Luca 18:15-43

Isus și copilașii

(Mt. 19:13‑15; Mc. 10:13‑16)

15I-au adus și niște copilași ca să Se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat.

16Isus însă i-a chemat la Sine și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei! 17Adevărat vă spun că, oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nicidecum nu va intra în ea!“.

Isus și conducătorul bogat

(Mt. 19:16‑30; Mc. 10:17‑31)

18Un anumit conducător L-a întrebat, zicând:

‒ Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viață veșnică?

19Isus i-a zis:

‒ De ce Mă numești „bun“? Nimeni nu este bun, decât Unul: Dumnezeu. 20Cunoști poruncile: „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, „Să-ți respecți tatăl și mama“.

21El a spus:

‒ Pe toate acestea le-am păzit încă din tinerețea mea.

22Auzind aceasta, Isus i-a zis:

‒ Îți mai lipsește un singur lucru: vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea astfel o comoară în Ceruri. Apoi vino și urmează-Mă!

23Când a auzit el aceste lucruri, s-a întristat foarte tare, pentru că era foarte bogat.

24Isus a văzut că se întristase foarte tare și a zis:

‒ Cât de greu este pentru cei ce au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25Căci este mai ușor să treacă o cămilă prin deschizătura acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!

26Cei ce au auzit aceasta au zis:

‒ Atunci cine poate fi mântuit?

27El a zis:

‒ Ceea ce este imposibil pentru oameni este posibil pentru Dumnezeu.

28Atunci Petru I-a zis:

‒ Iată, noi le-am lăsat pe ale noastre și Te-am urmat.

29El le-a răspuns:

‒ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa sau soția sau frații sau părinții sau copiii de dragul Împărăției lui Dumnezeu 30și care să nu primească mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viață veșnică.

Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa

(Mt. 20:17‑19; Mc. 10:32‑34)

31Apoi i-a luat deoparte pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că mergem spre Ierusalim și toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului se vor împlini. 32Căci El va fi dat pe mâna neevreilor, va fi batjocorit, chinuit, scuipat 33și, după ce-L vor biciui, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia“.

34Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri. Vorbirea aceasta era ascunsă de ei și nu pricepeau ce li se spunea.

Isus vindecă un orb lângă Ierihon

(Mt. 20:29‑34; Mc. 10:46‑52)

35În timp ce Isus Se apropia de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind. 36Când a auzit mulțimea trecând, orbul a întrebat ce se întâmplă. 37L-au înștiințat că trece Isus nazarineanul.

38Atunci el a început să strige, zicând:

‒ Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!

39Cei ce mergeau înainte, îl mustrau ca să tacă, dar el striga și mai tare:

‒ Fiul lui David, ai milă de mine!

40Isus S-a oprit și a poruncit să fie adus la El.

Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat:

41‒ Ce dorești să fac pentru tine?

El I-a răspuns:

‒ Doamne, aș vrea să-mi revină vederea!

42Isus a zis:

‒ Să-ți revină vederea chiar acum! Credința ta te-a vindecat.

43Deodată i-a revenit vederea și L-a urmat pe Isus, glorificându-L pe Dumnezeu. Tot poporul, când a văzut ce s-a întâmplat, L-a lăudat pe Dumnezeu.

Exodul 20

Cartea Legământului

(Ex. 20:1–23:33)

Cele Zece Porunci

(Deut. 5:6‑33)

1Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, zicând:

2„Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului, din casa sclavilor.

3Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!

4Să nu-ți faci vreun chip cioplit și nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. 5Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație a celor ce Mă urăsc 6și arăt îndurare față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

7Să nu folosești nesăbuit Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.

8Adu-ți aminte de ziua de sabat, ca s-o sfințești! 9Să lucrezi șase zile și să-ți faci toată lucrarea ta, 10dar ziua a șaptea este sabatul Domnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău sau fata ta, nici slujitorul tău, nici slujitoarea ta, nici vitele tale și nici străinul care locuiește în cetatea ta. 11Căci în șase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea și tot ce este în ele, dar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de sabat și a sfințit-o.

12Să-ți respecți tatăl și mama, ca să ai viață lungă în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

13Să nu ucizi!

14Să nu comiți adulter!

15Să nu furi!

16Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!

17Să nu poftești casa semenului tău! Să n-o poftești pe soția semenului tău, nici pe slujitorul lui, nici pe slujitoarea lui, nici boul lui, nici măgarul lui și nici vreun alt lucru care este al semenului tău“.

18Tot poporul vedea tunetele și fulgerele, auzea sunetul trâmbiței și vedea muntele fumegând. Când poporul a văzut, a tremurat de frică și a stat la depărtare.

19Ei i-au zis lui Moise:

‒ Vorbește tu cu noi și vom asculta. Dar să nu mai vorbească Dumnezeu cu noi, ca nu cumva să murim!

20Moise a răspuns poporului:

‒ Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și să aveți teama de El înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți.

21Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu.

Idoli și altare

22 Domnul i-a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi înșivă ați văzut că v-am vorbit din Ceruri. 23Să nu vă faceți dumnezei de argint, pe care să-i puneți alături de Mine, și să nu vă faceți dumnezei de aur.

24Să-Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de pace, oile tale și vitele tale. În orice loc în care voi face ca Numele Meu să fie amintit, voi veni la tine și te voi binecuvânta. 25Dacă-Mi vei face un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, pentru că, atunci când vei pune dalta pe piatră, o vei întina. 26Să nu te urci pe trepte la altarul Meu, pentru ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui».

Psalmii 123

O cântare de pelerinaj

1Către Tine îmi ridic ochii,

Cel Ce locuiești în Ceruri.

2Cum se uită ochii slujitorilor la mâna stăpânilor lor,

și ochii slujitoarei – la mâna stăpânei ei,

tot așa privesc și ochii noștri la Domnul, Dumnezeul nostru,

până Își va arăta bunăvoința față de noi.

3Arată-Ți bunăvoința față de noi, Doamne,

arată-Ți bunăvoința față de noi,

căci suntem atât de sătui de dispreț!

4Sufletul nostru s-a săturat

de batjocura celor aroganți

și de disprețul celor mândri.

Zaharia 5

A șasea vedenie: sulul zburător

1Apoi, întorcându-mă, mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că era un sul care zbura.

2 Îngerul m-a întrebat:

‒ Ce vezi?

Eu i-am răspuns:

‒ Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coți și o lățime de zece coți.

3El mi-a zis:

‒ Acesta este blestemul care pornește pe întinderea întregii țări, căci, așa cum este scris pe o parte a sulului, orice hoț va fi alungat, și, așa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals va fi alungat. 4„Îl voi trimite“, zice Domnul Oștirilor, „să intre în casa hoțului și în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în mijlocul casei lui și o va distruge împreună cu lemnele și cu pietrele ei“.

A șaptea vedenie: femeia din efă

5Îngerul care vorbea cu mine a înaintat și mi-a zis:

‒ Ridică-ți acum ochii și privește la ceea ce apare!

6Eu am întrebat:

‒ Ce este aceasta?

El mi-a zis:

‒ Ceea ce iese este o efă.

Apoi a zis:

‒ Aceasta este ochiul lor în toată țara.

7Atunci a fost ridicat capacul de plumb și acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie.

8El a zis:

‒ Aceasta este Răutatea.

Apoi a împins-o înapoi în efă și a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.

9Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că ieșeau două femei în aripile cărora era vânt. Aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ și ceruri.

10L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:

‒ Unde duc ele efa?

11El mi-a răspuns:

‒ Se duc să-i construiască o casă în țara Șinar. Când va fi gata, va fi așezată acolo, la locul ei.