Ioan 13

Isus spală picioarele ucenicilor

1Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și, fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt. 2În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să-L trădeze. 3Isus, știind că Tatăl I-a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, 4S-a ridicat de la cină, Și-a pus deoparte haina și, luând un prosop, Și-a înfășurat mijlocul cu el. 5Apoi a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu prosopul pe care-l avea înfășurat în jurul mijlocului.

6Când a ajuns la Simon Petru, acesta I-a zis:

‒ Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?

7Isus a răspuns și i-a zis:

‒ Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea.

8Petru I-a zis:

‒ În veci nu-mi vei spăla picioarele!

Isus i-a răspuns:

‒ Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine.

9Simon Petru I-a zis:

‒ Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul!

10Isus i-a zis:

‒ Cel ce s-a îmbăiat nu are nevoie să-și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți.

11Căci El îl știa pe cel ce urma să-L trădeze. De aceea a spus: „Nu sunteți toți curați“.

12După ce le-a spălat picioarele, Și-a luat haina și S-a așezat să mănânce din nou.

El le-a zis:

‒ Înțelegeți voi ce v-am făcut? 13Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. 14Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v-am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15Căci Eu v-am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v-am făcut Eu vouă. 16Adevărat, adevărat vă spun că slujitorul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. 17Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.

Descoperirea trădătorului

(Mt. 26:17‑30; Mc. 14:12‑26; Lc. 22:7‑23)

18Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice:

„Cel ce mănâncă pâinea Mea

și-a ridicat călcâiul împotriva Mea!“.

19Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20Adevărat, adevărat vă spun că, cine îl primește pe cel pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine, Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine.

21După ce a spus aceste lucruri, Isus S-a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând:

‒ Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda.

22Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. 23Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care-l iubea Isus, ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. 24Simon Petru i-a făcut semn să-L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește.

25Atunci ucenicul acela, care ședea rezemat pe pieptul lui Isus, L-a întrebat:

‒ Doamne, cine este?

26Isus a răspuns:

‒ Este cel căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i-o voi da.

A înmuiat o bucățică de pâine și i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan a intrat în el.

Atunci Isus i-a zis:

‒ Ce ai să faci, fă repede!

28Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n-a înțeles de ce îi spusese aceasta. 29Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.

Isus prevestește lepădarea lui Petru

(Mt. 26:31‑35; Mc. 14:27‑31; Lc. 22:31‑34)

31După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis:

‒ Acum Fiul Omului este glorificat și Dumnezeu este glorificat în El. 32Dacă Dumnezeu este glorificat în El, atunci și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și-L va glorifica îndată. 33Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le-am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum. 34Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v-am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.

36Simon Petru L-a întrebat:

‒ Doamne, unde Te duci?

Isus i-a răspuns:

‒ Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma.

37Petru I-a zis:

‒ Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine!

38Isus a răspuns:

‒ Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

Psalmii 41

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1Ferice de omul care are grijă de cel sărman;

Domnul îl va scăpa în ziua cea rea.

2 Domnul îl va păzi și-l va ține în viață.

El va fi numit binecuvântat în țară.

Să nu-l lași la bunul plac al dușmanilor lui!

3 Domnul îl va sprijini când va fi pe patul de suferință.

Tu îl vei vindeca complet de boala lui.

4Cât despre mine, eu am zis: „Doamne, arată-Ți bunăvoința față de mine!“.

Vindecă-mi sufletul, căci am păcătuit împotriva Ta!

5Dușmanii mei vorbesc despre mine cu răutate, zicând:

„Când va muri și-i va pieri numele?“.

6Chiar dacă vine vreunul să mă vadă,

vorbește cu prefăcătorie,

în timp ce adună nelegiuire în inima lui.

Apoi, când iese afară, mă vorbește pe la spate.

7Toți cei ce mă urăsc, șușotesc împreună împotriva mea,

plănuiesc ce este rău pentru mine.

8„Ceva rău a fost turnat împotriva lui!

Nu se va mai ridica din locul în care s-a culcat!“.

9Chiar și prietenul apropiat în care m-am încrezut,

cel ce mănâncă pâinea mea,

și-a ridicat călcâiul împotriva mea.

