotriva cetății și cucerește-o, ca să n-o cuceresc eu și să primească numele meu“.

29David a mobilizat tot poporul, s-a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit-o. 30A luat de pe capul regelui lor coroana care cântărea un talant de aur și care era împodobită cu pietre prețioase. Ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. 31El a scos afară poporul care era în ea, i-a pus să muncească cu fierăstraie, cu grape de fier și cu securi de fier și i-a trimis la cuptoarele de cărămizi. Așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întregul popor.

1 Cronici 27

Diviziile militare și căpeteniile lor

1Aceștia au fost fiii lui Israel, după numărul lor, cu căpeteniile peste familii, căpeteniile peste mii și peste sute și supraveghetorii care slujeau regelui în orice aspect legat de cetele care intrau și ieșeau din slujbă în fiecare lună, în toate lunile anului; fiecare ceată avea douăzeci și patru de mii de oameni.

2În fruntea primei cete, pentru luna întâi, era Iașobeam, fiul lui Zabdiel, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni. 3El era dintre urmașii lui Pereț și era căpetenia tuturor conducătorilor armatei în luna întâi.

4În fruntea cetei pentru luna a doua, era ahohitul Dodai; ceata lui îl avea drept conducător pe Miklot; erau douăzeci și patru de mii de oameni în ceata lui.

5A treia căpetenie militară, pentru luna a treia, era Benaia, fiul preotului Iehoiada. El era căpetenia cetei sale de douăzeci și patru de mii de oameni. 6Acest Benaia era unul dintre cei treizeci de viteji ai lui David și căpetenie a acestora. La conducerea cetei sale era fiul său Amizabad.

7Al patrulea, pentru luna a patra, era Asael, fratele lui Ioab, și după el Zebadia, fiul lui. Și ceata lui avea douăzeci și patru de mii de oameni.

8A cincea căpetenie, pentru luna a cincea, era izrahitul Șamhut, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

9Al șaselea, pentru luna a șasea, era Ira, fiul lui Icheș din Tekoa, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

10Al șaptelea, pentru luna a șaptea, era pelonitul Heleț, unul dintre urmașii lui Efraim, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

11Al optulea, pentru luna a opta, era hușatitul Sibecai, dintre zerahiți, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

12Al nouălea, pentru luna a noua, era anatotitul Abiezer, dintre beniamiți, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

13Al zecelea, pentru luna a zecea, era netofatitul Maharai, dintre zerahiți, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

14Al unsprezecelea, pentru luna a unsprezecea, era piratonitul Benaia, unul dintre urmașii lui Efraim, ceata lui având douăzeci și patru de mii de oameni.

15Al doisprezecelea, pentru luna a douăsprezecea, era netofatitul Heldai, un urmaș al lui Otniel, ceata lui având tot douăzeci și patru de mii de oameni.

Căpeteniile semințiilor lui Israel

16Căpeteniile semințiilor lui Israel erau următorii:

conducătorul rubeniților era Eliezer, fiul lui Zicri;

al simeoniților – Șefatia, fiul lui Maaca;

17al leviților – Hașabia, fiul lui Chemuel, iar al urmașilor lui Aaron – Țadok;

18al lui Iuda – Elihu, unul dintre frații lui David;

al lui Isahar – Omri, fiul lui Mihail;

19al lui Zabulon – Ișmaia, fiul lui Obadia;

al lui Neftali – Ierimot, fiul lui Azriel;

20al urmașilor lui Efraim – Osea, fiul lui Azazia;

al unei jumătăți din seminția lui Manase – Ioel, fiul lui Pedaia;

21al celeilalte jumătăți din seminția lui Manase, în Ghilad – Ido, fiul lui Zaharia;

al lui Beniamin – Iaasiel, fiul lui Abner;

22al lui Dan – Azarel, fiul lui Ieroham. Acestea au fost căpeteniile semințiilor lui Israel.

23David nu a inclus în numărul lor pe cei în vârstă de douăzeci de ani sau mai puțin, pentru că Domnul promisese că-l va înmulți pe Israel ca stelele cerurilor. 24Ioab, fiul Țeruiei, începuse numărătoarea, dar nu a terminat-o. Din cauza numărătorii izbucnise mânia împotriva lui Israel, iar rezultatul numărătorii nu a fost trecut în „Cronicile regelui David“.

Funcționarii regelui

25Azmavet, fiul lui Adiel, era responsabil de vistieriile regelui.

Ionatan, fiul lui Uzia, era responsabil de magaziile din țară, din cetăți, din sate și din turnuri.

26Ezri, fiul lui Chelub, era responsabil de cei ce se ocupau cu munca la câmp, care lucrau pământul.

27Șimei, din Rama, era responsabil de vii, iar Zabdi, șifmitul – de cramele cu vin din vii.

28Ghederitul Baal-Hanan era responsabil de livezile de măslini și de sicomorii din zona deluroasă, iar Ioaș – de depozitele cu ulei.

29Șaronitul Șitrai era responsabil de vitele care pășteau în Șaron, iar Șafat, fiul lui Adlai – de vitele din văi.

30Ismaelitul Obil era responsabil de cămile, iar meronotitul Iehdeia de măgărițe.

31Hagritul Iaziz era responsabil de turme.

Toate acestea erau căpeteniile care aveau grijă de averea regelui David.

32Ionatan, unchiul lui David, era sfetnic, fiind om cu discernământ și scrib.

Iehiel, fiul lui Hacmoni, avea grijă de fiii regelui.

33Ahitofel era sfetnicul regelui; architul Hușai era prietenul regelui. 34După Ahitofel, au mai fost sfetnici: Iehoiada, fiul lui Benaia, și Abiatar. Ioab era conducătorul armatei regelui.

Psalmii 137

1Pe malurile râurilor Babilonului,

stăteam jos și plângeam amintindu-ne de Sion.

2Ne atârnaserăm lirele

în sălciile din acel loc,

3căci acolo, cei ce ne-au luat captivi ne cereau cântări,

asupritorii noștri ne cereau bucurie:

„Cântați-ne din cântările Sionului!“.

4Cum să cântăm noi cântările Domnului

pe un pământ străin?

5Ierusalime, dacă te voi uita,

să-și uite și dreapta mea îndemânarea!

6Limba mea să se lipească de cerul gurii mele,

dacă nu-mi voi aminti de tine

și dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 Doamne, adu-Ți aminte de fiii lui Edom,

care, în ziua distrugerii Ierusalimului,

ziceau: „Radeți!

Radeți tot până la temelie!“.

8Fiică distrugătoare a Babilonului!

Ferice de acela care te va pedepsi

pentru ceea ce ne-ai făcut!

9Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi

și-i va zdrobi de stâncă!