16 Noiembrie

1 Cronici 11, 12 - Evrei 12

1 Cronici 11

David împărat

1Tot Israelul s-a strâns la David, la Hebron, zicând: „Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta. 2Odinioară, chiar când era Saul împărat, tu duceai și aduceai pe Israel înapoi. Domnul Dumnezeul tău ți-a zis: ‘Tu vei paște pe poporul Meu Israel și tu vei fi căpetenia poporului Meu Israel.’” 3Astfel, toți bătrânii lui Israel au venit la împărat, la Hebron, și David a făcut legământ cu ei la Hebron înaintea Domnului. Au uns pe David împărat peste Israel, după Cuvântul Domnului, spus prin Samuel. 4David a mers cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo erau iebusiții, locuitorii țării. 5Locuitorii Iebusului au zis lui David: „Nu vei intra aici.” Dar David a luat cetățuia Sionului – aceasta este cetatea lui David. 6David zisese: „Oricine va bate cel dintâi pe iebusiți va fi căpetenie și domn.” Ioab, fiul Țeruiei, s-a suit cel dintâi și a ajuns căpetenie. 7David s-a așezat în cetățuie, de aceea au numit-o cetatea lui David. 8A făcut zid împrejurul cetății de la Milo, de jur împrejur, și Ioab a dres cealaltă parte a cetății. 9David ajungea din ce în ce mai mare și Domnul oștirilor era cu el.

Vitejii lui David

10Iată căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David și care l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-și întărească stăpânirea, ca să-l pună împărat, după Cuvântul Domnului cu privire la Israel. 11Iată, după numărul lor, vitejii care erau în slujba lui David: Iașobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-o singură dată. 12După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici. 13El era cu David la Pas-Damim, unde se strânseseră filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz, și poporul fugea dinaintea filistenilor. 14S-au așezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit și au bătut pe filisteni. Și Domnul a dat o mare izbăvire. 15Trei din cele treizeci de căpetenii s-au coborât la David pe stâncă, în peștera Adulam, când tabăra filistenilor era în valea refaimiților. 16David era atunci în cetățuie, și o ceată a filistenilor era la Betleem. 17David a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va aduce apă de băut din fântâna de la poarta Betleemului?” 18Atunci, cei trei bărbați au trecut prin tabăra filistenilor și au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o și au dat-o lui David, dar David n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului. 19El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac una ca aceasta! Să beau eu sângele acestor oameni care s-au dus cu primejdia vieții lor? Căci cu primejdia vieții lor au adus-o.” Și n-a voit s-o bea. Iată ce au făcut acești trei viteji. 20Abișai, fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El și-a învârtit sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât, și i-a mers faima între cei trei. 21El era cel mai cu vază din cei trei, din rândul al doilea, și a fost căpetenia lor, dar n-a ajuns pe cei trei dintâi. 22Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabțeel, om de preț și vestit prin isprăvile lui. El a ucis cei doi lei ai Moabului. S-a coborât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpada. 23El a ucis pe un egiptean care avea o statură de cinci coți și avea în mână o suliță ca sulul unui țesător; s-a coborât împotriva lui cu un toiag, a smuls sulița din mâna egipteanului și l-a ucis cu ea. 24Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, și i-a mers faima printre cei trei viteji. 25Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns pe cei trei dintâi. David l-a primit în sfatul celor mai aproape de el. 26Vitejii oștirii:

Asael, fratele lui Ioab; Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem; 27Șamot, din Haror; Heleț, din Palon; 28Ira, fiul lui Icheș, din Tecoa; Abiezer, din Anatot; 29Sibecai, Hușatitul; Ilai, din Ahoah; 30Maharai, din Netofa; Heled, fiul lui Baana, din Netofa; 31Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin; Benaia, din Piraton; 32Hurai, din Nahale-Gaaș; Abiel, din Araba; 33Azmavet, din Baharum; Eliahba, din Șaalbon; 34Bene-Hașem, din Ghizon; Ionatan, fiul lui Șaghe, din Harar; 35Ahiam, fiul lui Sacar, din Harar; Elifal, fiul lui Ur; 36Hefer, din Mechera; Ahia, din Palon; 37Hețro, din Carmel; Naarai, fiul lui Ezbai; 38Ioel, fratele lui Natan; Mibhar, fiul lui Hagri; 39Țelec, Amonitul; Nahrai, din Berot, care ducea armele lui Ioab, fiul Țeruiei; 40Ira, din Ieter; Gareb, din Ieter; 41Urie, Hetitul; Zabad, fiul lui Ahlai; 42Adina, fiul lui Șiza, Rubenitul, căpetenia rubeniților, și treizeci împreună cu el; 43Hanan, fiul lui Maaca; Iosafat, din Mitni; 44Ozia, din Aștarot; Șama și Iehiel, fiii lui Hotam, din Aroer; 45Iediael, fiul lui Șimri; Ioha, fratele său, Tițitul; 46Eliel, din Mahavim; Ieribai și Ioșavia, fiii lui Elnaam; Itma, Moabitul; 47Eliel, Obed și Iaasiel-Mețobaia.

