Galateni 5

1Rămâneți dar tari și nu vă plecați iarăși sub jugul robiei.

Slobozenia creștină

2Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veți tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic. 3Și mărturisesc iarăși încă o dată oricărui om care primește tăierea împrejur că este dator să împlinească toată Legea. 4Voi, care voiți să fiți socotiți neprihăniți prin Lege, v-ați despărțit de Hristos; ați căzut din har. 5Căci noi, prin Duhul, așteptăm prin credință nădejdea neprihănirii. 6Căci, în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preț, ci credința care lucrează prin dragoste. 7Voi alergați bine: Cine v-a tăiat calea ca să n-ascultați de adevăr? 8Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel ce v-a chemat. 9Puțin aluat face să se dospească toată plămădeala. 10Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiți altfel. Dar cel ce vă tulbură va purta osânda, oricine ar fi el. 11Cât despre mine, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sunt prigonit? Atunci, pricina de poticnire a crucii s-a dus. 12Și schilodească-se odată cei ce vă tulbură!

Îndemn să trăiască în dragoste

13Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pământească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste. 14Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 15Dar, dacă vă mușcați și vă mâncați unii pe alții, luați seama să nu fiți nimiciți unii de alții.

Faptele firii pământești și Duhul

16Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. 17Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. 18Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, 20închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, 23blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. 25Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. 26Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.

Leviticul 19

Felurite legi ca tâlcuire a poruncilor

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește întregii adunări a copiilor lui Israel și spune-le:

‘Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul Dumnezeul vostru. 3Fiecare din voi să cinstească pe mama sa și pe tatăl său și să păzească Sabatele Mele. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 4Să nu vă întoarceți spre idoli și să nu vă faceți dumnezei turnați. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

Porunci privitoare la jertfa de mulțumire

5Când veți aduce Domnului o jertfă de mulțumire, s-o aduceți așa ca să fie primită. 6Jertfa să fie mâncată în ziua când o veți jertfi sau a doua zi; ce va mai rămâne până a treia zi să se ardă în foc. 7Dacă va mânca cineva din ea a treia zi, faptul acesta va fi un lucru urât: jertfa nu va fi primită. 8Cine va mânca din ea își va purta vina păcatului său, căci necinstește ce a fost închinat Domnului: omul acela va fi nimicit din poporul lui. 9Când vei secera holdele țării, să lași nesecerat un colț din câmpul tău și să nu strângi spicele rămase pe urma secerătorilor. 10Nici să nu culegi strugurii rămași după cules în via ta și să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le lași săracului și străinului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 11Să nu furați și să nu mințiți, nici să nu vă înșelați unii pe alții. 12Să nu jurați strâmb pe Numele Meu, căci ai necinsti astfel Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul. 13Să nu asuprești pe aproapele tău și să nu storci nimic de la el prin silă.

Să nu oprești până a doua zi plata celui tocmit cu ziua. 14Să nu vorbești de rău pe un surd și să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă, ci să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. 15Să nu faci nedreptate la judecată: să nu cauți la fața săracului și să nu părtinești pe nimeni din cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate. 16Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul. 17Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. 18Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul. 19Să păziți legile Mele.

Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de semințe și să nu porți o haină țesută din două feluri de fire. 20Când un om se va culca cu o femeie roabă, logodită cu un alt bărbat, și ea n-a fost răscumpărată de tot sau slobozită, să fie pedepsiți amândoi, dar nu pedepsiți cu moartea, pentru că ea nu era slobodă. 21El să aducă Domnului pentru vina lui la ușa cortului întâlnirii un berbec ca jertfă pentru vină. 22Preotul să facă ispășire pentru el înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-a făcut, cu berbecul adus ca jertfă pentru vină, și păcatul pe care l-a făcut îi va fi iertat. 23Când veți intra în țară și veți sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviți ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncați din ele. 24În al patrulea an, toate roadele să fie închinate Domnului, spre lauda Lui. 25În al cincilea an, să mâncați roadele, ca ele să vi se înmulțească din ce în ce mai mult: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 26Să nu mâncați nimic cu sânge. Să nu ghiciți după vârcolaci, nici după nori. 27Să nu-ți tai rotund colțurile părului și să nu-ți razi colțurile bărbii. 28Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort și să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul. 29Să nu-ți necinstești fata dând-o să fie curvă, pentru ca nu cumva țara să ajungă un loc de curvie și să se umple de fărădelegi. 30Să păziți Sabatele Mele și să cinstiți Locașul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul. 31Să nu vă duceți la cei ce cheamă duhurile morților, nici la vrăjitori: să nu-i întrebați, ca să nu vă spurcați cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 32Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. 33Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți. 34Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 35Să nu faceți nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăți, nici în măsurile de încăpere. 36Să aveți cumpene drepte, greutăți drepte, efe drepte și hine drepte. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v-am scos din țara Egiptului. 37Să păziți toate legile Mele și toate poruncile Mele și să le împliniți. Eu sunt Domnul.’”

