Filipeni 3

1Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos. 2Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijeliții aceia! 3Căci cei tăiați împrejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus și care nu ne punem încrederea în lucrurile pământești. 4Măcar că eu aș avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământești. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământești, eu și mai mult; 5eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, evreu din evrei; în ceea ce privește Legea, fariseu; 6în ceea ce privește râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. 7Dar lucrurile care pentru mine erau câștiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. 8Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos 9și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință. 10Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui și să mă fac asemenea cu moartea Lui; 11ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți. 12Nu că am și câștigat premiul sau că am și ajuns desăvârșit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus. 13Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, 14alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. 15Gândul acesta dar să ne însuflețească pe toți care suntem desăvârșiți; și dacă în vreo privință sunteți de altă părere, Dumnezeu vă va lumina și în această privință. 16Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeași părere, să umblăm la fel. 17Urmați-mă pe mine, fraților, și uitați-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveți în noi. 18Căci v-am spus de multe ori și vă mai spun și acum, plângând: sunt mulți care se poartă ca vrăjmași ai crucii lui Hristos. 19Sfârșitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele și slava lor este în rușinea lor și se gândesc la lucrurile de pe pământ. 20Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. 21El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.

Filipeni 4

1De aceea, preaiubiții și mult doriții mei frați, bucuria și cununa mea, rămâneți astfel tari în Domnul, preaiubiților! 2Îndemn pe Evodia și îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul. 3Și pe tine, adevărat tovarăș de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora care au lucrat împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement și cu ceilalți tovarăși de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în cartea vieții. 4Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! 5Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. 6Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. 7Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus. 8Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească. 9Ce ați învățat, ce ați primit și auzit de la mine și ce ați văzut în mine, faceți. Și Dumnezeul păcii va fi cu voi. 10Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârșit, ați putut să vă înnoiți iarăși simțămintele voastre față de mine. Vă gândeați voi la așa ceva, dar vă lipsea prilejul. 11Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. 12Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. 13Pot totul în Hristos, care mă întărește. 14Dar bine ați făcut că ați luat parte la strâmtorarea mea. 15Știți voi înșivă, filipenilor, că, la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce privește „darea” și „primirea” afară de voi. 16Căci mi-ați trimis în Tesalonic, o dată și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. 17Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câștigul care prisosește în folosul vostru. 18Am de toate și sunt în belșug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis…, un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. 19Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos. 20A lui Dumnezeu și Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor! Amin. 21Spuneți sănătate fiecărui sfânt în Hristos Isus.

Frații care sunt cu mine vă trimit sănătate. 22Toți sfinții vă trimit sănătate, mai ales cei din casa Cezarului. 23Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toți! Amin.

Psalmul 21

Către mai-marele cântăreților.

Un psalm al lui David

1Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu.

Și cum îl umple de veselie ajutorul Tău!

2I-ai dat ce-i dorea inima

și n-ai lăsat neîmplinit ce-i cereau buzele.(Oprire)

3Căci i-ai ieșit înainte cu binecuvântări de fericire

și i-ai pus pe cap o cunună de aur curat.

4Îți cerea viața și i-ai dat-o:

o viață lungă pentru totdeauna și pe vecie.

5Mare este slava lui în urma ajutorului Tău.

Tu pui peste el strălucirea și măreția.

6Îl faci pe vecie o pricină de binecuvântări

și-l umpli de bucurie înaintea Feței Tale.

7Căci împăratul se încrede în Domnul

și bunătatea Celui Preaînalt îl face să nu se clatine.

8Mâna ta, împărate, va ajunge pe toți vrăjmașii tăi,

dreapta ta va ajunge pe cei ce te urăsc

9și-i vei face ca un cuptor aprins,

în ziua când te vei arăta;

Domnul îi va nimici în mânia Lui și-i va mânca focul.

10Le vei șterge sămânța de pe pământ și neamul lor din mijlocul fiilor oamenilor.

11Ei au urzit lucruri rele împotriva ta,

au făcut sfaturi rele, dar nu vor izbuti.