1 Cronici 12

Războinicii lui David în timpul lui Saul

1Iată cei ce s-au dus la David, la Țiclag, pe când se ținea el departe de fața lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în timpul războiului. 2Erau arcași, cu mâna dreaptă și cu mâna stângă aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeți. Erau din Beniamin, din numărul fraților lui Saul. 3Căpetenia Ahiezer și Ioas, fiii lui Șemaa, din Ghibea; Ieziel și Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu din Anatot; 4Ișmaia din Gabaon, viteaz între cei treizeci și căpetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad din Ghedera; 5Eluzai; Ierimot; Bealia; Șemaria; Șefatia din Harof; 6Elcana, Ișia, Azareel, Ioezer și Iașobeam, coreiți; 7Ioela și Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor. 8Dintre gadiți, niște viteji au plecat să se ducă la David, în cetățuia din pustie, ostași deprinși la război, înarmați cu scut și cu suliță ca niște lei și iuți ca niște căprioare de pe munți. 9Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea; 10Mișmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 11Atai, al șaselea; Eliel, al șaptelea; 12Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea; 13Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea. 14Aceștia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oștirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni și cel mai mare, cu o mie. 15Aceștia au trecut Iordanul în luna întâi, când ieșea din matcă pe tot cursul lui și ei sunt aceia care au pus pe fugă pe toți locuitorii din văi, la răsărit și la apus. 16Și din fiii lui Beniamin și ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David în cetățuie. 17David le-a ieșit înainte și le-a vorbit astfel: „Dacă veniți la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutați, inima mea se va uni cu voi, dar, dacă veniți să mă înșelați, în folosul vrăjmașilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinților noștri să vadă și să judece!” 18Amasai, unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul și a zis: „Suntem cu tine, Davide, și cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ție și pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ți-a ajutat!” Și David i-a primit și i-a pus între căpeteniile oștirii. 19Niște oameni din Manase s-au unit cu David când a pornit cu război împotriva lui Saul cu filistenii. Dar n-au fost de ajutor filistenilor, căci, după ce s-au sfătuit, domnii filistenilor au trimis înapoi pe David, zicând: „S-ar putea ca el să treacă de partea stăpânului său Saul și să ne pună astfel în primejdie capetele noastre.” 20Când s-a întors la Țiclag, iată cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu și Țiltai, căpetenia miilor lui Manase. 21Au dat ajutor lui David împotriva cetei (jefuitorilor amaleciți), căci toți erau oameni viteji și au ajuns căpetenii în oștire. 22Și din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.

Războinicii celor douăsprezece seminții

23Iată numărul oamenilor înarmați pentru război care s-au dus la David, în Hebron, ca să treacă asupra lui domnia lui Saul, după porunca Domnului: 24Fiii lui Iuda care purtau scutul și sulița, șase mii opt sute, înarmați pentru război. 25Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, șapte mii o sută. 26Din fiii lui Levi, patru mii șase sute 27și Iehoiada, mai-marele aaroniților, și cu el trei mii șapte sute; 28și Țadoc, tânăr viteaz, și casa tatălui său, douăzeci și două de căpetenii. 29Din fiii lui Beniamin, frații lui Saul, trei mii, căci până atunci cea mai mare parte dintre ei rămăseseră credincioși casei lui Saul. 30Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinților lor. 31Din jumătatea seminției lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiți pe nume să se ducă să pună împărat pe David. 32Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înțelegerea vremurilor și știau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii și toți frații lor erau puși sub porunca lor. 33Din Zabulon, cincizeci de mii în stare să meargă la oștire, înarmați pentru luptă cu toate armele de război și gata să se lupte cu o inimă hotărâtă. 34Din Neftali, o mie de căpetenii și cu ei treizeci și șapte de mii, care purtau scutul și sulița. 35Din daniți, înarmați pentru război, douăzeci și opt de mii șase sute. 36Din Așer, în stare să meargă la oaste și gata de luptă, patruzeci de mii. 37Și de cealaltă parte a Iordanului, din rubeniți, din gadiți și din jumătatea seminției lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii. 38Toți acești bărbați, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Și toți ceilalți din Israel erau tot cu un gând să facă împărat pe David. 39Au stat acolo trei zile cu David, mâncând și bând, căci frații lor le pregătiseră de mâncare. 40Și chiar cei ce locuiau lângă ei până la Isahar, la Zabulon și Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catâri și pe boi: aluaturi, turte de smochine și de stafide, vin, untdelemn, boi și oi din belșug, căci era bucurie în Israel.

Evrei 12

1Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. 2Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește.” 7Suferiți pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim? 10Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12Întăriți-vă dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17Știți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18Voi nu v-ați apropiat de un munte care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut să nu li se mai vorbească 20(pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata.” 21Și priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!”). 22Ci v-ați apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23de Biserica celor întâi născuți, care sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți desăvârșiți, 24de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, și de sângele stropirii, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel. 25Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26al cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.” 27Cuvintele acestea, „încă o dată”, arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.