2 Samuel 9

David și Mefiboșet

1David a zis: „A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine din pricina lui Ionatan?” 2Era un slujitor din casa lui Saul, numit Țiba, pe care l-au adus la David. Împăratul i-a zis: „Tu ești Țiba?” Și el a răspuns: „Robul tău, da!” 3Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.” 4Împăratul a zis: „Unde este?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, la Lodebar.” 5Împăratul David l-a trimis să-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar. 6Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a căzut cu fața la pământ și s-a închinat. David a zis: „Mefiboșet!” Și el a răspuns: „Iată robul tău!” 7David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, și vei mânca totdeauna la masa mea.” 8El s-a închinat și a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?” 9Împăratul a chemat pe Țiba, slujbașul lui Saul, și i-a zis: „Dau fiului stăpânului tău tot ce era al lui Saul și tot ce avea toată casa lui. 10Tu să lucrezi pământurile pentru el, tu, fiii tăi și robii tăi, și să strângi roadele, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de mâncare, și Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca totdeauna la masa mea.” Și Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de robi. 11El a zis împăratului: „Robul tău va face tot ce poruncește împăratul, domnul meu, robului său.” Și Mefiboșet a mâncat la masa lui David, ca unul din fiii împăratului. 12Mefiboșet avea un fiu mic, numit Mica, și toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau robii lui Mefiboșet. 13Mefiboșet locuia la Ierusalim, căci mânca totdeauna la masa împăratului. El era olog de amândouă picioarele.

2 Cronici 10

ISTORIA ÎMPĂRĂȚIEI LUI IUDA, DE LA DEZBINARE PÂNĂ LA ROBIE

CAPITOLELE 10—36

(Ieremia 25:4-11.)

Dezbinarea împărăției

1Roboam s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă împărat. 2Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam, fiul lui Nebat, era în Egipt, unde fugise de împăratul Solomon, și s-a întors din Egipt. 3Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam și tot Israelul au venit la Roboam și i-au vorbit așa: 4„Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, acum ușurează această aspră robie și jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl tău. Și îți vom sluji.” 5El le-a zis: „Întoarceți-vă la mine după trei zile!” Și poporul a plecat. 6Împăratul Roboam a întrebat pe bătrânii care fuseseră cu tatăl său, Solomon, în timpul vieții lui și a zis: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia?” 7Și iată ce i-au zis ei: „Dacă vei fi bun cu poporul acesta, dacă-i vei primi bine și dacă le vei vorbi cu bunăvoință, îți vor sluji pe vecie.” 8Dar Roboam a lăsat sfatul pe care i-l dădeau bătrânii și a întrebat pe tinerii care crescuseră cu el și care-l înconjurau. 9El le-a zis: „Ce mă sfătuiți să răspund poporului acestuia care-mi vorbește astfel: ‘Ușurează jugul pe care l-a pus tatăl tău peste noi’?” 10Și iată ce i-au zis tinerii care crescuseră cu el: „Așa să vorbești poporului acestuia care ți-a vorbit așa: ‘Tatăl tău ne-a îngreuiat jugul, iar tu ușurează-ni-l!’; să le vorbești așa: ‘Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. 11Acum, tatăl meu a pus peste voi un jug greu, dar eu îl voi face și mai greu; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.’” 12Ieroboam și tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum le spusese împăratul: „Întoarceți-vă la mine peste trei zile!” 13Împăratul le-a răspuns aspru. Împăratul Roboam a lăsat sfatul bătrânilor 14și le-a vorbit așa, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia și mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane.” 15Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor, căci așa rânduise Dumnezeu în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16Când a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: „Ce parte avem noi cu David? Noi n-avem nicio moștenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum, vezi-ți de casă, Davide!” Și tot Israelul s-a dus în corturile lui. 17Copiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam. 18Atunci, împăratul Roboam a trimis pe Hadoram, care era mai-mare peste dări. Hadoram a fost împroșcat cu pietre de copiii lui Israel și a murit. Și împăratul Roboam s-a grăbit și s-a suit într-un car, ca să fugă la Ierusalim. 19Astfel s-a dezlipit Israel de casa lui David până în ziua de azi.