Evrei 9:6-28

6Și după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoții care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuși și pentru păcatele din neștiință ale norodului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri și jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârșirea cerută de cugetul lui. 10Ele sunt doar niște porunci pământești, date ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi și felurite spălături, până la o vreme de îndreptare. 11Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veșnică. 13Căci, dacă sângele taurilor și al țapilor și cenușa unei vaci, stropite peste cei întinați, îi sfințesc și le aduc curățirea trupului, 14cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu! 15Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legământ nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei ce au fost chemați să capete veșnica moștenire care le-a fost făgăduită. 16În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17Pentru că un testament nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăiește cel ce l-a făcut. 18De aceea și întâiul legământ n-a fost sfințit fără sânge. 19Și, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sânge de viței și de țapi, cu apă, lână stacojie și isop, a stropit cartea și tot norodul 20și a zis: „Acesta este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi.” 21De asemenea, a stropit cu sânge cortul și toate vasele pentru slujbă. 22Și, după Lege, aproape totul este curățit cu sânge; și fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curățite în felul acesta, trebuia ca înseși lucrurile cerești să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci Hristos n-a intrat într-un locaș de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaș de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25Și nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuși, ca marele preot care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârșitul veacurilor, S-a arătat o singură dată ca să șteargă păcatul prin jertfa Sa. 27Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, 28tot așa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L așteaptă.

Exodul 24

Moise pe muntele Sinai

1Dumnezeu a zis lui Moise: „Suie-te la Domnul, tu și Aaron, Nadab și Abihu și șaptezeci de bătrâni ai lui Israel și să vă închinați de departe, aruncându-vă cu fața la pământ. 2Numai Moise să se apropie de Domnul; ceilalți să nu se apropie și poporul să nu se suie cu el.” 3Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele Domnului și toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.” 4Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui și a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 5A trimis pe niște tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot și să înjunghie tauri ca jertfe de mulțumire. 6Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit-o pe altar. 7A luat cartea legământului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: „Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul.” 8Moise a luat sângele și a stropit poporul, zicând: „Iată sângele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.”

Vederea lui Dumnezeu

9Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab și Abihu și cu șaptezeci de bătrâni ai lui Israel. 10Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăția lui. 11El nu Și-a întins mâna împotriva aleșilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu, și totuși au mâncat și au băut.

Moise se suie iarăși pe munte

12Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte și rămâi acolo. Eu îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile pe care le-am scris pentru învățătura lor.” 13Moise s-a sculat, împreună cu Iosua, care-i slujea, și Moise s-a suit pe muntele lui Dumnezeu. 14El a zis bătrânilor: „Așteptați-ne aici până ne vom întoarce la voi. Iată, Aaron și Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo neînțelegere, să meargă la ei.” 15Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. 16Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. 17Înfățișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. 18Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopți.

Leviticul 17

Locul pentru jertfe

1Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2„Vorbește lui Aaron și fiilor lui și tuturor copiilor lui Israel și spune-le: ‘Iată ce a poruncit Domnul: 3«Dacă cineva din casa lui Israel înjunghie în tabără sau afară din tabără un bou, un miel sau o capră, 4și nu-l aduce la ușa cortului întâlnirii, ca să-l aducă dar Domnului înaintea cortului Domnului, sângele acesta va fi pus în socoteala omului aceluia: a vărsat sânge; omul acela va fi nimicit din mijlocul poporului său. 5De aceea, copiii lui Israel, în loc să-și înjunghie jertfele pe câmp, trebuie să le aducă la preot, înaintea Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să le aducă Domnului ca jertfe de mulțumire. 6Preotul să le stropească sângele pe altarul Domnului, la ușa cortului întâlnirii, și să ardă grăsimea, care va fi de un miros plăcut Domnului. 7Să nu-și mai aducă jertfele lor la idolii cu care curvesc. Aceasta va fi o lege veșnică pentru ei și pentru urmașii lor.» 8Să le spui dar: «Dacă un om din casa lui Israel sau dintre străinii care locuiesc în mijlocul lor aduce o ardere-de-tot sau vreo altă jertfă 9și n-o aduce la ușa cortului întâlnirii, ca s-o aducă jertfă Domnului, omul acela să fie nimicit din poporul lui.