10Tu însă, Doamne, arată-Ți bunăvoința față de mine!

Ridică-mă, ca să le dau răsplata cuvenită!

11Prin aceasta știu că-Ți găsești plăcerea în mine,

căci dușmanul meu nu triumfă asupra mea.

12Tu mă sprijini în integritatea mea

și mă faci să stau în prezența Ta pe vecie.

13Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie.

Amin! Amin!

Psalmii 119:1-40

1Ferice de cei integri pe calea lor,

care trăiesc potrivit Legii Domnului.

2Ferice de cei ce păzesc învățăturile Lui

și-L caută din toată inima.

3Ei nu fac nicio nedreptate;

umblă pe căile Lui.

4Tu ai poruncit reglementările Tale,

ca să fie păzite bine.

5O, dacă aș urmări constant, pe căile mele,

să păzesc hotărârile Tale!

6Atunci nu mă voi rușina,

când mă voi uita la poruncile Tale.

7Îți voi mulțumi în curăție de inimă,

când voi învăța legile dreptății Tale.

8Voi păzi hotărârile Tale;

nu mă părăsi de tot!

9Cum își va păstra tânărul curată cărarea?

Trăind după Cuvântul Tău.

10Te caut din toată inima mea;

nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale!

11Strâng Cuvântul Tău în inima mea,

ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.

12Binecuvântat să fii Tu, Doamne!

Învață-mă hotărârile Tale!

13Buzele mele vestesc

toate judecățile rostite de gura Ta.

14Mă bucur când urmez învățăturile Tale

de parcă aș avea toate bogățiile.

15Cuget la reglementările Tale

și mă uit atent la căile Tale.

16Îmi găsesc plăcerea în hotărârile Tale;

nu voi uita Cuvântul Tău!

17Fă-i bine slujitorului Tău, ca să trăiesc

și să păzesc Cuvântul Tău!

18Deschide-mi ochii, ca să văd

minunile din Legea Ta.

19Eu sunt un străin pe pământ:

nu-mi ascunde poruncile Tale!

20Întotdeauna mi se topește sufletul de dor

după judecățile Tale, tot timpul.

21Tu-i mustri pe cei aroganți, pe cei blestemați,

pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale.

22Îndepărtează de la mine insulta și disprețul,

căci păzesc învățăturile Tale!

23Prinții stau și vorbesc împotriva mea,

dar slujitorul Tău cugetă la hotărârile Tale.

24Învățăturile Tale sunt bucuria mea,

sunt sfetnicii mei.

25Sufletul meu este lipit de țărână:

înviorează-mă potrivit Cuvântului Tău!

26Mi-am istorisit căile, și Tu mi-ai răspuns:

învață-mă hotărârile Tale!

27Fă-mă să înțeleg calea reglementărilor Tale

și voi cugeta la minunile Tale!

28Sufletul îmi plânge de întristare:

ridică-mă, după Cuvântul Tău!

29Ține-mă departe de calea minciunii;

binevoiește să mă înveți Legea Ta!

30Aleg calea credincioșiei;

accept judecățile Tale.

31Mă alipesc de învățăturile Tale:

Doamne, nu mă lăsa să fiu făcut de rușine!

32Alerg pe calea poruncilor Tale,

căci Tu îmi lărgești inima de bucurie.

33Învață-mă, Doamne, calea hotărârilor Tale,

și o voi păzi până la sfârșit!

34Fă-mă să înțeleg și voi respecta Legea Ta,

o voi păzi din toată inima mea!

35Călăuzește-mă pe cărarea poruncilor Tale,

căci în ea îmi găsesc plăcerea!

36Apleacă-mi inima spre învățăturile Tale

și nu spre câștig nedrept!

37Abate-mi ochii de la vederea deșertăciunii.

Înviorează-mă pe căile Tale!

38Împlinește-Ți promisiunea făcută slujitorului Tău,

celui ce se teme de Tine!

39Depărtează de la mine disprețul care mă înspăimântă,

căci judecățile Tale sunt bune!

40Iată! Tânjesc după poruncile Tale.

În dreptatea Ta, înviorează-mă!