12Căci îi vei face să dea dosul

și vei trage cu arcul tău asupra lor.

13Scoală-te, Doamne, cu puterea Ta,

și vom cânta și vom lăuda puterea Ta!

Psalmul 73

CARTEA A TREIA

Un psalm al lui Asaf

1Da, bun este Dumnezeu cu Israel,

cu cei cu inima curată!

2Totuși era să mi se îndoaie piciorul

și erau să-mi alunece pașii!

3Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți

când vedeam fericirea celor răi.

4Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte

și trupul le este încărcat de grăsime.

5N-au parte de suferințele omenești

și nu sunt loviți ca ceilalți oameni.

6De aceea mândria le slujește ca salbă

și asuprirea este haina care-i învelește.

7Li se bulbucă ochii de grăsime

și au mai mult decât le-ar dori inima.

8Râd și vorbesc cu răutate de asuprire:

vorbesc de sus,

9își înalță gura până la ceruri

și limba le cutreieră pământul.

10De aceea aleargă lumea la ei,

înghite apă din plin

11și zice: „Ce ar putea să știe Dumnezeu

și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”

12Așa sunt cei răi:

totdeauna fericiți și își măresc bogățiile.

13Degeaba dar mi-am curățit eu inima

și mi-am spălat mâinile în nevinovăție,

14căci în fiecare zi sunt lovit

și în toate diminețile sunt pedepsit.

15Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”,

iată că n-aș fi credincios neamului copiilor Tăi.

16M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,

dar zadarnică mi-a fost truda,

17până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu

și am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.

18Da, Tu-i pui în locuri alunecoase

și-i arunci în prăpăd.

19Cum sunt nimiciți într-o clipă!

Sunt pierduți, prăpădiți printr-un sfârșit năprasnic.

20Ca un vis la deșteptare,

așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!

21Când mi se amăra inima

și mă simțeam străpuns în măruntaie,

22eram prost și fără judecată,

eram ca un dobitoc înaintea Ta.

23Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

24mă vei călăuzi cu sfatul Tău,

apoi mă vei primi în slavă.

25Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

26Carnea și inima pot să mi se prăpădească,

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.

27Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;

Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.

28Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc toate lucrările Tale.

Habacuc 3

1Rugăciunea prorocului Habacuc. (De cântat în felul cântecelor de jale) 2Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale! 3Dumnezeu vine din Teman și Cel Sfânt vine din muntele Paran… – (Oprire) – Măreția Lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. 4Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze și acolo este ascunsă tăria Lui. 5Înaintea Lui merge ciuma, și molima calcă pe urmele Lui. 6Se oprește și măsoară pământul cu ochiul; privește și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7Văd corturile Etiopiei pline de groază și se cutremură colibele din țara Madianului. 8S-a mâniat oare Domnul pe râuri? Împotriva râurilor se aprinde mânia Ta sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi și Te-ai suit în carul Tău de biruință? 9Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgețile Cuvântului Tău… – (Oprire) – Tu despici pământul ca să dai drumul râurilor. 10La vederea Ta, se cutremură munții; se năpustesc râuri de apă; adâncul își ridică glasul și își înalță valurile în sus. 11Soarele și luna se opresc în locuința lor de lumina săgeților Tale, care pornesc, de strălucirea suliței Tale, care lucește. 12Tu cutreieri pământul în urgia Ta, zdrobești neamurile în mânia Ta. 13Ieși ca să izbăvești pe poporul Tău, să izbăvești pe unsul Tău; sfărâmi acoperișul casei celui rău, o nimicești din temelii până în vârf. – (Oprire) – 14Străpungi cu săgețile Tale capul căpeteniilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoțând strigăte de bucurie, ca și cum ar fi și mâncat pe cel nenorocit în culcuș. 15Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari. 16Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta, mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase și-mi tremură genunchii. Căci aș putea oare aștepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului? 17Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, 18eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! 19Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele. –

Către mai-marele cântăreților. De cântat cu instrumente cu coarde.