Să nu mănânce sânge

10Dacă un om din casa lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor mănâncă sânge de orice fel, Îmi voi întoarce Fața împotriva celui ce mănâncă sângele și-l voi nimici din mijlocul poporului său. 11Căci viața trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneți pe altar, ca să slujească de ispășire pentru sufletele voastre, căci prin viața din el face sângele ispășire.» 12De aceea, am zis copiilor lui Israel: «Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge și nici străinul care locuiește în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. 13Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele și să-l acopere cu țărână.» 14Căci viața oricărui trup stă în sângele lui, care este în el. De aceea am zis copiilor lui Israel: «Să nu mâncați sângele niciunui trup», căci viața oricărui trup este sângele lui: oricine va mânca din el va fi nimicit. 15Oricine, fie băștinaș, fie străin, care va mânca dintr-o fiară moartă sau sfâșiată, să-și spele hainele, să se scalde în apă și va fi necurat până seara; apoi va fi curat. 16Dacă nu-și spală hainele și nu-și scaldă trupul, își va purta fărădelegea lui.’”

Numeri 19

Vaca roșie, apa de curățire

1Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 2„Iată ce poruncește legea pe care a dat-o Domnul, zicând: ‘Vorbește copiilor lui Israel să-ți aducă o vacă roșie, fără pată, fără vreun cusur trupesc și care să nu fi fost pusă la jug. 3S-o dați preotului Eleazar; el s-o scoată din tabără și să fie junghiată înaintea lui. 4Preotul Eleazar să ia cu degetul din sângele vacii și să stropească de șapte ori înaintea cortului întâlnirii. 5Vaca să fie arsă sub ochii lui; să-i ardă pielea, carnea și sângele, împreună cu balega. 6Preotul să ia lemn de cedru, isop și cârmâz și să le arunce în mijlocul flăcărilor care vor mistui vaca. 7Preotul să-și spele hainele și să-și scalde trupul în apă, apoi să intre iarăși în tabără și să fie necurat până seara. 8Cel ce va arde vaca să-și spele hainele în apă și să-și scalde trupul în apă și să fie necurat până seara. 9Un om curat să strângă cenușa vacii și s-o pună într-un loc curat afară din tabără; s-o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curățire. Aceasta este o apă de ispășire. 10Cel ce va strânge cenușa vacii să-și spele hainele și să fie necurat până seara. Aceasta să fie o lege veșnică atât pentru copiii lui Israel, cât și pentru străinul care locuiește în mijlocul lor. 11Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de șapte zile. 12Să se curățească cu apa aceasta a treia zi și a șaptea zi și va fi curat, dar, dacă nu se curățește a treia zi și a șaptea zi, nu va fi curat. 13Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, și nu se va curăți pângărește cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s-a stropit peste el apa de curățire, este necurat și necurăția lui este încă peste el. 14Iată legea când va muri un om într-un cort: oricine va intra în cort și oricine se va afla în cort va fi necurat șapte zile. 15De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strâns pe el, va fi necurat. 16Oricine se va atinge pe câmp de un om ucis de sabie sau de un mort sau de oase omenești sau de vreun mormânt va fi necurat timp de șapte zile. 17Pentru cel necurat, să se ia cenușă de la jertfa de ispășire care a fost arsă și să toarne peste ea apă de izvor într-un vas. 18Un om curat să ia isop și să-l înmoaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii care sunt acolo, pe cel ce s-a atins de oase omenești sau de vreun om ucis sau de vreun mort sau de vreun mormânt.

19Cel curat să stropească pe cel necurat a treia zi și a șaptea zi și să-l curățească în ziua a șaptea. Să-și spele hainele și să se scalde în apă și seara va fi curat. 20Un om care va fi necurat și nu se va curăți va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat Sfântul Locaș al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curățire, este necurat. 21Aceasta să fie o lege veșnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curățire să-și spele hainele și cel ce se va atinge de apa de curățire să fie necurat până seara. 22Orice lucru de care se va atinge cel necurat va fi necurat și cine se va atinge de el să fie necurat până seara.’”